tag:blogger.com,1999:blog-33972338495719693742024-03-05T00:52:44.583-08:00Cioclit.i love my penguin.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.comBlogger93125tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-51888526866649605752010-07-16T05:53:00.000-07:002010-07-16T05:59:04.710-07:00stai.'Ma vei ierta vreodata? Nu credeam ca îti pot gresi asa. Nu credeam nici ca ma vei putea ierta de atatea ori pana acum. Niciodata nu m-am gândit la ce simti , la ce gândesti … la ce speri, defapt. <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikIE0qgJkCNf3mRl7nL-OglKJ3Dy551rdSsnV2x3KyFDEbAIdVG57MhpESUaJvlxsoLT_1XwDybwOkzV2dOLkoeS-diDP3F78RzaKHTuqBasrtTN_DjyIUhD6hTirttQXxfULWfWYNYAM/s1600/kjh.jpg"><img style="MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 243px; FLOAT: right; HEIGHT: 152px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5494487340279820034" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikIE0qgJkCNf3mRl7nL-OglKJ3Dy551rdSsnV2x3KyFDEbAIdVG57MhpESUaJvlxsoLT_1XwDybwOkzV2dOLkoeS-diDP3F78RzaKHTuqBasrtTN_DjyIUhD6hTirttQXxfULWfWYNYAM/s400/kjh.jpg" /></a>Te iubesc. Îmi esti aerul si apa din trup si mi-esti sângele amar din suflet. Mi-esti cenusa din foc. Esti zatul de pe fundul cestii de cafea. As vrea sa-ti spun asta, jucat teatral, din dreapta ta acuma. Pacat, ca ai plecat fara sa ma iei si pe mine. Impreuna treceau zilele inlantuite. Poate ca acuma îti e bine, sau nu. Poate ma iubesti de unde ai fi tu...'<br /><br /><br />Esti un prost.<br />Nu mai am cu cine sa-mi beau ceaiurile sau ciocalatele calde. Sa-mi învelesc lacrimile si sufletul de frig.<br /><br />Esti un prost.<br />Poate ca acuma mi-ai urla ca si eu sunt o proasta. Da frate ! Sunt o proasta si egoista. (stii tu vorbea mea-intr-o lume egoista, doar egoistii reusesc!) Numai la mine ma gândesc. Uite … vezi? Poate ca asta ai vrut sa-mi arati. Ca sunt o proasta. M-ai facut sa cred ca sunt o proasta. Ei bine ... ai reusit!<br /><br />VREI SA TE ÎNTORCI ACUM ?<br /><br />Prea tarziu. Ti-ai facut-o cu mana ta. In timp, unii oameni se duc si altii le iau locul. M-ai avut îngenuchiata în fata criptei tale vesnice. Dar m-ai pierdut...<br /><br />Poate ca, daca ai sti ca as avea loc … ai veni dupa mine.<br /><br />Nu vreau sa-mi dai drumul la mâna vreodata. Niciodata.<br /><br />Te iubesc!<br /><br />Eu.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-26418083506735569822010-07-16T05:03:00.001-07:002010-07-16T05:50:38.481-07:00reload game<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQEU8OPu0TpKYVKCF-FfhUwnWrk8sg6BP6X0OpDUnrgDtSgPhk7J7752CxefzMHwUnZZ7YH4v0pyMjj3QH-lJ0DNxZAaX4IR-3DjvEk1X44OnqO8C69oTsdlEM68PtP7_PhW9DWqBImiE/s1600/540595002_REYSQATNTSOMYUXa.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 267px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5494474236690907922" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQEU8OPu0TpKYVKCF-FfhUwnWrk8sg6BP6X0OpDUnrgDtSgPhk7J7752CxefzMHwUnZZ7YH4v0pyMjj3QH-lJ0DNxZAaX4IR-3DjvEk1X44OnqO8C69oTsdlEM68PtP7_PhW9DWqBImiE/s400/540595002_REYSQATNTSOMYUXa.jpg" /></a>Soarele nu rasarise inca.asternuturile se mentineau calde.fusese aici.<br />si dupa atata timp,am putut sa-i simt din nou trupul tremurand peste al meu,am auzit din nou ceea ce mult nu am mai auzit,ceea ce nu credeam ca o sa mai aud vreodata:mi a soptit din nou 'te iubesc'.<br />amintiri,reprosuri,lacrimi,zambet sters,prezent,o alta persoana din viata ta.->scrum.<br />discutia noastra?nu mi-o amintesc clar,toate gesturile se deruleaza in mintea mea vag..ca zborul unui pescarus ratacit.<br />si i-am spus din nou.nu!nu are cum!nu ai cum sa uiti totul,sa treaca totul precum un curcubeu.<br />-nu ai de unde sa stii.<br />-se vede.esti confuz.nu stii ce sa alegi.ce te atrage mai mult.<br />-nu.eu cred ca tu esti in situatia asta.<br />-niciodata!la noi e totul de neegalat.oricat ai incerca sa faci cu ea ce faceai cu mine nu o sa iasa la fel.<br />-sincer mi-e mai bine asa.<br />-minti!<br />-n-ai de unde sa stii.<br />-ba da.<br />-ti-am spus mereu sa vorbesti in numele tau.<br />-cat timp e vorba de noi...trecut, prezent sau viitor...vorbesc in numele nostru.<br />-..<br />fata plangea.<br />-nu mai plange.nu suport sa te vad plangand.<br />-dar nu plang.<br />-nu minti.ce pot sa fac sa te simti mai bine?<br />-nimic.<br />dupa cateva minute de tacere, fata,tremurand, ii zice:<br />-apropie-te.nu-ti fac nimic.<br />-nu incerca..<br />s-au imbratisat.<br />-te simti mai bine?i-a spus el.<br />-nu stiu..a raspuns intr-un final ea,fericita ca dupa atata timp se cufunda iar in bratele lui.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-3409744917120491412010-07-16T04:57:00.000-07:002010-07-16T04:59:53.610-07:00NUAi fost toate zilele mele senine, cand imi dadeai buna dimineata. Ai fost motivul pentru care scriu. Ai fost toate starile mele de betie. Ai fost cer si nori, ploaie si furtuna, soare si caldura. Tu ai stiut mereu sa ma duci de la agonie la extaz.<br /><br />Ai fost ferestrele larg deschise si lumina ce imi invada chipul, zambetul, lacrima. M-ai facut sa traiesc emotii intense, nopti cu plansete de durere. Ai fost tot ce ai vrut tu sa fi si ai facut tot ce ai vrut sa faci.<br /><br />Am plecat, pentru ca ai incetat sa mai fi toate astea. Am plecat si nu ma mai intorc niciodata, pentru ca ai tradat atatea sentimente frumoase. Am plecat pentru ca nu mai am puterea, nici sa plang, nici sa rad ca alte dati. Am plecat pentru ca nu mai simt nimic…<br /><br />Am plecat pentru ca in toata tacerea ta, mereu a existat un raspuns la vesnica mea intrebare.<br /><br />Raspunsul de care ma temeam!<br />O sa am puterea sa spun si eu NU!<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizbTBJTxdyYySYpHRoe7By0xKtziFo2Uf8sUWg-34CJxMAP5EAixCAgfAY7eye4-Jfllu5Xq7PNCld5k0Ts3QFrKT8i-ZtuK-x8w8cbiluH34ksOrHNYLglWRnx0XTdC4RJ00IXxTpIAw/s1600/696150142_YBAMPMUTIADHJYV.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 396px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5494472153567347810" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizbTBJTxdyYySYpHRoe7By0xKtziFo2Uf8sUWg-34CJxMAP5EAixCAgfAY7eye4-Jfllu5Xq7PNCld5k0Ts3QFrKT8i-ZtuK-x8w8cbiluH34ksOrHNYLglWRnx0XTdC4RJ00IXxTpIAw/s400/696150142_YBAMPMUTIADHJYV.jpg" /></a>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-19479161016211739922010-03-07T11:34:00.000-08:002010-03-07T11:36:42.466-08:00SANSA LA VIATA !!!<div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8ooluLDd-Y-jPhh2wgHbaYg8mstIFLOE0AnbK8ihyphenhyphenbIqBAW3q6iPNqdrpwG7uJeztRUqjrvk-c3kEVzvgmXepkPosO4boRGHpt1X-3B5lIF6Lh4b1gHgpogBkirIv5R2Cd9EMShyphenhyphenJcPY/s1600-h/pozafainasad1uksw1.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 236px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8ooluLDd-Y-jPhh2wgHbaYg8mstIFLOE0AnbK8ihyphenhyphenbIqBAW3q6iPNqdrpwG7uJeztRUqjrvk-c3kEVzvgmXepkPosO4boRGHpt1X-3B5lIF6Lh4b1gHgpogBkirIv5R2Cd9EMShyphenhyphenJcPY/s400/pozafainasad1uksw1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5445977982911056050" border="0" /></a><span style="font-weight: bold; color: rgb(255, 102, 102);">Jurnalul unui copil nenascut</span><br /></div><br />5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar si totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, am stabilit deja totul, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.<br /><br />19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale,doar ca, momentan, formam un intreg!<br /><br />23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.<br /><br />25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.<br /><br />2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.<br /><br />12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!<br /><br />20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?<br /><br />25 noiembrie: Cred ca mami si tati se gandesc acum la un nume pentru mine. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Mara. Sunt deja maricica acum.<br /><br />10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.<br /><br />13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?<br /><br />24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tic-tac, tic-tac. