Cioclit.

stai.

2010-07-16T05:53:00.000-07:00

'Ma vei ierta vreodata? Nu credeam ca îti pot gresi asa. Nu credeam nici ca ma vei putea ierta de atatea ori pana acum. Niciodata nu m-am gândit la ce simti , la ce gândesti … la ce speri, defapt. Te iubesc. Îmi esti aerul si apa din trup si mi-esti sângele amar din suflet. Mi-esti cenusa din foc. Esti zatul de pe fundul cestii de cafea. As vrea sa-ti spun asta, jucat teatral, din dreapta ta acuma. Pacat, ca ai plecat fara sa ma iei si pe mine. Impreuna treceau zilele inlantuite. Poate ca acuma îti e bine, sau nu. Poate ma iubesti de unde ai fi tu...'

Esti un prost.
Nu mai am cu cine sa-mi beau ceaiurile sau ciocalatele calde. Sa-mi învelesc lacrimile si sufletul de frig.

Esti un prost.
Poate ca acuma mi-ai urla ca si eu sunt o proasta. Da frate ! Sunt o proasta si egoista. (stii tu vorbea mea-intr-o lume egoista, doar egoistii reusesc!) Numai la mine ma gândesc. Uite … vezi? Poate ca asta ai vrut sa-mi arati. Ca sunt o proasta. M-ai facut sa cred ca sunt o proasta. Ei bine ... ai reusit!

VREI SA TE ÎNTORCI ACUM ?

Prea tarziu. Ti-ai facut-o cu mana ta. In timp, unii oameni se duc si altii le iau locul. M-ai avut îngenuchiata în fata criptei tale vesnice. Dar m-ai pierdut...

Poate ca, daca ai sti ca as avea loc … ai veni dupa mine.

Nu vreau sa-mi dai drumul la mâna vreodata. Niciodata.

Te iubesc!

Eu.

reload game

2010-07-16T05:03:00.001-07:00

Soarele nu rasarise inca.asternuturile se mentineau calde.fusese aici.
si dupa atata timp,am putut sa-i simt din nou trupul tremurand peste al meu,am auzit din nou ceea ce mult nu am mai auzit,ceea ce nu credeam ca o sa mai aud vreodata:mi a soptit din nou 'te iubesc'.
amintiri,reprosuri,lacrimi,zambet sters,prezent,o alta persoana din viata ta.->scrum.
discutia noastra?nu mi-o amintesc clar,toate gesturile se deruleaza in mintea mea vag..ca zborul unui pescarus ratacit.
si i-am spus din nou.nu!nu are cum!nu ai cum sa uiti totul,sa treaca totul precum un curcubeu.
-nu ai de unde sa stii.
-se vede.esti confuz.nu stii ce sa alegi.ce te atrage mai mult.
-nu.eu cred ca tu esti in situatia asta.
-niciodata!la noi e totul de neegalat.oricat ai incerca sa faci cu ea ce faceai cu mine nu o sa iasa la fel.
-sincer mi-e mai bine asa.
-minti!
-n-ai de unde sa stii.
-ba da.
-ti-am spus mereu sa vorbesti in numele tau.
-cat timp e vorba de noi...trecut, prezent sau viitor...vorbesc in numele nostru.
-..
fata plangea.
-nu mai plange.nu suport sa te vad plangand.
-dar nu plang.
-nu minti.ce pot sa fac sa te simti mai bine?
-nimic.
dupa cateva minute de tacere, fata,tremurand, ii zice:
-apropie-te.nu-ti fac nimic.
-nu incerca..
s-au imbratisat.
-te simti mai bine?i-a spus el.
-nu stiu..a raspuns intr-un final ea,fericita ca dupa atata timp se cufunda iar in bratele lui.

NU

2010-07-16T04:57:00.000-07:00

Ai fost toate zilele mele senine, cand imi dadeai buna dimineata. Ai fost motivul pentru care scriu. Ai fost toate starile mele de betie. Ai fost cer si nori, ploaie si furtuna, soare si caldura. Tu ai stiut mereu sa ma duci de la agonie la extaz.

Ai fost ferestrele larg deschise si lumina ce imi invada chipul, zambetul, lacrima. M-ai facut sa traiesc emotii intense, nopti cu plansete de durere. Ai fost tot ce ai vrut tu sa fi si ai facut tot ce ai vrut sa faci.

Am plecat, pentru ca ai incetat sa mai fi toate astea. Am plecat si nu ma mai intorc niciodata, pentru ca ai tradat atatea sentimente frumoase. Am plecat pentru ca nu mai am puterea, nici sa plang, nici sa rad ca alte dati. Am plecat pentru ca nu mai simt nimic…

Am plecat pentru ca in toata tacerea ta, mereu a existat un raspuns la vesnica mea intrebare.

Raspunsul de care ma temeam!
O sa am puterea sa spun si eu NU!

SANSA LA VIATA !!!

2010-03-07T11:34:00.000-08:00

Jurnalul unui copil nenascut

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar si totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, am stabilit deja totul, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale,doar ca, momentan, formam un intreg!

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mami si tati se gandesc acum la un nume pentru mine. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Mara. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tic-tac, tic-tac. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico! Iti pare bine?

28 decembrie: Astazi mamica mea m-a ucis.

Extras din cartea “Tineri, sexualitatea incotro?”, Asociatia PRO-VITA pentru copii nascuti si nenascuti - Filiala Gorj Editia a II-a, iulie 2003

Sa zicem ca m`am intors ... inzapezita:)

2010-02-07T06:45:00.000-08:00

o alta zi.

2009-04-14T09:37:00.000-07:00

alarmă. dimineață. primăvară. fereastră deschisa. verde peste tot. gânduri de dimineață. somnolenta. buimăceală. privire în oglinda. sprânceană încruntată. cafea fierbinte. abur. apel. un simplu 'te iubesc'. zâmbet. fericire. o duzină de vise. planuri. promisiunea de mâine.

... un alt 'te iubesc'. Pentru că cu tine începe o altă zi.

Vreau sa mai cred o data in inocenta vietii...

2009-04-13T07:32:00.001-07:00

Copilaria este taramul de dincolo, taramul in care totul este posibil, taramul magic.
Nu ii cunoastem limitele. Nu stim unde incepe si unde se termina. Pur si simplu ne schimbam si ne trezim ca numai suntem copii, ca am iesit din copilarie cat ai clipi, uneori fara sa o fi trait pe deplin... Copilaria este o lume în care orice se poate întâmpla. Orice!
Copilaria reprezinta varsta cea fericita în care plângem si râdem în acelasi timp, în care ne suparam si iertam dupa câteva momente, în care suntem singuri si totodata cu toata lumea.
Apoi, pe masura ce trec anii, pe masura ce ne maturizam, nebunia si exuberanta copilariei dispar. Devenim mai seriosi, zâmbim mai putin si nu ne mai bucuram de orice nimic care ni se ofera. Care este calitatea unui copil pe care noi am pierdut-o? Copilul reinvie natura ce ofileste. Copilul are calitatea necunoasterii, inocenta. El priveste cu uimire, ochii lui sunt limpezi. El priveste adânc, dar nu are prejudecati, idei preconcepute. El nu proiecteaza, de aceea el ajunge adevarul, pe când tu cunosti calitatea lumeasca, realitatea pe care ai creat-o în jurul tau proiectând, dorind si gândind.
Realitatea este interpretarea ta pe care o dai adevarului.
Vreau sa ma pierd din nou in lumea copilariei! Vreau sa fiu copil din nou! Inca tanjesc dupa perioada lipsita de griji din viata mea. Vreau sa mi se citeasca din nou in ochi nostalgia unei perioade aproape edenice… o etapa in care cuvantul de ordine era joaca; in care cea mai mare grija era sa nu o superi pe mama, in care domina dilema discutiilor dintre cei mari, in care lumea iti zambea cand faceai ceva bun fara ca macar sa stii ca ai facut acel lucru… totul venea de sine… Toti eram prieteni de joaca, iar certurile se rezolvau simplu printr-o cearta, o imbranceala… si apoi o imbratisare.
Vreau sa descopar lumea cu ochii de copil… acel copil pe care-l iei in brate si te face sa-l iubesti pentru totdeauna, acel copil care plange atunci cand il doare.. acel copil care stie sa se joace fara sa triseze, care stie ca zambetul este arma cea mai de pret si singura rasplata pe care ti-o poti dori…
Vreau sa mai cred o data in inocenta vietii…
Vreau sa fiu copil din nou, vreau sa mai cred ca totul este o joaca. Vreau sa mai traiesc o data zilele in care ne udam cu apa si alergam desculti prin curte, vreau sa-mi faca iar mama clatite si pana sa-si dea seama ca a terminat eu sa i le mananc. Vreau s-o aud pe mama spunandu-mi din nou sa nu mai rad, ca din ras dau in plans, vreau sa reinvat sa merg pe bicicleta. Vreau sa resimt caldura bratelor care ma ridicau pe sus, facandu-ma sa ma simt ca toata lumea imi apartine… De ce nu ne mai imbratisam atat de sincer, atat de neconditionat cum o faceam cand eram copii?
Atat de fals la vremea respectiva, trist dar adevarat acum.
Adevarul doare, urasc ceea ce inseamna prezentul meu, urasc epava ce zace in interiorul meu acum, epava asta pe care imi place sa o numesc adolescenta.