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico! Iti pare bine?<br /><br />28 decembrie: Astazi mamica mea m-a ucis.<br /><br /><div style="text-align: right;"><span style="font-style: italic;">Extras din cartea “Tineri, sexualitatea incotro?”,</span> <span style="font-style: italic;">Asociatia PRO-VITA pentru copii nascuti si nenascuti - Filiala Gorj</span> <span style="font-style: italic;">Editia a II-a, iulie 2003</span></div>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-84753439473287462742010-02-07T06:45:00.000-08:002010-02-07T08:49:46.088-08:00Sa zicem ca m`am intors ... inzapezita:)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn90La2Lczsdhu_VoPbR4uVLWHarPIGm9hBuqku4rjLqOx6KLQfxWUjI931Bg43ZP_TBr0cAs8vMCzSVs274Qdr74pxr3tJawtD0dDOREM-SBWTbPLm83F0PMzPNYIhyQVWXcRL_OgI2Q/s1600-h/ali.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn90La2Lczsdhu_VoPbR4uVLWHarPIGm9hBuqku4rjLqOx6KLQfxWUjI931Bg43ZP_TBr0cAs8vMCzSVs274Qdr74pxr3tJawtD0dDOREM-SBWTbPLm83F0PMzPNYIhyQVWXcRL_OgI2Q/s400/ali.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5435544369093556626" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioS1rNTmAiHF04R7crcxjDxFReaEZHzqsSfBvQ5W_nCyi-St0Pl-5VIOJnO3yWPCYLsWwjVDKWGhwA6O_epmKyyzZ-JXbOMtb-2JX1g4Uou7PAFL53nHevwqICcVCK5TlX-aVqICMjvSU/s1600-h/zapda.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioS1rNTmAiHF04R7crcxjDxFReaEZHzqsSfBvQ5W_nCyi-St0Pl-5VIOJnO3yWPCYLsWwjVDKWGhwA6O_epmKyyzZ-JXbOMtb-2JX1g4Uou7PAFL53nHevwqICcVCK5TlX-aVqICMjvSU/s400/zapda.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5435544366874480642" border="0" /></a>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-86243619104937557482009-04-14T09:37:00.000-07:002009-04-15T03:13:14.237-07:00o alta zi.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLbHHYwN65UtYZdtq1iFdc1Ld-lkGK-nwmwkYoafZw0CaPVmL4k6Fd2kXFJiIcHl2LRG90ek-wKuUmDnL_u7CD3HfA-PI3tO4p_TkWpqmpjMiTxllSMcHRR64IWGkeq1VHUNGRpGB6VS8/s1600-h/morning-coffee.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 328px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLbHHYwN65UtYZdtq1iFdc1Ld-lkGK-nwmwkYoafZw0CaPVmL4k6Fd2kXFJiIcHl2LRG90ek-wKuUmDnL_u7CD3HfA-PI3tO4p_TkWpqmpjMiTxllSMcHRR64IWGkeq1VHUNGRpGB6VS8/s400/morning-coffee.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5324587746576375202" border="0" /></a>alarmă. dimineață. primăvară. fereastră deschisa. verde peste tot. gânduri de dimineață. somnolenta. buimăceală. privire în oglinda. sprânceană încruntată. cafea fierbinte. abur. apel. un simplu 'te iubesc'. zâmbet. fericire. o duzină de vise. planuri. promisiunea de mâine.<br /><br />... un alt 'te iubesc'. Pentru că cu tine începe o altă zi.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBvxKmc06PRn6jE7_XKe4CbWqAEtwb41HFddWRZtdhZV7pS1COoDH8r7CuDyyLDrjfvZHy2huNS0FEXtXvzKLQts27xZ9xXusoJ0nGlbGKVqk6rR4lXBh4s8DlKDN-fH_7UH1NoWLnGgU/s1600-h/DSC03637.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBvxKmc06PRn6jE7_XKe4CbWqAEtwb41HFddWRZtdhZV7pS1COoDH8r7CuDyyLDrjfvZHy2huNS0FEXtXvzKLQts27xZ9xXusoJ0nGlbGKVqk6rR4lXBh4s8DlKDN-fH_7UH1NoWLnGgU/s400/DSC03637.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5324859147590732402" border="0" /></a>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-28282716644588284382009-04-13T07:32:00.001-07:002009-04-16T05:55:24.426-07:00Vreau sa mai cred o data in inocenta vietii...Copilaria este taramul de dincolo, taramul in care totul este posibil, taramul magic.<br />Nu ii cunoastem limitele. Nu stim unde incepe si unde se termina. Pur si simplu ne schimbam si ne trezim ca numai suntem copii, ca am iesit din copilarie cat ai clipi, uneori fara sa o fi trait pe deplin... Copilaria este o lume în care orice se poate întâmpla. Orice!<br />Copilaria reprezinta varsta cea fericita în care plângem si râdem în acelasi timp, în care ne suparam si iertam dupa câteva momente, în care suntem singuri si totodata cu toata lumea.<br />Apoi, pe masura ce trec anii, pe masura ce ne maturizam, nebunia si exuberanta copilariei dispar. Devenim mai seriosi, zâmbim mai putin si nu ne mai bucuram de orice nimic care ni se ofera. Care este calitatea unui copil pe care noi am pierdut-o? Copilul reinvie natura ce ofileste. Copilul are calitatea necunoasterii, inocenta. El priveste cu uimire, ochii lui sunt limpezi. El priveste adânc, dar nu are prejudecati, idei preconcepute. El nu proiecteaza, de aceea el ajunge adevarul, pe când tu cunosti calitatea lumeasca, realitatea pe care ai creat-o în jurul tau proiectând, dorind si gândind.<br />Realitatea este interpretarea ta pe care o dai adevarului.<br />Vreau sa ma pierd din nou in lumea copilariei! Vreau sa fiu copil din nou! Inca tanjesc dupa perioada lipsita de griji din viata mea. Vreau sa mi se citeasca din nou in ochi nostalgia unei perioade aproape edenice… o etapa in care cuvantul de ordine era joaca; in care cea mai mare grija era sa nu o superi pe mama, in care domina dilema discutiilor dintre cei mari, in care lumea iti zambea cand faceai ceva bun fara ca macar sa stii ca ai facut acel lucru… totul venea de sine… Toti eram prieteni de joaca, iar certurile se rezolvau simplu printr-o cearta, o imbranceala… si apoi o imbratisare.<br />Vreau sa descopar lumea cu ochii de copil… acel copil pe care-l iei in brate si te face sa-l iubesti pentru totdeauna, acel copil care plange atunci cand il doare.. acel copil care stie sa se joace fara sa triseze, care stie ca zambetul este arma cea mai de pret si singura rasplata pe care ti-o poti dori…<br /><span style="color: rgb(255, 255, 153);">Vreau sa mai cred o data in inocenta vietii…</span><span style="text-decoration: underline;"><br /></span>Vreau sa fiu copil din nou, vreau sa mai cred ca totul este o joaca. Vreau sa mai traiesc o data zilele in care ne udam cu apa si alergam desculti prin curte, vreau sa-mi faca iar mama clatite si pana sa-si dea seama ca a terminat eu sa i le mananc. Vreau s-o aud pe mama spunandu-mi din nou sa nu mai rad, ca din ras dau in plans, vreau sa reinvat sa merg pe bicicleta. Vreau sa resimt caldura bratelor care ma ridicau pe sus, facandu-ma sa ma simt ca toata lumea imi apartine… De ce nu ne mai imbratisam atat de sincer, atat de neconditionat cum o faceam cand eram copii?<br />Atat de fals la vremea respectiva, trist dar adevarat acum.<br />Adevarul doare, urasc ceea ce inseamna prezentul meu, urasc epava ce zace in interiorul meu acum, epava asta pe care imi place sa o numesc adolescenta.<br /><br />Nu mai credem în magie, nu mai credem in Mos Craciun si in sacul plin cu jucarii. Nu mai iubim cu detasare si pasiune, nu mai rosim atunci când gresim, nu mai avem puterea sa ne cerem iertare, nu mai suntem recunoscatori celor ce ne fac bine, nu mai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineste o dorinta mult asteptata, nu mai tinem minte binele, decat raul.<br /><br />Imi intorc privirea si ma revad pe mine… acum ceva ani.. cum ma ascundeam sub masa la petreceri ca sa ascult ce zic oamenii mari… privirea mamei cand a crezut ca m-a pierdut pentru ca eu fugisem sa ma dau in gargarite… zmeul ce semana cu un monstru ce dansa un vals in a vantului adiere, plansul meu cu sughituri pentru ca un baiat mai mare imi luase mingea si eu nu puteam ajunge la ea si saream si saream si el o tinea sus- sus de tot… cum plangeam cand imi pitea fratele meu ursuletul de plus, iar eu nu puteam sa adorm fara el... zilele in care vopseam oua cu mami in rosu, galben, albastru si verde, rochitele si papusile pe care le primeam, picnicurile la iarba verde, aroma inegalabila a turtei dulci, bomboanele colorate Bonibon, genunchii juliti, mirosul florilor de camp din coronitele pe care mi le impletea mama, zambetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea mea care ma purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor, cazaturile pe care le luam cand ne intreceam pana la magazin si inapoi, zilele in care ne uitam fara sa clipim macar la Son Goku, pasiunea cu care mancam croissante Chipicao sperand sa completam albumul cu pokemoni, gumele de mestecat Turbo si sucul cu paiul Trompy, duminicile in care ne trezeam de dimineata si mergeam impreuna cu bunica la biserica, bratele puternice ale tatei care ma ridicau pe sus de parca as fi fost un fulg intr-o uzuala adiere.. si rasetele… acele rasete cristaline care tronau peste tot…si acum sunt doar niste tablouri flamande.<br />Când începe si când se termina copilaria? Nu stim. Stim doar ca, la un moment dat, ne e rusine sa ne mai comportam ca niste copii. Pierdem jocul, pierdem libertatea si pierdem nemarginirea. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecati si autolimitari. Ar trebui ca macar în suflete sa ramânem vesnic niste copii.<br /><br />Tarâmul magic al copilariei mele se concretizeaza în satucul Fundata, un satuc cu gospodarii risipite pierdut pe colinele blânde ale dealurilor si vailor din apropierea muntilor Bucegi.<br />E locul intiparit in minte unde totul incepe si nimic nu se termina, e locul unde vrei sa te nasti, sa traiesti si sa mori, e locul unde zambetul e unul si acelasi cu lacrima, e locul unde ne iubim neconditionat.<br />Cand eram mai mica, credeam ca nu exista alt loc pe pamant. Nu ca satul meu ar fi centrul universului, ci ca el ar fi de fapt, tot universul. Nici nu prea aveam alte puncte de reper, ce-i drept. Batusem doar satul in lung si lat, din deal, in vale, si asa mi se parea enorm... Dealul gazduia scoala satului. Fanetele coborau din varfurile dealurilor inconjuratoare pana in usa caselor din sat. Casa noastra era in exact in mijloc. In mijlocul satului. Inconjurat de dealuri, parca fara sfarsit, satul meu arata ca o floare rara ocrotita de natura. Cred ca doar asa se explica faptul ca oamenii de aici nu au fost loviti de inundatii ori de alte cataclisme. Oamenii satului meu... Nu mai stiu cum s-au inteles intre ei de-a lungul timpului, dar stiu ca sarbatorile, mai ales Pastele, Craciunul si Anul Nou, erau minunate. De Paste se organiza timp de trei zile un balci la noi in sat si imi placea sa merg si sa ma pierd printre oamenii mari sau sa ma ingramadesc ca sa pot sa-mi cumpar o vata de zahar pe bat. Obiceiurile s-au contopit, iar de Anul Nou aveam si colindatori, si ursul, si capra. Era o mare bucurie pentru noi, copiii, care ne uitam cu un fel de infricosare amestecata si cu bucurie la tinerii satului invesmantati in haine colorate ori mascati cu cele mai ciudate masti. Mi-a fost drag sa cresc in sat. Poate ca mi-e inca drag sa locuiesc in el. E liniste, e ocrotire, e raiul pe pamant...<br />Locul se concretizeaza in ligheanul cu gogosi calde, aramii si pufoase pe care bunica ni le pregatea cu noaptea în cap spre a fi proaspete si apetisante pe când ne trezeam noi - nepotii ei dragi - în zori de zi. Copilaria mea se regaseste în poala bunicului, care ne spunea seara inainte de culcare o poveste despre doi purcelusi, iar noi o reascultam urmatoarea seara cu aceeasi mare atentie.<br />Asa a fost copilaria mea. Frumoasa, sincera si luminoasa. Am crescut sub învataturile bunicilor si parintilor, am crescut într-o lume în care jocurile pe calculator nu existau, dar pierdeam ore în sir afara cu fratele meu, alergand pana la 0 energie sau jucandu-ne de-a albinutele harnice.<br />Asa a fost copilaria mea si Doamne, tare îmi mai este dor de ea.<br /><br />Copii de astazi nu mai au copilarie. Traiesc în spatii închise, limitate aproape tot timpul, în fata ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi si mai ales noapte cu prieteni de peste mari si tari, dar nestiind ca de fapt cel care le raspunde este un amarat de monitor, nestiind sa bata la usa vecinului si sa-l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o "expeditie" prin padurile din apopiere. Copiii traiesc acum într-o lume virtuala, dominata de monstrii imaginari, filme de groaza, muzica grea, joasa, care nu reuseste sa atinga nici o coarda a sufletului lor.<br /><br />Vom ajunge la o vârsta ofilita in care fruntea o sa ne fie plina de ganduri si de griji cotidiene, o varsta la care vom dori sa aruncam peste umar un pumn de sperante si o duzina de vise, pentru a înflori sub mângâierea zânelor cu trup de margean si a piticilor cu barbi de clestar, spre a le putea vorbi nepotilor nostri despre o copilarie cum n-a mai fost.<br />Acum e momentul sa alergam dupa toate visele pe care le-am pierdut... e momentul sa visam pentru ca toti ne spun sa ne trezim.<br />Noi visam la maine azi, iar maine visam la poimaine... iar poimaine poate vom visa la acum cativa ani cand copilaria era cuibarita inlauntrul nostru. Vreau sa visez ca ma trezesc doar ca sa visez din nou, pentru ca atunci cand visez simt ca traiesc cu adevarat. Ce? Copilaria mea. O vreau inapoi abia cand realizez ca am piedut-o.<br /><br />Si stiu ca tot ce am scris mai sus sunt doar niste franturi de inima in vorbe seci, dar macar sunt amintirile mele si sper sa-mi ocupe mintea toata viata mea.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-65280382897602520562009-04-11T06:55:00.000-07:002009-04-13T07:30:49.000-07:00totul.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghpPbLgtGhkACjvFdHMfkLEW9_HbuHYs5Lp34aRzysY1zsNjwzwRDCFEmqmPW11hMIaBhf8w8YpkRXnPdrsxNk0nF8EWJITwXjxMd5uXLq1LDSwOrjMQCnavKHbPa3po038jvn3zn8Y8k/s1600-h/Book_Lover_by_EvilxElf.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 199px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghpPbLgtGhkACjvFdHMfkLEW9_HbuHYs5Lp34aRzysY1zsNjwzwRDCFEmqmPW11hMIaBhf8w8YpkRXnPdrsxNk0nF8EWJITwXjxMd5uXLq1LDSwOrjMQCnavKHbPa3po038jvn3zn8Y8k/s400/Book_Lover_by_EvilxElf.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5323433089865166722" border="0" /></a>Ai avut puterea sa pleci. Pentru ce? Pentru o lista cu fostele? Pentru ce m`ai facut sa te iubesc? Ca sa pleci tu si sa raman confuza in coltisorul meu rece? De ce ai plecat? Ca sa ma afund intr`un ocean de intrebari fara raspuns? M-ai lasat singura cu intrebarile si indoielile mele, cu ecoul cuvintelor tale ce ma alinau pana mai devreme. Cuvintele tale ce acum sunt doar niste franturi de inima in vorbe reci ma rascolesc pana in strafunduri. Zilele astea am avut timp sa ma gandesc si la mine. Si stiu. Nu mai vreau sa plang, nu mai vreau sa iubesc urand. Nu mai vreau sa`mi fie frig si sa`ti duc lipsa pentru ca doar tu stiai sa ma incalzesti. Nu mai vreau sa doara. Vreau sa iesi din viata mea ca sa pot fi fericita. Vreau sa plec departe de tine, vreau sa ma pierd in intunericul ce ma pandeste. Vreau sa se prabuseasca lumea. Vreau sa trec pe taramul de dincolo. Vreau sa mor. Tu esti totul, iar pe mine totul ma omoara.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-50736277515707707302009-04-11T06:25:00.000-07:002009-04-14T10:15:01.640-07:00tu!<div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIHLSB7amJhGMoDXyMTfU6TLBTrATpB_q5DYfQxtzPfV7s3O7JU-2zy_DPdSyBjfHmsp0TBOi1KqsdfioXexzUT1yyTmzwxQzRgr4EEztK8ENz_pqCXIkCqhT1iiYUh9SqOBF0nIWFjRg/s1600-h/okwsieow.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 266px; height: 394px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIHLSB7amJhGMoDXyMTfU6TLBTrATpB_q5DYfQxtzPfV7s3O7JU-2zy_DPdSyBjfHmsp0TBOi1KqsdfioXexzUT1yyTmzwxQzRgr4EEztK8ENz_pqCXIkCqhT1iiYUh9SqOBF0nIWFjRg/s400/okwsieow.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5323424926310696146" border="0" /></a><br /></div><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Pentru ca EȘTI:<br /><strong>•</strong>ecoul pașilor mei<br /><strong>•</strong>oceanul de deasupra desertului<br /><strong>•</strong>promisiunea de mâine<br /><strong>•</strong>pasiunea adusa purității<br /><strong>•</strong>raza de lumina de la capătul tunelului<br /><strong>•</strong>lacrima din ocean<br /><strong>•</strong>picătura care umple paharul<br /><strong>•</strong>gândul de dimineață<br /><strong>•</strong>calmul crizelor mele de zi cu zi<br /><strong>•</strong>magaierea unei dureri cutremurătoare<br /><strong>•</strong>simplitatea din spatele unui lucru aparent dificil<br /><strong>•</strong>prefața și sfârșitul vieții mele<br /><strong>•</strong>verbul 'a fi' când nu știu cine sunt<br /><strong>•</strong>răsuflarea de care am nevoie când simt ca ma sufoc<br /><strong>•</strong>picătura de apa de care am nevoie când simt ca ma usuc<br /><strong>•</strong>căldura care doboară frigul ce ma împietrește<br /><strong>•</strong>sarea și piperul vieții<br /><strong>•</strong>păcatul meu.