Nu mai credem în magie, nu mai credem in Mos Craciun si in sacul plin cu jucarii. Nu mai iubim cu detasare si pasiune, nu mai rosim atunci când gresim, nu mai avem puterea sa ne cerem iertare, nu mai suntem recunoscatori celor ce ne fac bine, nu mai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineste o dorinta mult asteptata, nu mai tinem minte binele, decat raul.

Imi intorc privirea si ma revad pe mine… acum ceva ani.. cum ma ascundeam sub masa la petreceri ca sa ascult ce zic oamenii mari… privirea mamei cand a crezut ca m-a pierdut pentru ca eu fugisem sa ma dau in gargarite… zmeul ce semana cu un monstru ce dansa un vals in a vantului adiere, plansul meu cu sughituri pentru ca un baiat mai mare imi luase mingea si eu nu puteam ajunge la ea si saream si saream si el o tinea sus- sus de tot… cum plangeam cand imi pitea fratele meu ursuletul de plus, iar eu nu puteam sa adorm fara el... zilele in care vopseam oua cu mami in rosu, galben, albastru si verde, rochitele si papusile pe care le primeam, picnicurile la iarba verde, aroma inegalabila a turtei dulci, bomboanele colorate Bonibon, genunchii juliti, mirosul florilor de camp din coronitele pe care mi le impletea mama, zambetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea mea care ma purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor, cazaturile pe care le luam cand ne intreceam pana la magazin si inapoi, zilele in care ne uitam fara sa clipim macar la Son Goku, pasiunea cu care mancam croissante Chipicao sperand sa completam albumul cu pokemoni, gumele de mestecat Turbo si sucul cu paiul Trompy, duminicile in care ne trezeam de dimineata si mergeam impreuna cu bunica la biserica, bratele puternice ale tatei care ma ridicau pe sus de parca as fi fost un fulg intr-o uzuala adiere.. si rasetele… acele rasete cristaline care tronau peste tot…si acum sunt doar niste tablouri flamande.
Când începe si când se termina copilaria? Nu stim. Stim doar ca, la un moment dat, ne e rusine sa ne mai comportam ca niste copii. Pierdem jocul, pierdem libertatea si pierdem nemarginirea. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecati si autolimitari. Ar trebui ca macar în suflete sa ramânem vesnic niste copii.

Tarâmul magic al copilariei mele se concretizeaza în satucul Fundata, un satuc cu gospodarii risipite pierdut pe colinele blânde ale dealurilor si vailor din apropierea muntilor Bucegi.
E locul intiparit in minte unde totul incepe si nimic nu se termina, e locul unde vrei sa te nasti, sa traiesti si sa mori, e locul unde zambetul e unul si acelasi cu lacrima, e locul unde ne iubim neconditionat.
Cand eram mai mica, credeam ca nu exista alt loc pe pamant. Nu ca satul meu ar fi centrul universului, ci ca el ar fi de fapt, tot universul. Nici nu prea aveam alte puncte de reper, ce-i drept. Batusem doar satul in lung si lat, din deal, in vale, si asa mi se parea enorm... Dealul gazduia scoala satului. Fanetele coborau din varfurile dealurilor inconjuratoare pana in usa caselor din sat. Casa noastra era in exact in mijloc. In mijlocul satului. Inconjurat de dealuri, parca fara sfarsit, satul meu arata ca o floare rara ocrotita de natura. Cred ca doar asa se explica faptul ca oamenii de aici nu au fost loviti de inundatii ori de alte cataclisme. Oamenii satului meu... Nu mai stiu cum s-au inteles intre ei de-a lungul timpului, dar stiu ca sarbatorile, mai ales Pastele, Craciunul si Anul Nou, erau minunate. De Paste se organiza timp de trei zile un balci la noi in sat si imi placea sa merg si sa ma pierd printre oamenii mari sau sa ma ingramadesc ca sa pot sa-mi cumpar o vata de zahar pe bat. Obiceiurile s-au contopit, iar de Anul Nou aveam si colindatori, si ursul, si capra. Era o mare bucurie pentru noi, copiii, care ne uitam cu un fel de infricosare amestecata si cu bucurie la tinerii satului invesmantati in haine colorate ori mascati cu cele mai ciudate masti. Mi-a fost drag sa cresc in sat. Poate ca mi-e inca drag sa locuiesc in el. E liniste, e ocrotire, e raiul pe pamant...
Locul se concretizeaza in ligheanul cu gogosi calde, aramii si pufoase pe care bunica ni le pregatea cu noaptea în cap spre a fi proaspete si apetisante pe când ne trezeam noi - nepotii ei dragi - în zori de zi. Copilaria mea se regaseste în poala bunicului, care ne spunea seara inainte de culcare o poveste despre doi purcelusi, iar noi o reascultam urmatoarea seara cu aceeasi mare atentie.
Asa a fost copilaria mea. Frumoasa, sincera si luminoasa. Am crescut sub învataturile bunicilor si parintilor, am crescut într-o lume în care jocurile pe calculator nu existau, dar pierdeam ore în sir afara cu fratele meu, alergand pana la 0 energie sau jucandu-ne de-a albinutele harnice.
Asa a fost copilaria mea si Doamne, tare îmi mai este dor de ea.

Copii de astazi nu mai au copilarie. Traiesc în spatii închise, limitate aproape tot timpul, în fata ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi si mai ales noapte cu prieteni de peste mari si tari, dar nestiind ca de fapt cel care le raspunde este un amarat de monitor, nestiind sa bata la usa vecinului si sa-l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o "expeditie" prin padurile din apopiere. Copiii traiesc acum într-o lume virtuala, dominata de monstrii imaginari, filme de groaza, muzica grea, joasa, care nu reuseste sa atinga nici o coarda a sufletului lor.

Vom ajunge la o vârsta ofilita in care fruntea o sa ne fie plina de ganduri si de griji cotidiene, o varsta la care vom dori sa aruncam peste umar un pumn de sperante si o duzina de vise, pentru a înflori sub mângâierea zânelor cu trup de margean si a piticilor cu barbi de clestar, spre a le putea vorbi nepotilor nostri despre o copilarie cum n-a mai fost.
Acum e momentul sa alergam dupa toate visele pe care le-am pierdut... e momentul sa visam pentru ca toti ne spun sa ne trezim.
Noi visam la maine azi, iar maine visam la poimaine... iar poimaine poate vom visa la acum cativa ani cand copilaria era cuibarita inlauntrul nostru. Vreau sa visez ca ma trezesc doar ca sa visez din nou, pentru ca atunci cand visez simt ca traiesc cu adevarat. Ce? Copilaria mea. O vreau inapoi abia cand realizez ca am piedut-o.

Si stiu ca tot ce am scris mai sus sunt doar niste franturi de inima in vorbe seci, dar macar sunt amintirile mele si sper sa-mi ocupe mintea toata viata mea.

totul.

2009-04-11T06:55:00.000-07:00

Ai avut puterea sa pleci. Pentru ce? Pentru o lista cu fostele? Pentru ce m`ai facut sa te iubesc? Ca sa pleci tu si sa raman confuza in coltisorul meu rece? De ce ai plecat? Ca sa ma afund intr`un ocean de intrebari fara raspuns? M-ai lasat singura cu intrebarile si indoielile mele, cu ecoul cuvintelor tale ce ma alinau pana mai devreme. Cuvintele tale ce acum sunt doar niste franturi de inima in vorbe reci ma rascolesc pana in strafunduri. Zilele astea am avut timp sa ma gandesc si la mine. Si stiu. Nu mai vreau sa plang, nu mai vreau sa iubesc urand. Nu mai vreau sa`mi fie frig si sa`ti duc lipsa pentru ca doar tu stiai sa ma incalzesti. Nu mai vreau sa doara. Vreau sa iesi din viata mea ca sa pot fi fericita. Vreau sa plec departe de tine, vreau sa ma pierd in intunericul ce ma pandeste. Vreau sa se prabuseasca lumea. Vreau sa trec pe taramul de dincolo. Vreau sa mor. Tu esti totul, iar pe mine totul ma omoara.

tu!