<br /><br />... și pentru simplul fapt ca exiști te iubesc!Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-36636354226879673452009-04-11T05:54:00.000-07:002009-04-11T05:55:56.866-07:00raspuns.Închide ochii, gandeste'te și da'mi un motiv...doar unul singur pentru care ești aici...pentru care suntem aici.<br />Singurul lucru care ne face sa fim din nou la linia de start este faptul ca niciodată n'ai încetat sa ma iubești în adâncul sufletului tău.<br />Toate pe lângă care ai trecut au fost doar încercări de a găsi în ele persoana mea.<br />Dar după cum se vede, nici una n'a reușit sa te facă sa simți ca iubești cu adevărat... nu de alta dar pentru ca n'ai mai iubit nici o fata.<br />Niciodată.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-33494510464286340402009-04-07T12:26:00.001-07:002009-04-07T12:26:33.716-07:00plecare.intoarcere.Am plecat. Ba nu, m-am întors. Oare am fost plecata? Unde? Pentru cât timp? În ce tara? În ce lume? În ce labirint m-am ratacit! Oare m-am regasit dupa ce m-am plimbat prin vene si m-am rugat în fata altarului ridicat sufletului? Oare am înteles ceva din conexiunile nervoase si din afecte? Am coborât si am urcat prin zonele freudiene. M-au izbit întunericul si durerea subconstientului si m-am blocat în fata simplitatii evidente.<br />Cine sunt? Nu mai stiu. Ce am fost? Undeva, pe o hartie, a ramas imprimata o parte din mine. Cine voi fi? O parte din tine voi fi mereu. Asa cred.<br />Si ce grele sunt diminetile când trebuie sa te privesti în oglinda si sa încerci sa te recunosti.<br />Dar m-am întors din tine in mine. Si îmi este mult mai bine asa.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-18111999781811929622009-04-07T00:15:00.000-07:002009-04-07T12:23:00.958-07:00pagini de jurnalO, nu. Nu din nou. De ce trebuie să o luăm de la capăt ? Credeam că în sfârşit s-a terminat totul. Credeam că sunt eliberată. De ce nu mă laşi să zbor ?<br />M-am chinuit nopţi prea multe să te şterg din minte. Şi toate pentru ce ? Ca să revii, să-mi zâmbeşti cu nonşalanţă şi să mă omori din nou ? Pentru ce ? Pentru CE !?<br /><br />05.08.2008 - Două oglinzi<br /><br />Amurg de vară, nebunie de toamnă şi noi. Ne cunoşteam de mult. Am învăţat să te cunosc. Îmi cunoşteai deja toate mişcările, nu aveam cum să mint în faţa ta. Îţi ştiam toate întrebările, înainte de a le rosti măcar. Şi-ţi răspundeam, la fiecare-n parte, cu calm şi dăruire.<br />Era-nceput de toamnă însă căldura ne topea mai tare decât arşiţa din sufletele noastre. Şi am hotărât să plecăm să ne spălăm de dorinţe. Să ne lăsăm capriciile-n mare şi să redevenim muritori. Căci ne ridicasem cu mult deasupra tuturor. Eram perechea perfectă.. ni s-a spus de mii şi mii de ori.<br /><br />Ne-am lepădat de haine şi ne-am botezat din nou în oglinda cerului. Ai început să râzi şi să ma tachinezi - ca-ntotdeauna. Şi jucându-mă cu tine am căzut, alunecând pe o piatră şi afundându-mă în apă. Te-ai speriat, ai sărit ca să mă prinzi şi ai căzut şi tu. Am deschis ochii, însă totul în jurul meu era neclar. Dar ţi-am văzut ochii. Adancimea lor mă îneca mai repede decât întreaga mare. Ne-am oprit amândoi. Panică nu mai exista, ci doar două oglinzi paralele ce ma făceau să cad. Şi atunci am ştiut că n-am să mai găsesc cale de întoarcere spre universul pe care îl cunoşteam atât de bine, deoarece acum mă aflam între două straturi groase de sticlă. Oglinda ta şi oglinda mării. Însă nu mă puteam vedea în niciuna. Erai tu şi-atât. Niciodată eu, niciodată noi, totdeauna tu.<br /><br />Şi ţi-ai lipit buzele de ale mele. Ştiai că vraja ta este completă. Ştiai că nu mă mai puteam întoarce la ce eram. Aveam să cresc între cele două oglinzi pe viaţa. Sau până voi găsi curajul să o sparg pe una din ele. Dar ştiai că nu o voi face. Nu sunt destul de puternică.<br /><br />Euforică, extaziată şi extrem de confuză, mă dezlipesc de tine şi fac un pas înapoi. De ce ? Amândoi puteam conduce universul.. dar împreună ? De ce ai făcut-o? Mi-ai omorât fiinţa. Mi-ai furat sufletul. M-ai contopit cu tine. Pe viaţă.<br /><br />13.09.2008 – Doar amandoi<br /><br />Nu mai sunt eu. Nu mă mai recunosc. Eu sunt independentă, nu NU am nevoie de tine. De când.. de ce mă simt legată de tine ? De ochii tăi.. De buzele tale.. De tot. De tine. De cele două oglinzi paralele. De noi. Dar n-a fost niciodată vorba de doi. Eram eu si tu. Şi-atât. Niciodată împreună. Doar amândoi.<br /><br />Nu mă mai suport şi tânjesc după mine. Dă-mă înapoi! Eliberează-mă! te rog..<br />Ori de nu, ostoieşte-mi pofta. Oferă-mi-te numai mie. Nu mai pleca, lasă-mă să mă hranesc din tine. Oferă-mi din tine tot ce ai furat din mine şi lasă-mă să mă-ntregesc. Împreunează-ne în unu. Fă-ne invincibili.<br /><br />Sau ucide-mă. Şi lasă-mă să scap de suferinţă.<br /><br />14.12.2008 – Mai ales inima...<br /><br />Prea multe zile.. prea multe nopţi udate cu lacrimile mele. De ce m-ai vrăjit şi ai plecat ? Am murit şi renăscut de mii de ori de-atunci.<br /><br />De 3 luni, în fiecare seară. De atunci încerc să mă eliberez. De atunci încerc să-mi omor fiinţa sau măcar să mă recompun. Dar tu eşti prezent în toate celulele corpului meu. Mai ales în inimă. În special în inimă.<br /><br />Poftim ! Ia-mă, sunt a ta. Nu mai vreau să lupt. Sunt de acord să mă pierd în oglinda ta. Omoară-mă, fă ce vrei, numai nu mă mai lăsa să mă autodistrug. Căci nu pot.<br />Ai zâmbit. Ah, ce zâmbet minunat.<br /><br />Mi-era dor de tine. Vreau să fiu a ta. De ce m-am zbătut până acum ? Îmi place aici cu tine. Fă ce vrei din mine.. mă mulţumesc cu prezenţa ta. Ostoieşte-mi dorinţa. Te rog.<br /><br />Nu-mi mai simt aerul în plămâni. Oare am murit ? Dacă da, când ? Cum ?<br /><br />Apogeu. Am atins abisul format de cele două oglinzi. 3 luni de zile am încercat să urc spre suprafaţă. Şi odată ajunsă aici, am pus un picior greşit şi am alunecat. Din nou. Sunt iar la capăt. Şi nu mai am resursele necesare să pornesc din nou.<br /><br />Moarte. E tot ce mi-am dorit atunci şi de multe ori înainte.<br /><br />01.01.2009 - Ultimul cuvânt<br /><br />Inima mea încă bate pe fundul abisului ochilor tăi. Mă chinui să mor şi nu mă laşi. Nu mă laşi să evadez. Eşti un colecţionar de fluturi, iar eu sunt captura ta preferată. M-ai prins c-un bold de gulerul cămaşii tale şi m-ai lăsat să mă zbat. Nici nu mă omori, nici nu-mi dai drumul.<br /><br />02.01.2009 - Nimic.<br /><br />Nimic nu s-a schimbat. Încă te iubesc. Si o sa te iubesc toata viata mea! JUR!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheNp9KCpb7fhU0zHlGmsgPAK6faQqx1tvL6dXfQvtROSZAC64NFk5wNSf0DqYrvCZlJAAstYBihVRfeUDQNTWPw4n8gc5bsWE6LFUseDnUt8sSsW8XeMsK8NQhqOnoOWnRQ36OG5IcN7s/s1600-h/iqkjduw.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 335px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheNp9KCpb7fhU0zHlGmsgPAK6faQqx1tvL6dXfQvtROSZAC64NFk5wNSf0DqYrvCZlJAAstYBihVRfeUDQNTWPw4n8gc5bsWE6LFUseDnUt8sSsW8XeMsK8NQhqOnoOWnRQ36OG5IcN7s/s400/iqkjduw.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5321845186224854978" border="0" /></a>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-673805992816113212009-03-25T11:00:00.000-07:002009-03-26T00:22:59.069-07:00franturi de suflet.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwvPK8C1_5YrWsNogbOwHIN_5ZYxaIt8YjX0ITu_H-jEN4AnQ8VaL52cnek-1HtJw_8G8XHFFULXfE6yhRzoMCKBywnQa065TrCw2IAjOK1mxRuzRbrzf7yX-v5unhsXHwcFAPxxhSrTs/s1600-h/blues_again.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 223px; height: 223px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwvPK8C1_5YrWsNogbOwHIN_5ZYxaIt8YjX0ITu_H-jEN4AnQ8VaL52cnek-1HtJw_8G8XHFFULXfE6yhRzoMCKBywnQa065TrCw2IAjOK1mxRuzRbrzf7yX-v5unhsXHwcFAPxxhSrTs/s400/blues_again.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5317187451000649298" border="0" /></a>... și știa ca aceasta va fi ultima noapte a lor, căci de mâine lumina avea sa dispara din viata ei, întunericul avea sa ii acopere sufletul.<br />Stătea la geam și privea în gol. Nu voia sa suspine și sa alerge spre nicăieri de dorul lui. Voia doar sa știe ca ea este numai a lui, ca nu este alta mai buna pentru el.<br />Se așază cu capul pe pieptul lui gândindu`se ca mâine va trebui sa plece, iar el nu va mai fi în viata ei. Desertul avea sa își facă loc în sufletul ei. Viata ei avea sa prindă treptat culoarea disperării și gustul lacrimilor. Sufletul ii explodase în milioane de bucăți și cioburi ascuțite. Închide ochii și se întoarce în vis. Se trezește dimineața. El nu mai era acolo. In mintea ei șovăiau gânduri aiurea. Nu a fost doar o presimtire. Urla în ea toata ura pe care a acumulat`o pe parcursul micului ei trai de pana acum. Avea în minte numai momentele în care a plâns, a cerut iubire și i s`a întors spatele, a strigat și nu a fost auzita, a vrut totul și nu a primit nimic. Se simțea ca într-un ținut străin, fără nimeni aproape care sa o ajute și fără indicatoare care sa te ghideze către un ținut cunoscut în care sa se poată descurca.<br />Asa pierduta, confuza și singura își punea zeci de întrebări, încercând sa înțeleagă ce a fost în mintea lui când a plecat. De ce pana acum el o asigura întotdeauna ca o sa fie bine si ca nu o sa o lase niciodată, iar acum a plecat fără sa-i spună măcar rămas bun?Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-53813237649217698262009-03-23T14:06:00.000-07:002009-03-23T14:13:10.087-07:00Dupa titlu nu se pune punctDupa titlu nu se pune punct. Si spun titlu pentru ca era abia inceputul. Abia ne croisem planul pe care urma sa`l parcurgem impreuna. Punct si de la capat.<br /><br />S-a sfarsit, e ca si cand as fi rupt o bucata din mine... Pentru ca tu esti mare parte din mine si din viata mea de zi cu zi. N-as fi vrut sa fie asta finalul... Stiam ca un happy end n`avea sa fie, dar nici chiar asa ..ma doare ca suferi...cand ai plecat erai constient ca nu o sa mai fie la fel fara mine. O sa vina ziua sa platesc pentru fiecare lacrima de'a ta... Plansul este o slabiciune, nicidecum un mod de a te descarca sau o necesitate. Nu am putut fi asa cum ti-ai dorit..si niciodata nu o sa pot. Nu poti sa ma zugravesti si apoi sa ma invelesti in culori si sa`mi dai viata. Eu sunt doar un pion intr`un joc de sah numit viata...As vrea sa iti spun atatea, as vrea sa pot fi acolo sa'ti sterg lacrima ce se naste din ochii tai blanzi, isi duce viata brazdandu`ti obrajii si moare pe buzele tale calde. E pentru prima oara cand ma gandesc la mine, sunt egoista...simt asta din adancul meu...nu regret, insa imi pare rau..doua stari diferite..as putea sa schimb lumea asta, dar de maine voi fi asa cum am vrut sa fiu odata ..tare! Iti multumesc... Am sa iti multumesc pentru atatea, cel mai important iti multumesc pentru zambetul pe care mi l`ai pictat cand nu aveam nicio cale de iesire din intunericul ce ma chinuia...din curentii oceanului ce ma afunda spre adancuri...inca o data imi pare rau...cred in destin ..ceea ce imi da de gandit si ar trebui sa iti dea si tie..viata ne rezerva multe... asta`i prima cadere... apoi urmeaza alta... si apoi alta... si apoi vei iesi invingator... e mult pana la capat... e mult cum au fost si acea distanta imensa dintre noi pe care am urat'o dintotdeauna..<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY3fV6V_kWxuTjcPtTQxf9PPChiEIGKsCpLcJ0Qmy96dgj-Dkt4PrTRxbnODfdsZ1qtF65xml0RhCrKFB_XeM3lfeEZ6f3w67h9BEDlS_mFrp7JdVE47ETODAxdHAADV-ZySnDZQPKgks/s1600-h/14bt745.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 316px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY3fV6V_kWxuTjcPtTQxf9PPChiEIGKsCpLcJ0Qmy96dgj-Dkt4PrTRxbnODfdsZ1qtF65xml0RhCrKFB_XeM3lfeEZ6f3w67h9BEDlS_mFrp7JdVE47ETODAxdHAADV-ZySnDZQPKgks/s400/14bt745.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5316494246775472674" border="0" /></a>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-46970605147242868232009-03-23T13:23:00.000-07:002009-03-23T13:57:46.974-07:00Iubesc. Deci exist.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDzcp7LOmajjMThr0wT1MSqLuO8IL-wvUR8dPZSzTrIc_ucApF78Vy2Rz2x5BOmmYgN6oY83purvpmwZdk16eLzc-fUQqzvcvUo3r96jcN9rFcP4wPptukdG1FXwjYQueQs_eO95SFm3w/s1600-h/miss.bmp"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 394px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDzcp7LOmajjMThr0wT1MSqLuO8IL-wvUR8dPZSzTrIc_ucApF78Vy2Rz2x5BOmmYgN6oY83purvpmwZdk16eLzc-fUQqzvcvUo3r96jcN9rFcP4wPptukdG1FXwjYQueQs_eO95SFm3w/s400/miss.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5316487749546287714" border="0" /></a>Iubirea s-a tranformat în bucăți de hârtie puse cap la cap care formează un puzzle...Ura? Nu știu...căci te-am iertat. Si când urăști nu ai puterea sa ierți. Poate doar sa uiți. Dar am senzația aia.. când simți nevoia de a avea dreptate sau de a ajunge la Adevăr. Iar atunci când adevărul nu e adevăr, când iubirea nu mai e iubire, când tu nu mai ești tu...când nu mai poţi pierde decât totul căutând ceea ce deja ai, acolo unde ţi se cere de fapt, altceva decât eşti...<br /><br />Oare, cu trecerea timpului, oamenii care se iubesc ajung sa nu se mai iubească pentru că deja s-au iubit o data? sau ajung să nu mai comunice unul cu celălalt pentru că deja şi-au spus toate şi se cunosc destul de bine?<br />Si atunci când iubirea e nemuritoare şi nu se poate cunoaşte cu nici o măsură cum se întâmplă lucrurile? soluţiile le găsim în istoria lumii sau în cea personală(ca doar prezentul e trecut presărat cu amintiri, brăzdat de lacrimi și zâmbete), trăind şi descoperind sau, poate mai concret, descoperindu-ni-se, înainte de ... apocalipsă?Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-85536464033919202492009-03-23T13:03:00.000-07:002010-02-12T13:12:04.234-08:00iti multumesc.iti multumesc ca datorita tie exist<br />iti multumesc ca ma faci sa zambesc in fiecare zi<br />iti multumesc ca m-ai invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat<br />iti multumesc ca m-ai ajutat sa trec peste tot ce a fost greu<br />iti multumesc ca m-ai invatat sa sper<br />iti multumesc ca existi<br />iti multumesc ca ma incalzesti cu mainile tale calde cand afara e frig<br />iti multumesc ca nu uiti sa ma intrebi 'cum se simte puiu?'<br />iti multumesc ca ma ierti pentru fiecare aberatie pe care o scot din gura<br />iti multumesc ca ma impaci cand pun botu<br />iti multumesc ca ma intelegi<br />iti multumesc ca ma mangai cand ma doare burtica<br />iti multumesc ca ai rabdare cu mine<br />iti multumesc pentru ca imi iei apararea<br />iti multumesc pentru ce facem joia si vinerea:))<br />iti multumesc ca ai ras cu mine cand mi-a fost bine<br />iti multumesc ca rostesti numele meu mai frumos ca oricine<br />iti multumesc ca nu consideri niste tampenii lucrurile care imi plac mie<br />iti multumesc ca nu te superi cand sunt cu fundu` in sus<br />iti multumesc ca m-ai facut sa plang pentru ca m-ai intarit<br />iti multumesc pentru toate lucrurile pe care le-am facut impreuna si pentru cele pe care le vom mai face<br />iti multumesc ca atunci ma simt mica tu ma faci sa ma simt mare<br />iti multumesc ca ma lasi sa te iubesc asa cum stiu eu<br />iti multumesc pentru 'da lov plus'<br />iti multumesc ca ai impartit cele mai speciale momente cu mine<br />iti multumesc ca te enervezi pe mine cand vorbesc urat sau nu te ascult sau nu mananc tot caci asta imi demonstreaza ca tii la mine<br />iti multumesc ca ai incredere in mine<br />iti multumesc ca n`ai plecat de langa mine cand imi era mai greu<br />iti multumesc ca imi citesti postarea<br />iti multumesc ca nu te`ai schimbat[sti tu]<br />si pur si simplu, iti multumesc ca esti TU!Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-23703834018053430852009-03-21T09:05:00.001-07:002009-03-21T09:14:54.885-07:00te iubesc.[part III]De ce te iubesc?