2009-04-11T06:25:00.000-07:00

Pentru ca EȘTI:
•ecoul pașilor mei
•oceanul de deasupra desertului
•promisiunea de mâine
•pasiunea adusa purității
•raza de lumina de la capătul tunelului
•lacrima din ocean
•picătura care umple paharul
•gândul de dimineață
•calmul crizelor mele de zi cu zi
•magaierea unei dureri cutremurătoare
•simplitatea din spatele unui lucru aparent dificil
•prefața și sfârșitul vieții mele
•verbul 'a fi' când nu știu cine sunt
•răsuflarea de care am nevoie când simt ca ma sufoc
•picătura de apa de care am nevoie când simt ca ma usuc
•căldura care doboară frigul ce ma împietrește
•sarea și piperul vieții
•păcatul meu.

... și pentru simplul fapt ca exiști te iubesc!

raspuns.

2009-04-11T05:54:00.000-07:00

Închide ochii, gandeste'te și da'mi un motiv...doar unul singur pentru care ești aici...pentru care suntem aici.
Singurul lucru care ne face sa fim din nou la linia de start este faptul ca niciodată n'ai încetat sa ma iubești în adâncul sufletului tău.
Toate pe lângă care ai trecut au fost doar încercări de a găsi în ele persoana mea.
Dar după cum se vede, nici una n'a reușit sa te facă sa simți ca iubești cu adevărat... nu de alta dar pentru ca n'ai mai iubit nici o fata.
Niciodată.

plecare.intoarcere.

2009-04-07T12:26:00.001-07:00

Am plecat. Ba nu, m-am întors. Oare am fost plecata? Unde? Pentru cât timp? În ce tara? În ce lume? În ce labirint m-am ratacit! Oare m-am regasit dupa ce m-am plimbat prin vene si m-am rugat în fata altarului ridicat sufletului? Oare am înteles ceva din conexiunile nervoase si din afecte? Am coborât si am urcat prin zonele freudiene. M-au izbit întunericul si durerea subconstientului si m-am blocat în fata simplitatii evidente.
Cine sunt? Nu mai stiu. Ce am fost? Undeva, pe o hartie, a ramas imprimata o parte din mine. Cine voi fi? O parte din tine voi fi mereu. Asa cred.
Si ce grele sunt diminetile când trebuie sa te privesti în oglinda si sa încerci sa te recunosti.
Dar m-am întors din tine in mine. Si îmi este mult mai bine asa.

pagini de jurnal

2009-04-07T00:15:00.000-07:00

O, nu. Nu din nou. De ce trebuie să o luăm de la capăt ? Credeam că în sfârşit s-a terminat totul. Credeam că sunt eliberată. De ce nu mă laşi să zbor ?
M-am chinuit nopţi prea multe să te şterg din minte. Şi toate pentru ce ? Ca să revii, să-mi zâmbeşti cu nonşalanţă şi să mă omori din nou ? Pentru ce ? Pentru CE !?

05.08.2008 - Două oglinzi

Amurg de vară, nebunie de toamnă şi noi. Ne cunoşteam de mult. Am învăţat să te cunosc. Îmi cunoşteai deja toate mişcările, nu aveam cum să mint în faţa ta. Îţi ştiam toate întrebările, înainte de a le rosti măcar. Şi-ţi răspundeam, la fiecare-n parte, cu calm şi dăruire.
Era-nceput de toamnă însă căldura ne topea mai tare decât arşiţa din sufletele noastre. Şi am hotărât să plecăm să ne spălăm de dorinţe. Să ne lăsăm capriciile-n mare şi să redevenim muritori. Căci ne ridicasem cu mult deasupra tuturor. Eram perechea perfectă.. ni s-a spus de mii şi mii de ori.

Ne-am lepădat de haine şi ne-am botezat din nou în oglinda cerului. Ai început să râzi şi să ma tachinezi - ca-ntotdeauna. Şi jucându-mă cu tine am căzut, alunecând pe o piatră şi afundându-mă în apă. Te-ai speriat, ai sărit ca să mă prinzi şi ai căzut şi tu. Am deschis ochii, însă totul în jurul meu era neclar. Dar ţi-am văzut ochii. Adancimea lor mă îneca mai repede decât întreaga mare. Ne-am oprit amândoi. Panică nu mai exista, ci doar două oglinzi paralele ce ma făceau să cad. Şi atunci am ştiut că n-am să mai găsesc cale de întoarcere spre universul pe care îl cunoşteam atât de bine, deoarece acum mă aflam între două straturi groase de sticlă. Oglinda ta şi oglinda mării. Însă nu mă puteam vedea în niciuna. Erai tu şi-atât. Niciodată eu, niciodată noi, totdeauna tu.

Şi ţi-ai lipit buzele de ale mele. Ştiai că vraja ta este completă. Ştiai că nu mă mai puteam întoarce la ce eram. Aveam să cresc între cele două oglinzi pe viaţa. Sau până voi găsi curajul să o sparg pe una din ele. Dar ştiai că nu o voi face. Nu sunt destul de puternică.

Euforică, extaziată şi extrem de confuză, mă dezlipesc de tine şi fac un pas înapoi. De ce ? Amândoi puteam conduce universul.. dar împreună ? De ce ai făcut-o? Mi-ai omorât fiinţa. Mi-ai furat sufletul. M-ai contopit cu tine. Pe viaţă.

13.09.2008 – Doar amandoi

Nu mai sunt eu. Nu mă mai recunosc. Eu sunt independentă, nu NU am nevoie de tine. De când.. de ce mă simt legată de tine ? De ochii tăi.. De buzele tale.. De tot. De tine. De cele două oglinzi paralele. De noi. Dar n-a fost niciodată vorba de doi. Eram eu si tu. Şi-atât. Niciodată împreună. Doar amândoi.

Nu mă mai suport şi tânjesc după mine. Dă-mă înapoi! Eliberează-mă! te rog..
Ori de nu, ostoieşte-mi pofta. Oferă-mi-te numai mie. Nu mai pleca, lasă-mă să mă hranesc din tine. Oferă-mi din tine tot ce ai furat din mine şi lasă-mă să mă-ntregesc. Împreunează-ne în unu. Fă-ne invincibili.

Sau ucide-mă. Şi lasă-mă să scap de suferinţă.

14.12.2008 – Mai ales inima...

Prea multe zile.. prea multe nopţi udate cu lacrimile mele. De ce m-ai vrăjit şi ai plecat ? Am murit şi renăscut de mii de ori de-atunci.

De 3 luni, în fiecare seară. De atunci încerc să mă eliberez. De atunci încerc să-mi omor fiinţa sau măcar să mă recompun. Dar tu eşti prezent în toate celulele corpului meu. Mai ales în inimă. În special în inimă.

Poftim ! Ia-mă, sunt a ta. Nu mai vreau să lupt. Sunt de acord să mă pierd în oglinda ta. Omoară-mă, fă ce vrei, numai nu mă mai lăsa să mă autodistrug. Căci nu pot.
Ai zâmbit. Ah, ce zâmbet minunat.

Mi-era dor de tine. Vreau să fiu a ta. De ce m-am zbătut până acum ? Îmi place aici cu tine. Fă ce vrei din mine.. mă mulţumesc cu prezenţa ta. Ostoieşte-mi dorinţa. Te rog.

Nu-mi mai simt aerul în plămâni. Oare am murit ? Dacă da, când ? Cum ?

Apogeu. Am atins abisul format de cele două oglinzi. 3 luni de zile am încercat să urc spre suprafaţă. Şi odată ajunsă aici, am pus un picior greşit şi am alunecat. Din nou. Sunt iar la capăt. Şi nu mai am resursele necesare să pornesc din nou.

Moarte. E tot ce mi-am dorit atunci şi de multe ori înainte.

01.01.2009 - Ultimul cuvânt

Inima mea încă bate pe fundul abisului ochilor tăi. Mă chinui să mor şi nu mă laşi. Nu mă laşi să evadez. Eşti un colecţionar de fluturi, iar eu sunt captura ta preferată. M-ai prins c-un bold de gulerul cămaşii tale şi m-ai lăsat să mă zbat. Nici nu mă omori, nici nu-mi dai drumul.

02.01.2009 - Nimic.

Nimic nu s-a schimbat. Încă te iubesc. Si o sa te iubesc toata viata mea! JUR!

franturi de suflet.

2009-03-25T11:00:00.000-07:00

... și știa ca aceasta va fi ultima noapte a lor, căci de mâine lumina avea sa dispara din viata ei, întunericul avea sa ii acopere sufletul.
Stătea la geam și privea în gol. Nu voia sa suspine și sa alerge spre nicăieri de dorul lui. Voia doar sa știe ca ea este numai a lui, ca nu este alta mai buna pentru el.
Se așază cu capul pe pieptul lui gândindu`se ca mâine va trebui sa plece, iar el nu va mai fi în viata ei. Desertul avea sa își facă loc în sufletul ei. Viata ei avea sa prindă treptat culoarea disperării și gustul lacrimilor. Sufletul ii explodase în milioane de bucăți și cioburi ascuțite. Închide ochii și se întoarce în vis. Se trezește dimineața. El nu mai era acolo. In mintea ei șovăiau gânduri aiurea. Nu a fost doar o presimtire. Urla în ea toata ura pe care a acumulat`o pe parcursul micului ei trai de pana acum. Avea în minte numai momentele în care a plâns, a cerut iubire și i s`a întors spatele, a strigat și nu a fost auzita, a vrut totul și nu a primit nimic. Se simțea ca într-un ținut străin, fără nimeni aproape care sa o ajute și fără indicatoare care sa te ghideze către un ținut cunoscut în care sa se poată descurca.
Asa pierduta, confuza și singura își punea zeci de întrebări, încercând sa înțeleagă ce a fost în mintea lui când a plecat. De ce pana acum el o asigura întotdeauna ca o sa fie bine si ca nu o sa o lase niciodată, iar acum a plecat fără sa-i spună măcar rămas bun?

Dupa titlu nu se pune punct

2009-03-23T14:06:00.000-07:00

Dupa titlu nu se pune punct. Si spun titlu pentru ca era abia inceputul. Abia ne croisem planul pe care urma sa`l parcurgem impreuna. Punct si de la capat.

S-a sfarsit, e ca si cand as fi rupt o bucata din mine... Pentru ca tu esti mare parte din mine si din viata mea de zi cu zi. N-as fi vrut sa fie asta finalul... Stiam ca un happy end n`avea sa fie, dar nici chiar asa ..ma doare ca suferi...cand ai plecat erai constient ca nu o sa mai fie la fel fara mine. O sa vina ziua sa platesc pentru fiecare lacrima de'a ta... Plansul este o slabiciune, nicidecum un mod de a te descarca sau o necesitate. Nu am putut fi asa cum ti-ai dorit..si niciodata nu o sa pot. Nu poti sa ma zugravesti si apoi sa ma invelesti in culori si sa`mi dai viata. Eu sunt doar un pion intr`un joc de sah numit viata...As vrea sa iti spun atatea, as vrea sa pot fi acolo sa'ti sterg lacrima ce se naste din ochii tai blanzi, isi duce viata brazdandu`ti obrajii si moare pe buzele tale calde. E pentru prima oara cand ma gandesc la mine, sunt egoista...simt asta din adancul meu...nu regret, insa imi pare rau..doua stari diferite..as putea sa schimb lumea asta, dar de maine voi fi asa cum am vrut sa fiu odata ..tare! Iti multumesc... Am sa iti multumesc pentru atatea, cel mai important iti multumesc pentru zambetul pe care mi l`ai pictat cand nu aveam nicio cale de iesire din intunericul ce ma chinuia...din curentii oceanului ce ma afunda spre adancuri...inca o data imi pare rau...cred in destin ..ceea ce imi da de gandit si ar trebui sa iti dea si tie..viata ne rezerva multe... asta`i prima cadere... apoi urmeaza alta... si apoi alta... si apoi vei iesi invingator... e mult pana la capat... e mult cum au fost si acea distanta imensa dintre noi pe care am urat'o dintotdeauna..

Iubesc. Deci exist.

2009-03-23T13:23:00.000-07:00

Iubirea s-a tranformat în bucăți de hârtie puse cap la cap care formează un puzzle...Ura? Nu știu...căci te-am iertat. Si când urăști nu ai puterea sa ierți. Poate doar sa uiți. Dar am senzația aia.. când simți nevoia de a avea dreptate sau de a ajunge la Adevăr. Iar atunci când adevărul nu e adevăr, când iubirea nu mai e iubire, când tu nu mai ești tu...când nu mai poţi pierde decât totul căutând ceea ce deja ai, acolo unde ţi se cere de fapt, altceva decât eşti...

Oare, cu trecerea timpului, oamenii care se iubesc ajung sa nu se mai iubească pentru că deja s-au iubit o data? sau ajung să nu mai comunice unul cu celălalt pentru că deja şi-au spus toate şi se cunosc destul de bine?
Si atunci când iubirea e nemuritoare şi nu se poate cunoaşte cu nici o măsură cum se întâmplă lucrurile? soluţiile le găsim în istoria lumii sau în cea personală(ca doar prezentul e trecut presărat cu amintiri, brăzdat de lacrimi și zâmbete), trăind şi descoperind sau, poate mai concret, descoperindu-ni-se, înainte de ... apocalipsă?

iti multumesc.

2009-03-23T13:03:00.000-07:00

iti multumesc ca datorita tie exist
iti multumesc ca ma faci sa zambesc in fiecare zi
iti multumesc ca m-ai invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat
iti multumesc ca m-ai ajutat sa trec peste tot ce a fost greu
iti multumesc ca m-ai invatat sa sper
iti multumesc ca existi
iti multumesc ca ma incalzesti cu mainile tale calde cand afara e frig
iti multumesc ca nu uiti sa ma intrebi 'cum se simte puiu?'
iti multumesc ca ma ierti pentru fiecare aberatie pe care o scot din gura
iti multumesc ca ma impaci cand pun botu
iti multumesc ca ma intelegi
iti multumesc ca ma mangai cand ma doare burtica
iti multumesc ca ai rabdare cu mine
iti multumesc pentru ca imi iei apararea
iti multumesc pentru ce facem joia si vinerea:))
iti multumesc ca ai ras cu mine cand mi-a fost bine
iti multumesc ca rostesti numele meu mai frumos ca oricine
iti multumesc ca nu consideri niste tampenii lucrurile care imi plac mie
iti multumesc ca nu te superi cand sunt cu fundu` in sus
iti multumesc ca m-ai facut sa plang pentru ca m-ai intarit
iti multumesc pentru toate lucrurile pe care le-am facut impreuna si pentru cele pe care le vom mai face
iti multumesc ca atunci ma simt mica tu ma faci sa ma simt mare
iti multumesc ca ma lasi sa te iubesc asa cum stiu eu
iti multumesc pentru 'da lov plus'
iti multumesc ca ai impartit cele mai speciale momente cu mine
iti multumesc ca te enervezi pe mine cand vorbesc urat sau nu te ascult sau nu mananc tot caci asta imi demonstreaza ca tii la mine
iti multumesc ca ai incredere in mine
iti multumesc ca n`ai plecat de langa mine cand imi era mai greu
iti multumesc ca imi citesti postarea
iti multumesc ca nu te`ai schimbat[sti tu]
si pur si simplu, iti multumesc ca esti TU!

te iubesc.[part III]

2009-03-21T09:05:00.001-07:00

De ce te iubesc?