<br /><br />Pentru ca ma trezesc dimineata inaintea ta doar ca sa te pot privi cum dormi, pentru ca te pot pupa pe nas amuzandu-ma cand te scuturi ca un pisoi, pentru ca ma pierd cand ma uit in ochii tai, pentru ca te vreau mai mult cand vrei sa pleci, pentru ca nu imi imaginez cum ar fi sa mergem amandoi pe strada fara sa ne tinem de mana, pentru ca este incredibila senzatia pe care mi-o oferi atunci cand iti pui capul pe pieptul meu, pentru ca mirosi atat de bine, pentru ca ai grija de mine si ma mangai atunci cand sunt suparata si cand ma doare burtica, pentru ca ma certi atunci cand gresesc sau vorbesc urat despre mine, pentru ca esti rasfatat, pentru ca sti sa faci dragoste si o faci cu pasiune, pentru ca imi place cum iti infigi mana in parul meu, pentru ca m-ai acceptat asa cum sunt, pentru ca esti morocanos dimineata, pentru ca ma topesc cand te uiti la mine cu ochii tai mari si adanci, pentru ca ma faci cea mai fericita de pe pamant, pentru ca ma simt singura atunci cand nu suntem impreuna, pentru ca esti nebun si bun daca stiu cum sa te iau, pentru ca ai rabdare cu mine, pentru ca tot ce ai reusit pana acum in viata ai reusit prin fortele proprii, pentru ca sti sa faci cartofi prajiti, pentru ca te bucuri ca un copil pentru orice nimic, pentru ca iti aduci aminte orice amanunt din trecut, pentru ca tinem scoru' care zice primu' 'te iubesc', pentru ca vietile noastre sunt atat de strans impletite incat nu mai pot fi deosebite, pentru ca as muri daca ai pleca, pentru ca realizez cat de sarace sunt cuvintele atunci cand vreau sa iti spun cat de mult te iubesc.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKMbtKHKmNV0ax9MQO7rybtfUkQxrnsHLexzEv2ErVop6RDXD8DDBcN22gaTjI42TrxNDf5rdavFcDKy8Q1sQqrRVTPwD3AW-AVTQ5X1cTse0_qRf9ZvqtXzj3tD7bljsRh8uds_14RT0/s1600-h/uuuuuu.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 337px; height: 254px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKMbtKHKmNV0ax9MQO7rybtfUkQxrnsHLexzEv2ErVop6RDXD8DDBcN22gaTjI42TrxNDf5rdavFcDKy8Q1sQqrRVTPwD3AW-AVTQ5X1cTse0_qRf9ZvqtXzj3tD7bljsRh8uds_14RT0/s400/uuuuuu.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5315674763108410210" border="0" /></a>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-58623191071810683092009-03-20T08:55:00.000-07:002009-03-21T08:48:50.544-07:00si dincolo de moarte.Inca isi mai plangea delirul. Pleoapele ei erau grele si patul o tragea inapoi. Era o dimineata mai mult decat mohorata. Suna telefonul. Un numar necunoscut. Raspunde repede crezand ca e ceva important. In partea cealalta se aude o voce.. era el.. o roaga sa se duca la el, se simtea foarte rau si voia sa o vada, cu riscul de a fi pentru ultima data. Deodata ochii i se inunda de lacrimi, decorul se schimba intr-unul sobru, viata parca era in alb si negru. Se imbraca repede si pleaca speriata spre el. Ajunge, isi arunca geaca si ghizdanu` si se tranteste jos, langa patul lui. El o priveste in ochi si ii zice:<br />-Te iubesc, esti singura persoana pentru care viata mea nu s-a stins pana acum. Singura persoana careia vreau sa-i multumesc ca m-a facut sa cred in iubire.<br />Ea incepe sa planga, luandu-l in brate disperata, nestiind ce sa faca.<br />Suna repede la salvare. Salvarea, ca de obicei, intarzie, iar la spital afla o veste cutremuratoare, o veste care o cutremura din cap pana in picioare: el avea nevoie urgenta de un transplant de inima.<br />Fata nu sta pe ganduri niciun moment, doar gandul ca el va muri o lasa fara respiratie.<br />Intra in sala de operatii, convinsa sa-si incredinteze viata singurei persoane pe care a iubit-o cu adevarat pe aceasta lume.<br />Fata ramane fara rasuflare cu ochii spre el, parca in semn de adio. Nu mai simtea nimic. Si totusi nu a lasat nicio urma de remuscare. Ea a avut grija de el, pentru ca la ea in inima nimeni nu era la fel. El se trezeste. Era confuz. O vede si incepe sa planga. Acum inima ei batea in pieptul lui. Nu intelegea de ce a renuntat la viata ei ca el sa poata trai. Raspunsul era simplu: din iubire.<br /><span style="font-weight: bold; color: rgb(102, 51, 102);">IUBIREA e sentimentul suprem care traieste si dincolo de moarte.</span>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-89276929568503429812009-03-19T10:52:00.000-07:002009-03-19T11:25:41.471-07:00o inima cicatrizata.Absorbea dragostea din sufletul ei cicatrizat, si totusi cu acea samanta buna inauntru, crezand ca are dreptul sa o faca sa sufere. Nadejdea ei trebuia sa devina realitate, iar speranta sa devina iubire. Caci masura iubirii este a iubi fara masura, limita iubirii este a iubi fara limita, iar durata iubii este a iubi fara durata.<br />Si pentru ca ea era doar o copila inocenta la inceput, din cauza lui acum a schimbat acea copilarie cu o maturitate de nedescris. De la chipul si atitudinea ei de copil a ajuns sa poarte masca inestetica a maturitatii. <a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYitQYcIxDrZREzAB7BHvjsdv-1_8ANen5GAUXiy_NIm-aCfh3E3rePjRZodPd6xzP2bljOEJKMoruYXjF2QTRuKHO-Ba3rnYdZEnUuSZG4co3Rrl-QQJ4En1agVhDkMZsg9fncdh19uI/s1600-h/masca.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 268px; height: 202px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYitQYcIxDrZREzAB7BHvjsdv-1_8ANen5GAUXiy_NIm-aCfh3E3rePjRZodPd6xzP2bljOEJKMoruYXjF2QTRuKHO-Ba3rnYdZEnUuSZG4co3Rrl-QQJ4En1agVhDkMZsg9fncdh19uI/s320/masca.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5314958605154754946" border="0" /></a>Nu poti trece niciodata singur peste ce e greu. <a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0QaFLzdJ5o1I15ZoBQjEx3toUmCONVQNhVy2GQu247RvNumzXJxQlHi1FZ1MtJ-hIPsx8Lh9PbIQhyR0eNv3YJPYEik7H6377M84EKPtP1oVLzQaafLXC0IPeA8RfNIVG3m46dq_YR8w/s1600-h/singuratate.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 224px; height: 149px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0QaFLzdJ5o1I15ZoBQjEx3toUmCONVQNhVy2GQu247RvNumzXJxQlHi1FZ1MtJ-hIPsx8Lh9PbIQhyR0eNv3YJPYEik7H6377M84EKPtP1oVLzQaafLXC0IPeA8RfNIVG3m46dq_YR8w/s320/singuratate.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5314960413607081730" border="0" /></a>Iar suferinta ei e destul de mare. Il striga, dar el nicaieri. Si totusi credea ca el va veni. Dar nu. El a ales sa stea acolo, departe de ea si sa nu faca nimic. Se simtea singura in mijlocul unui ocean. Statea in patul ei si isi inneca amarul intr-o cafea la fel de amara ca si suferinta ei. Doar cu ajutorul lui poate trece peste. Doar cu protectia lui se poate feri de cuvintele greoaie. Doar iubirea lui o mai poate salva. Doar iubirea lui ii mai da aer sa respire. Daca il are pe el nu mai are nevoie de aer. El e insasi viata ei.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-29814114247681629872009-03-18T14:16:00.000-07:002009-03-19T11:31:57.625-07:00pic.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEich7edva6CLDJrYGr0Bu7ArhRAhEpVleCSACc2_Tg_MmSgzKiYTHFhteu3LoH06CbbSuxZCokbcsZ6fKo_lXSgja0ioOWCx-3wPGBptogNPYQKHaIqLJT4_eFAuUaaNN1JJfvWulyAkxg/s1600-h/p1050073.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 365px; height: 263px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEich7edva6CLDJrYGr0Bu7ArhRAhEpVleCSACc2_Tg_MmSgzKiYTHFhteu3LoH06CbbSuxZCokbcsZ6fKo_lXSgja0ioOWCx-3wPGBptogNPYQKHaIqLJT4_eFAuUaaNN1JJfvWulyAkxg/s320/p1050073.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5314639977463200674" border="0" /></a>O picatura de ploaie... Mereu mi-a placut ploaia, dar de-abia de curând mi-a dat de gândit o singura picatura. În ciudatenia mea, cam de fiecare data simt înainte cu câteva minute bune ca va urma o ploaie. Ei bine, de data asta nu am simtit si doar de-abia a doua zi de dimineata, când totul era senin si frumos, cu soarele stralucitor si urme vagi de pamânt ud mi-am dat seama. Si mi-am dat seama din cauza unei picaturi ce-a refuzat sa se scurga de la geamul meu. O picatura incapatanata.<br />Si în mintea mea de om proaspat trezit mi-am zis: "a plouat azi noapte". Inteligent, nu? Si probabil din cauza lenei, ca alt motiv de stat în pat si amânat momentul în care sa ma trezesc de-a binelea nu gasesc acum si nici nu cred ca e, am închis ochii si am început sa ma gândesc la picatura aia de ploaie. La cum a ajuns ea la geamul meu, la motivul pentru care e singura care a rezistat acolo, la întregul ei drum pâna la geamul meu, pâna am ajuns la urmatorul gând: ce ar face ploaia fara picaturi? S-ar transforma in seceta?<br />Trebuie sa recunosc faptul ca sunt destul de ciudata în unele momente ale vietii mele. În fine, am reusit sa atipesc la loc, dar doar pentru juma' de ora, pâna a început sa-mi latre câinele.<br />Asa ca, amintindu-mi de acest episod care mi-a dat un gând, uite-ma ca încerc sa-l scriu aici, în speranta ca nu au adormit si cei ce au avut curajul sa-si arunce un ochi pe aici.