Pentru ca ma trezesc dimineata inaintea ta doar ca sa te pot privi cum dormi, pentru ca te pot pupa pe nas amuzandu-ma cand te scuturi ca un pisoi, pentru ca ma pierd cand ma uit in ochii tai, pentru ca te vreau mai mult cand vrei sa pleci, pentru ca nu imi imaginez cum ar fi sa mergem amandoi pe strada fara sa ne tinem de mana, pentru ca este incredibila senzatia pe care mi-o oferi atunci cand iti pui capul pe pieptul meu, pentru ca mirosi atat de bine, pentru ca ai grija de mine si ma mangai atunci cand sunt suparata si cand ma doare burtica, pentru ca ma certi atunci cand gresesc sau vorbesc urat despre mine, pentru ca esti rasfatat, pentru ca sti sa faci dragoste si o faci cu pasiune, pentru ca imi place cum iti infigi mana in parul meu, pentru ca m-ai acceptat asa cum sunt, pentru ca esti morocanos dimineata, pentru ca ma topesc cand te uiti la mine cu ochii tai mari si adanci, pentru ca ma faci cea mai fericita de pe pamant, pentru ca ma simt singura atunci cand nu suntem impreuna, pentru ca esti nebun si bun daca stiu cum sa te iau, pentru ca ai rabdare cu mine, pentru ca tot ce ai reusit pana acum in viata ai reusit prin fortele proprii, pentru ca sti sa faci cartofi prajiti, pentru ca te bucuri ca un copil pentru orice nimic, pentru ca iti aduci aminte orice amanunt din trecut, pentru ca tinem scoru' care zice primu' 'te iubesc', pentru ca vietile noastre sunt atat de strans impletite incat nu mai pot fi deosebite, pentru ca as muri daca ai pleca, pentru ca realizez cat de sarace sunt cuvintele atunci cand vreau sa iti spun cat de mult te iubesc.

si dincolo de moarte.

2009-03-20T08:55:00.000-07:00

Inca isi mai plangea delirul. Pleoapele ei erau grele si patul o tragea inapoi. Era o dimineata mai mult decat mohorata. Suna telefonul. Un numar necunoscut. Raspunde repede crezand ca e ceva important. In partea cealalta se aude o voce.. era el.. o roaga sa se duca la el, se simtea foarte rau si voia sa o vada, cu riscul de a fi pentru ultima data. Deodata ochii i se inunda de lacrimi, decorul se schimba intr-unul sobru, viata parca era in alb si negru. Se imbraca repede si pleaca speriata spre el. Ajunge, isi arunca geaca si ghizdanu` si se tranteste jos, langa patul lui. El o priveste in ochi si ii zice:
-Te iubesc, esti singura persoana pentru care viata mea nu s-a stins pana acum. Singura persoana careia vreau sa-i multumesc ca m-a facut sa cred in iubire.
Ea incepe sa planga, luandu-l in brate disperata, nestiind ce sa faca.
Suna repede la salvare. Salvarea, ca de obicei, intarzie, iar la spital afla o veste cutremuratoare, o veste care o cutremura din cap pana in picioare: el avea nevoie urgenta de un transplant de inima.
Fata nu sta pe ganduri niciun moment, doar gandul ca el va muri o lasa fara respiratie.
Intra in sala de operatii, convinsa sa-si incredinteze viata singurei persoane pe care a iubit-o cu adevarat pe aceasta lume.
Fata ramane fara rasuflare cu ochii spre el, parca in semn de adio. Nu mai simtea nimic. Si totusi nu a lasat nicio urma de remuscare. Ea a avut grija de el, pentru ca la ea in inima nimeni nu era la fel. El se trezeste. Era confuz. O vede si incepe sa planga. Acum inima ei batea in pieptul lui. Nu intelegea de ce a renuntat la viata ei ca el sa poata trai. Raspunsul era simplu: din iubire.
IUBIREA e sentimentul suprem care traieste si dincolo de moarte.

o inima cicatrizata.

2009-03-19T10:52:00.000-07:00

Absorbea dragostea din sufletul ei cicatrizat, si totusi cu acea samanta buna inauntru, crezand ca are dreptul sa o faca sa sufere. Nadejdea ei trebuia sa devina realitate, iar speranta sa devina iubire. Caci masura iubirii este a iubi fara masura, limita iubirii este a iubi fara limita, iar durata iubii este a iubi fara durata.
Si pentru ca ea era doar o copila inocenta la inceput, din cauza lui acum a schimbat acea copilarie cu o maturitate de nedescris. De la chipul si atitudinea ei de copil a ajuns sa poarte masca inestetica a maturitatii. Nu poti trece niciodata singur peste ce e greu. Iar suferinta ei e destul de mare. Il striga, dar el nicaieri. Si totusi credea ca el va veni. Dar nu. El a ales sa stea acolo, departe de ea si sa nu faca nimic. Se simtea singura in mijlocul unui ocean. Statea in patul ei si isi inneca amarul intr-o cafea la fel de amara ca si suferinta ei. Doar cu ajutorul lui poate trece peste. Doar cu protectia lui se poate feri de cuvintele greoaie. Doar iubirea lui o mai poate salva. Doar iubirea lui ii mai da aer sa respire. Daca il are pe el nu mai are nevoie de aer. El e insasi viata ei.

pic.

2009-03-18T14:16:00.000-07:00

O picatura de ploaie... Mereu mi-a placut ploaia, dar de-abia de curând mi-a dat de gândit o singura picatura. În ciudatenia mea, cam de fiecare data simt înainte cu câteva minute bune ca va urma o ploaie. Ei bine, de data asta nu am simtit si doar de-abia a doua zi de dimineata, când totul era senin si frumos, cu soarele stralucitor si urme vagi de pamânt ud mi-am dat seama. Si mi-am dat seama din cauza unei picaturi ce-a refuzat sa se scurga de la geamul meu. O picatura incapatanata.
Si în mintea mea de om proaspat trezit mi-am zis: "a plouat azi noapte". Inteligent, nu? Si probabil din cauza lenei, ca alt motiv de stat în pat si amânat momentul în care sa ma trezesc de-a binelea nu gasesc acum si nici nu cred ca e, am închis ochii si am început sa ma gândesc la picatura aia de ploaie. La cum a ajuns ea la geamul meu, la motivul pentru care e singura care a rezistat acolo, la întregul ei drum pâna la geamul meu, pâna am ajuns la urmatorul gând: ce ar face ploaia fara picaturi? S-ar transforma in seceta?
Trebuie sa recunosc faptul ca sunt destul de ciudata în unele momente ale vietii mele. În fine, am reusit sa atipesc la loc, dar doar pentru juma' de ora, pâna a început sa-mi latre câinele.
Asa ca, amintindu-mi de acest episod care mi-a dat un gând, uite-ma ca încerc sa-l scriu aici, în speranta ca nu au adormit si cei ce au avut curajul sa-si arunce un ochi pe aici.
Cred ca de la caldura din ultimul timp mi s-au mai clocit si gândurile, pentru ca, în copilaria mea, îmi doream sa fiu ba o raza de soare, ba o adiere de vânt si în cele din urma am ramas la stropul de ploaie. La care am renuntat mai târziu, pentru ploaie. Un singur strop mi se parea atunci atât de mic si de neimportant, lipsit de putere si de frumusete... Pe când ploaia era toate astea la un loc. Vroiam prea multe când eram mai mica.
Stiu doar ca acum toti vor sa fie picaturi. Si din cauza multora nici nu mai ploua asa de des. Dar pentru niste oameni obisnuiti, o picatura de ploaie e neinsemnata.

P.S.:Umezeala. Campania Anti-seceta![=))]

Prefata nemarginita.

2009-03-18T13:32:00.001-07:00

Inca se simte ideea prefatei, chiar si dupa zeci de pagini citite. Autorul dadea senzatia unei linisti mute, aproape de nerecunoscut. Incerca sa contureze prototipul unei adolescente ce suferea din dragoste. Tema esteticului si a extazului. Era spontaneitate, era mister, era traire. In fond, viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o inspiri si o expiri alternativ...ci momentele in care iti taie respiratia. Statea in mijlocul unei camere, iar peretii parca erau sufocanti. Pe fiecare se zarea cate o umbra ce se misca si, ridicandu-se, se scutura de praf si priveste in gol. Toate umbrele veneau spre ea. Pareau a fi niste valuri ce complotau cu scopul de a o inneca. Simtea ca nu mai are aer, locul lui era acolo, langa ea. Acum era singura si trebuia sa treaca singura peste obstacolele vietii. Si da, bineinteles ca exista si un el acolo undeva, nepasator sau poate fara suflet. Dar asta e un alt capitol, cu mult mai multe pagini sau poate fara cuvinte concrete si poate nici cand o sa ajung la el nu o sa scap de ideea prefatei, de inceputul inocent si platonic.

dor de noi.

2009-03-16T13:15:00.000-07:00

Stiu ca nu voi putea scrie nimic din ceea ce simt sau vreau sa spun initial pentru ca nu am cum in momentul asta , nu stiu ce si cum sa spun, nu stiu ce simt dar voi incerca, dar daca stau sa ma gandesc nici macar nu stiu de ce si pentru cine fac acest post, tu daca il citesti te va face doar sa fi si mai indiferent decat esti acum si pe altii nu ii intereseaza asa ca nu prea ar avea rost, probabil il scriu pentru mine, pentru a ma descarca sau nu stiu...