<br />Cred ca de la caldura din ultimul timp mi s-au mai clocit si gândurile, pentru ca, în copilaria mea, îmi doream sa fiu ba o raza de soare, ba o adiere de vânt si în cele din urma am ramas la stropul de ploaie. La care am renuntat mai târziu, pentru ploaie. Un singur strop mi se parea atunci atât de mic si de neimportant, lipsit de putere si de frumusete... Pe când ploaia era toate astea la un loc. Vroiam prea multe când eram mai mica.<br />Stiu doar ca acum toti vor sa fie picaturi. Si din cauza multora nici nu mai ploua asa de des. Dar pentru niste oameni obisnuiti, o picatura de ploaie e neinsemnata.<br /><div style="text-align: center;">P.S.:Umezeala. Campania Anti-seceta![=))]</div>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-13530452060731450012009-03-18T13:32:00.001-07:002009-03-19T01:24:07.815-07:00Prefata nemarginita.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYIU1YlDstThZIk_z86H0cFoY0ZR6CzO6cfJegcKbUdJEtg8ZhoN5b4B3LaYE4lfgjkl7Jxsde14DTA3TrfMqb8OvUpcHwysD-e76tWIdYpaSfq2BNxKXI_2nkrSJnbo7iBB51g-6bXrc/s1600-h/sallaboutlovevalentinaguseva4n.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 268px; height: 183px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYIU1YlDstThZIk_z86H0cFoY0ZR6CzO6cfJegcKbUdJEtg8ZhoN5b4B3LaYE4lfgjkl7Jxsde14DTA3TrfMqb8OvUpcHwysD-e76tWIdYpaSfq2BNxKXI_2nkrSJnbo7iBB51g-6bXrc/s320/sallaboutlovevalentinaguseva4n.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5314628631417803602" border="0" /></a><br />Inca se simte ideea prefatei, chiar si dupa zeci de pagini citite. Autorul dadea senzatia unei linisti mute, aproape de nerecunoscut. Incerca sa contureze prototipul unei adolescente ce suferea din dragoste. Tema esteticului si a extazului. Era spontaneitate, era mister, era traire. In fond, viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o inspiri si o expiri alternativ...ci momentele in care iti taie respiratia. Statea in mijlocul unei camere, iar peretii parca erau sufocanti. Pe fiecare se zarea cate o umbra ce se misca si, ridicandu-se, se scutura de praf si priveste in gol. Toate umbrele veneau spre ea. Pareau a fi niste valuri ce complotau cu scopul de a o inneca. Simtea ca nu mai are aer, locul lui era acolo, langa ea. Acum era singura si trebuia sa treaca singura peste obstacolele vietii. Si da, bineinteles ca exista si un el acolo undeva, nepasator sau poate fara suflet. Dar asta e un alt capitol, cu mult mai multe pagini sau poate fara cuvinte concrete si poate nici cand o sa ajung la el nu o sa scap de ideea prefatei, de inceputul inocent si platonic.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-20955137205406130212009-03-16T13:15:00.000-07:002009-03-22T23:55:15.314-07:00dor de noi.Stiu ca nu voi putea scrie nimic din ceea ce simt sau vreau sa spun initial pentru ca nu am cum in momentul asta , nu stiu ce si cum sa spun, nu stiu ce simt dar voi incerca, dar daca stau sa ma gandesc nici macar nu stiu de ce si pentru cine fac acest post, tu daca il citesti te va face doar sa fi si mai indiferent decat esti acum si pe altii nu ii intereseaza asa ca nu prea ar avea rost, probabil il scriu pentru mine, pentru a ma descarca sau nu stiu...<br /><br />Oricum, imi va fi dor de zambetul tau<br />Imi va fi dor de tot ce tine de tine si de cum arati<br />Imi va fi dor de acel sentiment din fiecare zi<br />Imi va fi dor de pielea si mirosul tau<br />Imi va fi dor sa tip la tine 'hai ma puiiuuu' cand ma tachinezi<br />Imi va fi dor sa te trimit la culcare<br />Imi va fi dor de cum ma intrebi de ce nu te cred cand imi spui ca ma iubesti<br />Imi va fi dor de privirea ta<br />Imi va fi dor sa te pup pe nas, iar tu sa te scuturi ca un pisoi<br />Imi va fi dor de clipele in care tremuram din toate incheieturile, iar tu ma incalzeai<br />Imi va fi dor de clipa in care am izbucnit in plans cand mi-ai spus prima data 'te iubesc'... si stiu si acum, era 6 august 2008 ora 3 si 19 minute.<br />Imi va fi dor de acel 'neata puiu' din zilele in care te trezeai tarziu<br />Imi va fi dor sa ma strangi in brate pana imi trosnesc oasele<br />Imi va fi dor de acel 'te voi iubi' pe care il spuneai mereu inaintea mea<br />Imi va fi dor de 'tu esti sefa'<br />Imi va fi dor sa-mi spui: 'ia'ma'n brate' sau 'pupa'ma'<br />Imi va fi dor de toate cuvintele tale<br />Imi va fi dor sa'ti las semne pe gat<br />Imi va fi dor sa ma intrebi 'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'<br />Imi va fi dor de gafaiala<br />Imi va fi dor sa iti spun 'te iubesc' in fiecare minut<br />Imi va fi dor sa stai cu ochii inchisi si sa te intinzi cu buzele spre mine<br />Imi va fi dor de toate acele seri in care vorbeam pana adormeam<br />Imi va fi dor de diminetile in care ma trezeai cu un mesaj<br />Imi va fi dor de locul nostru<br />Imi va fi dor sa-ti infigi mana in paru' meu<br />Imi va fi dor de 'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'<br />Imi va fi dor de respiratia ta apasatoare<br />Imi va fi dor de replica 'vei pune bot?' sau 'cap in gura?'<br />Imi va fi dor de cineva care sa imi spuna 'mami'<br />Imi va fi dor de TOT ce am facut impreuna<br />Imi va fi dor de pisoiu meu<br />Imi va fi dor...<br /><br />Oricum, pot fi mai patetica de atat ?<br />Nu prea cred, stau si imi plang de mila pe un articol de blog.<br />Scriu doar ganduri rascolite. De ce? Pentru ca tu esti esenta vietii mele si nu imi pot imagina cum ar fi fara.<br />Ce prost mai face ca mine, sa stea jumatate de zi dupa ce s-a hotarat ca s-a terminat si inca sa spere ca totul va fi bine, ca se va rezolva, ca totul va trece ?!<br />Da, stiu, am primit deja prea multe “incurajari” de genul si m-am saturat de ele, imi vine sa imi sparg monitorul si sa ma bag sub plapuma. Dar si acolo ma vei urmari si nici acolo nu voi avea mintea limpede, vei fi in gandul meu la orice ora din zi si din noapte. Si... nici nu mai stiu ce voiam sa spun initial, dar nu conteaza.<br />In fine, acum e putin cam tarziu dar o sa continui sa scriu despre tine, despre noi, despre momentul in care a fost prea tarziu.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-24244435070411610662009-03-16T13:09:00.000-07:002009-03-29T02:41:19.244-07:00drumul spre regasire.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhC07ahfqHCzqO-P1IK3EoUWGQKlPOg09nBGZFEiUoB1Xg9BNRxI_H0z8bRm3NVfiM2QVzROpDbR3vXQD0rCTPbVDVw1niWsuiAPCjfNHrgKhHOkYcassUu6GYKjsngPyNN_fpMu91K4E/s1600-h/108-afternoon+rush.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 267px; height: 397px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhC07ahfqHCzqO-P1IK3EoUWGQKlPOg09nBGZFEiUoB1Xg9BNRxI_H0z8bRm3NVfiM2QVzROpDbR3vXQD0rCTPbVDVw1niWsuiAPCjfNHrgKhHOkYcassUu6GYKjsngPyNN_fpMu91K4E/s320/108-afternoon+rush.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5313882225911863170" border="0" /></a><br /><div style="text-align: right;">14.09.2008<br />4:26<br /></div><br />A venit si ziua asta mult prevestita. Ma simt atât de goala pe dinauntru sa stiu ca nu mai esti al meu, ca nu te mai pot atinge, ca o sa te vad si o sa vin spre tine, iar tu o sa-mi intorci spatele, ca nu ma mai iubesti sau poate nu m-ai iubit niciodata. Nu am fost vreodata singura care conteaza si nici nu cred ca voi fi. Am ajuns sa nu te mai pot scoate din minte, sa te visez si atunci cand nu dorm.. si spun 'visez' pentru ca eu imi visez viata, pentru ca vreau sa mi-o pictez asa cum imi convine si de fiecare data esuez. Stiu ca odata si odata ceea ce scriu acum o sa ajunga la tine, iar tu o sa citesti daca vrei, acum.. sau poate niciodata.<br /><br />Nu pot sa îmi imaginez cum acea pernita pe care ti-am luat-o de ziua ta va ajunge uitata pe sub pat pâna ce va fi aruncata în cosul de gunoi în timpul curateniei de primavara si as muri sa stiu ca acel tablou care îti va arata mereu drumul spre mine va sfârsi într-o cutie de carton ce va fi uitata în pod si care sa fie gasita peste câtiva ani fara a mai tine minte de la cine e si mai ales ce sa faci cu el, rama prafuita si geamul tabloului aratand ca o panza de paianjen.