Oricum, imi va fi dor de zambetul tau
Imi va fi dor de tot ce tine de tine si de cum arati
Imi va fi dor de acel sentiment din fiecare zi
Imi va fi dor de pielea si mirosul tau
Imi va fi dor sa tip la tine 'hai ma puiiuuu' cand ma tachinezi
Imi va fi dor sa te trimit la culcare
Imi va fi dor de cum ma intrebi de ce nu te cred cand imi spui ca ma iubesti
Imi va fi dor de privirea ta
Imi va fi dor sa te pup pe nas, iar tu sa te scuturi ca un pisoi
Imi va fi dor de clipele in care tremuram din toate incheieturile, iar tu ma incalzeai
Imi va fi dor de clipa in care am izbucnit in plans cand mi-ai spus prima data 'te iubesc'... si stiu si acum, era 6 august 2008 ora 3 si 19 minute.
Imi va fi dor de acel 'neata puiu' din zilele in care te trezeai tarziu
Imi va fi dor sa ma strangi in brate pana imi trosnesc oasele
Imi va fi dor de acel 'te voi iubi' pe care il spuneai mereu inaintea mea
Imi va fi dor de 'tu esti sefa'
Imi va fi dor sa-mi spui: 'ia'ma'n brate' sau 'pupa'ma'
Imi va fi dor de toate cuvintele tale
Imi va fi dor sa'ti las semne pe gat
Imi va fi dor sa ma intrebi 'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'
Imi va fi dor de gafaiala
Imi va fi dor sa iti spun 'te iubesc' in fiecare minut
Imi va fi dor sa stai cu ochii inchisi si sa te intinzi cu buzele spre mine
Imi va fi dor de toate acele seri in care vorbeam pana adormeam
Imi va fi dor de diminetile in care ma trezeai cu un mesaj
Imi va fi dor de locul nostru
Imi va fi dor sa-ti infigi mana in paru' meu
Imi va fi dor de 'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'
Imi va fi dor de respiratia ta apasatoare
Imi va fi dor de replica 'vei pune bot?' sau 'cap in gura?'
Imi va fi dor de cineva care sa imi spuna 'mami'
Imi va fi dor de TOT ce am facut impreuna
Imi va fi dor de pisoiu meu
Imi va fi dor...

Oricum, pot fi mai patetica de atat ?
Nu prea cred, stau si imi plang de mila pe un articol de blog.
Scriu doar ganduri rascolite. De ce? Pentru ca tu esti esenta vietii mele si nu imi pot imagina cum ar fi fara.
Ce prost mai face ca mine, sa stea jumatate de zi dupa ce s-a hotarat ca s-a terminat si inca sa spere ca totul va fi bine, ca se va rezolva, ca totul va trece ?!
Da, stiu, am primit deja prea multe “incurajari” de genul si m-am saturat de ele, imi vine sa imi sparg monitorul si sa ma bag sub plapuma. Dar si acolo ma vei urmari si nici acolo nu voi avea mintea limpede, vei fi in gandul meu la orice ora din zi si din noapte. Si... nici nu mai stiu ce voiam sa spun initial, dar nu conteaza.
In fine, acum e putin cam tarziu dar o sa continui sa scriu despre tine, despre noi, despre momentul in care a fost prea tarziu.

drumul spre regasire.

2009-03-16T13:09:00.000-07:00

14.09.2008
4:26

A venit si ziua asta mult prevestita. Ma simt atât de goala pe dinauntru sa stiu ca nu mai esti al meu, ca nu te mai pot atinge, ca o sa te vad si o sa vin spre tine, iar tu o sa-mi intorci spatele, ca nu ma mai iubesti sau poate nu m-ai iubit niciodata. Nu am fost vreodata singura care conteaza si nici nu cred ca voi fi. Am ajuns sa nu te mai pot scoate din minte, sa te visez si atunci cand nu dorm.. si spun 'visez' pentru ca eu imi visez viata, pentru ca vreau sa mi-o pictez asa cum imi convine si de fiecare data esuez. Stiu ca odata si odata ceea ce scriu acum o sa ajunga la tine, iar tu o sa citesti daca vrei, acum.. sau poate niciodata.

Nu pot sa îmi imaginez cum acea pernita pe care ti-am luat-o de ziua ta va ajunge uitata pe sub pat pâna ce va fi aruncata în cosul de gunoi în timpul curateniei de primavara si as muri sa stiu ca acel tablou care îti va arata mereu drumul spre mine va sfârsi într-o cutie de carton ce va fi uitata în pod si care sa fie gasita peste câtiva ani fara a mai tine minte de la cine e si mai ales ce sa faci cu el, rama prafuita si geamul tabloului aratand ca o panza de paianjen.

Toate cuvintele odata rostite acum se vor întoarce înapoi la mine, se vor juca in mintea mea, vor alerga prin sufletul meu si vor ramane inlauntrul meu, pentru ca, cu siguranta, nu o sa mai existe un altul caruia as putea sa spun ce ti-am spus tie. Toate acele zile împreuna, înfruntând întreaga lume vor fi cuprinse doar într-o pagina de caiet, o pagina de ganduri, iar toate acele soapte pe care le mai am si acum in minte pentru ca îmi umpleau ziua si ma faceau sa ma calmez într-un final vor disparea, vor fi din ce in ce mai putine si mai lipsite de viata, iar ce este cel mai rau este ca ne vom da seama de asta abia când ele nu vor mai fi aici, iar ziua va fi lunga, sobra si goala, toate lucrurile mici ce odata ne faceau sa zâmbim, acum vor trece neobservate, pâna chiar si inima va ajunge sa se întrebe de ce mai bate.

Vor fi zile în care îmi va fi atât de dor de tine încât nu voi mai vrea sa ma ridic din pat, zile in care ma voi topi ca nu esti langa mine sa ma incurajezi, zile în care mi-as dori atât de mult sa îti spun ca te iubesc, zile în care te voi suna din greseala ca apoi sa-mi dau seama de ceea ce fac si sa inchid repede, sau cel putin acela ar fi pretextul meu pentru a-ti mai auzi macar o data vocea. Stiu ca azi noapte ti-am spus sa vorbim pentru ultima oara, iar tu mi-ai spus ca nu poti ca sunt ai tai in bucatarie. Nu voiam decat sa aud ca nu ma mai vrei, decat un 'lasa-ma in pace' in loc de 'te iubesc', decat un 'uita-ma' in loc de 'sa te gandesti la mine'. Acum si umbrele aruncate in camera mea sunt triste si alearga disperate spre a gasi in loc mai bun. Poate tu ma mai ai in minte, sau cel putin in adancul sufletului iti pare rau ca m-ai lasat asa. Nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca te-am pierdut, insa stiu ca esti acolo undeva... nu stiu de ce spun 'pierdut', pentru ca nu poti pierde ceva ce n-ai avut. Totul a fost undeva in mintea mea. Speranta mea de a fi impreuna era hranita de imaginatia mea. Si mereu imi spun:'cum ar fi fost daca...'.Nu-mi doresc altceva decat sa te stiu fericit cu ea, pentru ca da, exista o alta. Sper ca aceasta mica decizie luata la miezul noptii sa te ajute in vreun fel.

Acum, totul s-a terminat, nu mai am dreptul sa îti spun ca te iubesc... de fapt, am dreptul sa iubesc pe oricine, dar nu mai am puterea. Sa mai iubesc o data ar insemna sa lupt si sa pierd...
__________________________________________________________

Si acum trebuie sa reiau firul povestirii. Asa e cand pui punct inainte sa se termine. Drumul spre regasire a fost dur, dar a meritat. Iata ca lucrurile au revenit la normal, iubirea a revenit la forma initiala sau poate acum s-a format pentru prima oara din partea lui. Nici eu nu stiu, dar nici nu conteaza asta prea mult. Acum totul e bine, sunt linistita ca stiu ca ma iubesti si ca esti aici, langa mine, cand o sa am nevoie de tine, sa ma incurajezi, sa ma impaci, sa ma faci sa radiez de fericire si sa ma faci sa ma simt iubita. Acum pot spune ca traiesc o viata fericita, pentru ca traiesc un vis ce s-a implinit.

Te iubesc!

nemarginit.

2009-03-16T13:02:00.001-07:00

Devine din ce in ce mai greu sa imi exprim starile si sentimentele pe o hartie altfel incat sa fiu inteleasa de toti. Deseori Ana-Maria ma intreaba: 'ce ai vrut sa zici cu...?'... Si totusi, daca nu inteleg altii ce simt sau ce vreau sa spun eu simt, pentru ca am si eu un suflet si stiu ca nu sunt asa de puternica cum vreau sa par, ba din contra, pun totul la suflet.
Ei uite ca m-am gandit sa scriu ceva despre ea, despre iubi mea, pentru ca multe postari le-am scris asa, doar ca e sursa mea de inspiratie.
E bine atunci când îti schitezi o modalitate în care sa vorbesti despre o persoana,cand vezi o modalitate in care lucrurile se vor desfăşura într-un anumit domeniu, când, în sfârsit, pare ca piesele se aranjeaza la locul lor, când treaba începe sa prinda contur.
Asa ca mi-am suflecat mânecile, m-am înarmat cu ambitie, am tras adanc aer in piept si m-am apucat de treaba.
Deodată, totul nu mai e. Tot ce mi-am planificat, toate schiţele , toate ideile deja canalizate într-o anumită direcţie au întâmpinat un zid mai mare decât mine. Nu o dată în viaţă, dar acum.
M-a oprit puţin să mă gândesc. Şi chiar dacă pare că acum e vremea cercetării, poate că ...încă nu este. Este vremea dezvaluirii a ceea ce simt. Si poate nu dau tot ce am mai bun din mine, dar macar incerc. Înainte de a face cale întoarsă, înainte de a pune punctul, să verific? Oare mai poate fi vreo uşă secretă, vreun punct slab al zidului pe unde m-aş putea strecura, şi astfel să nu trebuiască să pun punct? Ci să pot continua cu ce mi-am propus? Pai da, pentru ca ideile care le am acum pot trece si prin zidul chinezesc, pentru ca ceea ce simt eu acum nu mai poate schimba nimeni, si pentru ca, pentru prima oara in viata, sunt sigura de ceea ce vreau sa fac.
La inceput nu ne sufeream, dar am inceput sa ne intelegem cand ma asteptam mai putin, si ne trezim acum ca suntem aproape cele mai bune prietene(din partea mea). Petrecem destul de mult timp impreuna, avem destul de multe obiceiuri comune('love') si avem stari si ganduri asemanatoare. Si acum sa spun si eu ce imi place la tine:
-imi place cand incepi sa tipi prin clasa 'iubi am un looooveeee'
-imi place cand ne luam de mana si pentru o clipa ne oprim in loc, ochi in ochi, si apoi traversam
-imi place cand te crizezi ca o isterica ce esti
-imi place cand te risti pentru mine
-imi place cand te dai mare
-imi place cand ma iei in brate
-imi place cand imi iei apararea
-imi place cand te enervezi ca ma strangi de obraji si ma pupi pe nas ca puiu'
-imi place ca mirosi ca puiu' dupa ce 'lovesti'
-imi place cand iti spun 'ti`am spus io ca asa o sa se intample da` nu m`ai ascultat', iar tu sa spui 'da iubi, ai avut dreptate.'
-imi place cand ne uitam una la alta sa vedem care clipeste prima
-imi place cand clipim dupa ritmul muzicii
-imi place cand stam pe geam in sala de fitness
-imi place cand razi, cand plangi, cand taci
-imi place cand esti ca aruncata dupa garla
-imi place cand esti nervoasa
-imi place cand ma iei in brate si ma strangi tare tare de tot, iar eu iti spun cu tarie, incruntata: 'strange-ma cat poti ca nu ma doare'
-imi place cand ne tavalim pe saltea si ne electrizam
-imi place cand ma trezesc cu o ventuza d'aia puternica
-imi place cand imi spui 'te iubi iubi'
-imi place tot la prietenia asta
Te iubesc si o sa ramai mereu, aici, inlauntrul meu, indiferent de ceea ce o sa faci.

iubire.

2009-03-16T01:11:00.000-07:00

E traire.. dar si visare.

E pasiune.. dar si brutalitate.
E afectiune.. dar si uitare.
E placere.. dar si suferinta.
E incertitudine.. dar si siguranta.
E aproape.. dar si departe.
E acum.. dar si atunci.
E totul.. si nimic.
E iubire!

inocenta furata.

2009-03-15T09:25:00.001-07:00

'Vreau sa fiu copil!', imi spuse ea. Si in priviri i se citea nostalgia unei perioade aproape edenice… o etapa in care cuvantul de ordine era joaca; in care cea mai mare grija era sa nu o superi pe mama, in care trona dilema discutiilor dintre cei mari, in care lumea iti zambea cand faceai ceva bun fara ca macar sa stii ca ai facut acel lucru… totul venea de sine… Toti eram prieteni de joaca, iar certurile se rezolvau simplu printr-o cearta, o imbranceala… si apoi o imbratisare.

Vreau sa resimt caldura bratelor care ma ridicau pe sus, facandu-ma sa ma simt ca toata lumea imi apartine… De ce nu ne mai imbratisam atat de sincer, atat de neconditionat cum o faceam cand eram copii?Imi intorc privirea si ma revad pe mine… acum ceva ani.. cum ma ascundeam sub masa la petreceri ca sa ascult ce zic oamenii mari… privirea mamei cand a crezut ca m-a pierdut pentru ca eu fugisem sa ma dau in gargarite… plansul meu cu sughituri pentru ca Costin, un baiat mai mare imi luase mingea si eu nu puteam ajunge la ea si saream si saream si el o tinea sus- sus de tot… cum am tipat la Adi cand mi-a rupt o papusa... rochitele si papusile pe care le primeam.. bratele puternice ale tatei care ma ridicau pe sus de parca as fi fost un fulg intr-o uzuala adiere.. si rasetele… acele rasete cristaline care tronau peste tot…si acum sunt doar niste tablouri flamande.

Vreau sa descopar lumea cu ochii de copil… acel copil pe care-l iei in brate si te face sa-l iubesti pentru totdeauna, acel copil care plange atunci cand il doare.. acel copil care stie sa se joace fara sa triseze, care stie ca zambetul este arma cea mai de pret si singura rasplata pe care ti-o poti dori…

Vreau sa mai cred o data in inocenta vietii…

trecut vs. viitor

2009-03-15T09:15:00.000-07:00

Ma gandeam acum cateva zile la raportul dintre iubire si timp. Si ma gandesc aici la legatura dintre o relatie si trecut, prezent si viitor. Vine o varsta la care cu totii am avut un numar de relatii unele frumoase, altele deloc perfecte. Dar, oare cat de mult influenteaza o fosta relatie visul unui viitor perfect? Oare putem avea un viitor perfect, avand o relatie trecuta deloc reusita? Toti am avut un trecut. Trecuturile noastre chiar trebuie sa aiba un prezent? Nu pot sa nu ma intreb:
Poti avea un viitor, daca trecutul iti afecteaza prezentul?

Exista.[part II]