<br /><br />Toate cuvintele odata rostite acum se vor întoarce înapoi la mine, se vor juca in mintea mea, vor alerga prin sufletul meu si vor ramane inlauntrul meu, pentru ca, cu siguranta, nu o sa mai existe un altul caruia as putea sa spun ce ti-am spus tie. Toate acele zile împreuna, înfruntând întreaga lume vor fi cuprinse doar într-o pagina de caiet, o pagina de ganduri, iar toate acele soapte pe care le mai am si acum in minte pentru ca îmi umpleau ziua si ma faceau sa ma calmez într-un final vor disparea, vor fi din ce in ce mai putine si mai lipsite de viata, iar ce este cel mai rau este ca ne vom da seama de asta abia când ele nu vor mai fi aici, iar ziua va fi lunga, sobra si goala, toate lucrurile mici ce odata ne faceau sa zâmbim, acum vor trece neobservate, pâna chiar si inima va ajunge sa se întrebe de ce mai bate.<br /><br />Vor fi zile în care îmi va fi atât de dor de tine încât nu voi mai vrea sa ma ridic din pat, zile in care ma voi topi ca nu esti langa mine sa ma incurajezi, zile în care mi-as dori atât de mult sa îti spun ca te iubesc, zile în care te voi suna din greseala ca apoi sa-mi dau seama de ceea ce fac si sa inchid repede, sau cel putin acela ar fi pretextul meu pentru a-ti mai auzi macar o data vocea. Stiu ca azi noapte ti-am spus sa vorbim pentru ultima oara, iar tu mi-ai spus ca nu poti ca sunt ai tai in bucatarie. Nu voiam decat sa aud ca nu ma mai vrei, decat un 'lasa-ma in pace' in loc de 'te iubesc', decat un 'uita-ma' in loc de 'sa te gandesti la mine'. Acum si umbrele aruncate in camera mea sunt triste si alearga disperate spre a gasi in loc mai bun. Poate tu ma mai ai in minte, sau cel putin in adancul sufletului iti pare rau ca m-ai lasat asa. Nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca te-am pierdut, insa stiu ca esti acolo undeva... nu stiu de ce spun 'pierdut', pentru ca nu poti pierde ceva ce n-ai avut. Totul a fost undeva in mintea mea. Speranta mea de a fi impreuna era hranita de imaginatia mea. Si mereu imi spun:'cum ar fi fost daca...'.Nu-mi doresc altceva decat sa te stiu fericit cu ea, pentru ca da, exista o alta. Sper ca aceasta mica decizie luata la miezul noptii sa te ajute in vreun fel.<br /><br />Acum, totul s-a terminat, nu mai am dreptul sa îti spun ca te iubesc... de fapt, am dreptul sa iubesc pe oricine, dar nu mai am puterea. Sa mai iubesc o data ar insemna sa lupt si sa pierd...<br />__________________________________________________________<br /><br />Si acum trebuie sa reiau firul povestirii. Asa e cand pui punct inainte sa se termine. Drumul spre regasire a fost dur, dar a meritat. Iata ca lucrurile au revenit la normal, iubirea a revenit la forma initiala sau poate acum s-a format pentru prima oara din partea lui. Nici eu nu stiu, dar nici nu conteaza asta prea mult. Acum totul e bine, sunt linistita ca stiu ca ma iubesti si ca esti aici, langa mine, cand o sa am nevoie de tine, sa ma incurajezi, sa ma impaci, sa ma faci sa radiez de fericire si sa ma faci sa ma simt iubita. Acum pot spune ca traiesc o viata fericita, pentru ca traiesc un vis ce s-a implinit.<br /><br /><div style="text-align: right;">Te iubesc!</div>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-77451341079828387102009-03-16T13:02:00.001-07:002009-04-14T10:19:08.585-07:00nemarginit.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOBnnizuistOloTLh982RaBHL3PpaZ_ek79H6Qn7KhSUh3mE5dpBZCZ8MuuNg0LhCs8fFL9uMH8cRZ29WKuvx675cIBXf-nLNI5so1lH0OGB_iApkkO3GGoQRvyr9nRliPycCIQ1Ke9KI/s1600-h/kiujdk.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOBnnizuistOloTLh982RaBHL3PpaZ_ek79H6Qn7KhSUh3mE5dpBZCZ8MuuNg0LhCs8fFL9uMH8cRZ29WKuvx675cIBXf-nLNI5so1lH0OGB_iApkkO3GGoQRvyr9nRliPycCIQ1Ke9KI/s320/kiujdk.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5313878733425772050" border="0" /></a>Devine din ce in ce mai greu sa imi exprim starile si sentimentele pe o hartie altfel incat sa fiu inteleasa de toti. Deseori Ana-Maria ma intreaba: 'ce ai vrut sa zici cu...?'... Si totusi, daca nu inteleg altii ce simt sau ce vreau sa spun eu simt, pentru ca am si eu un suflet si stiu ca nu sunt asa de puternica cum vreau sa par, ba din contra, pun totul la suflet.<br />Ei uite ca m-am gandit sa scriu ceva despre ea, despre iubi mea, pentru ca multe postari le-am scris asa, doar ca e sursa mea de inspiratie.<br />E bine atunci când îti schitezi o modalitate în care sa vorbesti despre o persoana,cand vezi o modalitate in care lucrurile se vor desfăşura într-un anumit domeniu, când, în sfârsit, pare ca piesele se aranjeaza la locul lor, când treaba începe sa prinda contur.<br />Asa ca mi-am suflecat mânecile, m-am înarmat cu ambitie, am tras adanc aer in piept si m-am apucat de treaba.<br />Deodată, totul nu mai e. Tot ce mi-am planificat, toate schiţele , toate ideile deja canalizate într-o anumită direcţie au întâmpinat un zid mai mare decât mine. Nu o dată în viaţă, dar acum.<br />M-a oprit puţin să mă gândesc. Şi chiar dacă pare că acum e vremea cercetării, poate că ...încă nu este. Este vremea dezvaluirii a ceea ce simt. Si poate nu dau tot ce am mai bun din mine, dar macar incerc. Înainte de a face cale întoarsă, înainte de a pune punctul, să verific? Oare mai poate fi vreo uşă secretă, vreun punct slab al zidului pe unde m-aş putea strecura, şi astfel să nu trebuiască să pun punct? Ci să pot continua cu ce mi-am propus? Pai da, pentru ca ideile care le am acum pot trece si prin zidul chinezesc, pentru ca ceea ce simt eu acum nu mai poate schimba nimeni, si pentru ca, pentru prima oara in viata, sunt sigura de ceea ce vreau sa fac.<br />La inceput nu ne sufeream, dar am inceput sa ne intelegem cand ma asteptam mai putin, si ne trezim acum ca suntem aproape cele mai bune prietene(din partea mea). Petrecem destul de mult timp impreuna, avem destul de multe obiceiuri comune('love') si avem stari si ganduri asemanatoare. Si acum sa spun si eu ce imi place la tine:<br />-imi place cand incepi sa tipi prin clasa 'iubi am un looooveeee'<br />-imi place cand ne luam de mana si pentru o clipa ne oprim in loc, ochi in ochi, si apoi traversam<br />-imi place cand te crizezi ca o isterica ce esti<br />-imi place cand te risti pentru mine<br />-imi place cand te dai mare<br />-imi place cand ma iei in brate<br />-imi place cand imi iei apararea<br />-imi place cand te enervezi ca ma strangi de obraji si ma pupi pe nas ca puiu'<br />-imi place ca mirosi ca puiu' dupa ce 'lovesti'<br />-imi place cand iti spun 'ti`am spus io ca asa o sa se intample da` nu m`ai ascultat', iar tu sa spui 'da iubi, ai avut dreptate.'<br />-imi place cand ne uitam una la alta sa vedem care clipeste prima<br />-imi place cand clipim dupa ritmul muzicii<br />-imi place cand stam pe geam in sala de fitness<br />-imi place cand razi, cand plangi, cand taci<br />-imi place cand esti ca aruncata dupa garla<br />-imi place cand esti nervoasa<br />-imi place cand ma iei in brate si ma strangi tare tare de tot, iar eu iti spun cu tarie, incruntata: 'strange-ma cat poti ca nu ma doare'<br />-imi place cand ne tavalim pe saltea si ne electrizam<br />-imi place cand ma trezesc cu o ventuza d'aia puternica<br />-imi place cand imi spui 'te iubi iubi'<br />-imi place tot la prietenia asta<br />Te iubesc si o sa ramai mereu, aici, inlauntrul meu, indiferent de ceea ce o sa faci.Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3397233849571969374.post-11104105007213008342009-03-16T01:11:00.000-07:002009-03-16T10:00:44.854-07:00iubire.<div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixUxTZ-a1ti1vlot2t3is5ddsV3zOPnR5BdAj65Nrca_oGj_C35E6qlPFyll5dxhFO_Kv8QyoCtSBl0CSCT8B6W2TkiUAZYj2gxnKTWNNg0GZeQcHB5xXJgkUgiTUdiF49IC6sWQBO7YY/s1600-h/Embrace_by_theswardsman.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 352px; height: 276px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixUxTZ-a1ti1vlot2t3is5ddsV3zOPnR5BdAj65Nrca_oGj_C35E6qlPFyll5dxhFO_Kv8QyoCtSBl0CSCT8B6W2TkiUAZYj2gxnKTWNNg0GZeQcHB5xXJgkUgiTUdiF49IC6sWQBO7YY/s320/Embrace_by_theswardsman.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5313695988569744402" border="0" /></a>E traire.. dar si visare.<br /></div><div style="text-align: center;">E pasiune.. dar si brutalitate.<br />E afectiune.. dar si uitare.<br />E placere.. dar si suferinta.<br />E incertitudine.. dar si siguranta.<br />E aproape.. dar si departe.<br />E acum.. dar si atunci.<br />E totul.. si nimic.<br />E iubire!<br /></div>Cioclit.http://www.blogger.com/profile/02769334483135807838noreply@blogger.com1