2009-03-15T01:18:00.001-07:00

E timpul. E timpul sa lupti pentru ce e al tau, e timpul sa te ridici si sa mergi mai departe, e timpul sa incepem sa visam pana visul ia viata, e timpul sa ne pierdem pana ne vom face singuri carari in viata, e timpul sa ne ascundem pana cand nu vom mai avea de ce, e timpul sa ne iubim pana nu mai avem cum.E locul. E locul unde mai mult visezi decat traiesti. E locul intiparit in minte unde totul incepe si nimic nu se termina, e locul unde vrei sa te nasti, sa traiesti si sa mori, e locul unde zambetul e unul si acelasi cu lacrima, e locul unde ne iubim urandu-ne, e locul unde am confort de mii de stele (langa tine), e locul unde copacii se impletesc cu asfaltul.E motivul. E motivul pentru care traiesti, e motivul pentru care ai pe cineva langa tine, e motivul pentru care dupa azi vine maine, e motivul pentru care iti amintesti ce ai fost si te gandesti la ce o sa fi.
E cauza. E cauza pentru care toti luptam pana la 0 energie, e cauza care ne facem sa ne trezim maine, e cauza pentru care ne pierdem si ne ascundem si visam si innebunim... E un maine mai bun ca azi sau ieri.
E efectul. E efectul care rezulta in urma unui sincer 'te iubesc', e efectul care rezulta in urma cauzei, e efectul curcubeului care rezulta in urma ploii.
E frigul. E frigul care ne ingheata oasele cand am obosit, e frigul care ne ingheata creierul cand ne temem, e frigul care ne ingheata inima cand suferim, e frigul care stinge flacara. Dar e si focul.
E focul care ne aprinde mintea cand visam, e focul care ne aprinde inima cand iubim, e focul care ne aprinde trupul cand avem incredere, e focul care uneori ne stinge... pentru ca azi am iubit prea mult.E caldura. E caldura pe care o simtim inlauntrul nostru cand vedem copii jucandu-se si ne gandim la ce-a fost odata, e caldura pe care o simti cand crezi, e caldura care persista cand iubesti.
E secretul. E secretul pe care il ti ascuns inlauntrul tau, e secretul care nu a fost citit pe buze niciodata, e secretul care zace in adancuri si nimeni nu poate ajunge la el.
E puterea. E puterea dragostei de care simti ca iti plesneste sufletul, e puterea primaverii care alunga iarna apriga, e puterea sau taria de a spune 'Nu!'.E momentul. E momentul sa pretuiesti ceea ce ai, e momentul protejezi ceva ce e neajutorat, e momentul sa daruiesti din putinul pe care il ai, e momentul sa traiesti singura viata pe care o ai, e momentul sa iubesti singura persoana care merita cu adevarat, e momentul sa ne ridicam si sa incercam sa zburam pentru ca azi pamantul nu ne mai ofera nimic, e momentul sa urlam dupa ziua de maine si sa speram ca apare, e momentul sa tresari cand auzi 'te iubesc', e momentul sa alergam dupa toate visele pe care le-am pierdut... e momentul sa visam pentru ca toti ne spun sa ne trezim.
Noi visam la maine azi, iar maine visam la poimaine... iar poimaine poate vom visa la acum 10 ani cand a fost mai cald, mai frumos, mai aproape. Vreau sa visez ca ma trezesc doar ca visez din nou, pentru ca atunci cand visez traiesc cu adevarat.

umbra pe fundal.

2009-03-14T14:30:00.001-07:00

Intr-o dimineata suna alarma la ora 9. Se trezeste buimacita, se duce la baie si se priveste in oglinda: se vedea ca a petrecut ultimele nopti gandindu-se la el. Isi face o cafea in timp ce statea aproape adormita gandindu-se la tot ce a fost intre ei. Priveste in zatul de cafea. Il vede pe el. Nu-i vine a crede. Se incrunta putin incercand sa isi dea seama ce se intampla. Deodata decorul se schimba, nu mai este in camera ei, ci pe scara la ea acasa. Langa se afla el, desigur. Isi intinde mana spre chipul lui si incearca sa-l atinga insa nu poate. Dezamagita, isi retrage mana. Ii era de ajuns sa il priveasca. Se topea de dorul lui. Pentru o clipa inchide ochii. Deschide ochii si o lacrima fierbinte se naste din ei. El ii sterge lacrima usor, ea isi aduce aminte de alte seri in care el stia cum sa o impace cand plangea. Deodata se trezeste in camera ei, acelasi decor sinistru si pustiu. Priveste spre ceasca de cafea, dar pe perete se mai vede o umbra a unei maini. Speriata, se retrage intr-un colt si incepe sa planga. Oare el exista acolo,undeva? Dar ea de ce nu il poate vedea? De ce nu il poate atinge? De ce?

gand in viitor.

2009-03-14T14:18:00.001-07:00

Mi-e dor de tine... Ma gandesc cu teama ca 2008 o sa fie singurul an in care ai fost in viata mea... Si totusi privesc ca o visatoare la 2009... si tu ai ramas visul meu cel mai de pret. M-ai invatat sa privesc viata ca un joc... Dar cand ai plecat, mi-ai luat si toate jucariile! Acum nu plang, caci stiu cum e sa te joci... si amintirea imi ajunge cat sa ma aline.
Oare m-ai iubit vreodata? Oare ai vazut vreodata in mine tot ce ti-ai dori? Oare te mai gandesti la mine? Intrebari nascute din liniste... din tacere! Si totusi... te voi astepta mereu intr-un colt de Rai, la umbra unui copac... zi de zi... an de an... o viata intreaga daca e nevoie.

Stau in pat, cu fruntea spre tavan, si cu mana dreapta pe inima si cealalta sub cap. Parca te vad cum iti lasi trupul moale langa al meu, cum capul tau se lasa usor pe pieptul meu, cum se face liniste in camera si insusi timpul sta in loc. Ridici incet mana mea de pe inima mea, si-ti asezi urechea in locul mainii. Eu incet, imi trec mana prin parul tau... E liniste, si totusi inteleg tot ce vrei sa-mi spui... Incerc sa-ti ating chipul cu mana. Mi-era atat de dor de senzatia asta... Iti ridic capul, sa-ti vad ochii... Atunci te zaresc plangand, si totusi zambind... Incerc sa te sarut, si dispari... Zambesc... si ma asez inapoi in pat, intinsa pe spate, cu capul spre tavan, si cu mana pe inima... Acesta e modul meu de a-mi aminti de tine...

Eu m-am iertat pe mine... Sper ca si tu sa gasesti puterea sa ma ierti, dar fara sa ma uiti...Ce-i drept, a ierta e usor, a uita e mai greu..

notele linistii.

2009-03-14T14:05:00.000-07:00

Sunt linişti care dor, atât de tare că te înfiorează aşteptarea celui mai mic foşnet. Sunt linişti care-ţi lasă timp - de regăsire, de căutare, de instrainare sau de uitare, astfel încât, la un moment dat, te poţi pierde în acel timp relativ şi ireal. Sunt linişti pe care le cauţi, pe care le aştepţi, la care visezi în taină - şi când le găseşti, vin, se adeveresc - cauţi să fugi de ele, sau cauţi să le înţelegi. Sunt linişti binemeritate şi linişti false - autosugestia fiecăruia poate fi sugestivă şi nu-ţi trebuie mult să ieşi din ele.
Sunt atât de multe linişti.... Chiar simpla repetare a acestui cuvânt te poate capta în el.
Dragă linişte, oriunde ai fi, oricum te-ai numi, vino, şi în forma braţelor tale mângâie pe cel care are cea mai mare nevoie de tine.
Cumplita liniște dinaintea furtunii,singura pe care nu o îmbrățișez. Singura de care ma tem, singura de care fug, încercând sa ma ascund.

dependenta.

2009-03-14T13:57:00.000-07:00

O cană se răstoarnă, iar ultimele boabe se rostogolesc, negre şi neputincioase. O linguriță care pare strâmbă, chiar dacă nu este așa se aude ciocnind cana, a cărei toarta era ciobita..
Numai lucruri care să-ți amintească de bărbatul care se afla la cealaltă margine a mesei, când ați băut ultima cafea împreună. Acum vrei din nou sa bei o cafea cu el și sa te gândești doar la iubire. La iubirea trecuta și ofilita. Dependenți amândoi de cofeina. De ce pentru voi iubirea nu provoaca dependenta?

o inima ascunsa.

2009-03-14T13:53:00.001-07:00

Ai dezamăgit`o.
Ai lăsat`o sa plece. Acum o vrei înapoi. Te-ai gândit și ca poate fi prea târziu? Te-ai gândit ca locul tău poate fi ocupat de altul mai bun ca tine? Te-ai gândit ce rana adâncă ai lăsat imprimata în sufletul ei? Te-ai gândit ca întunericul a dispărut din nopțile ei? Te-ai gândit ca ascunde focul din sufletul ei care ii lasă cicatrici adânci?

Pai nu te-ai gândit pentru ca ești egoist și te gândești numai la tine. Pentru ce ai lăsat-o ma? Pentru o lista cu fostele? Pentru ce? Exact. Pentru nimic, iți zic eu. Sau poate ca ești prea las sa spui ce simți. Da. Asta e. Uneori adevăru` doare. Accepta`l. Asta ești tu. Ca tine sunt toți.
Cat despre ea, poate încă te iubește, dar nu te mai vrea înapoi. Ii e frica pentru ea. Sacrificiul sau riscul de a iubi? Sau poate iubirea ar trebui exclusă din raţionament, pentru ca acesta să rămână curat?
Dar, dacă elimini iubirea, cu ce mai rămâi? Cine trişează? Cine are atuurile? Care adevăr te mai adăposteşte?

Cine?

2009-03-14T13:49:00.000-07:00

Cine poate condamna o femeie care stă de cealaltă parte a geamului și privește un bărbat care nu e al ei, pe care nu îl poate avea? Că se gândește la iubirea lui? Că și-ar dori sa fie de aceeași parte a geamului cu el? Că ar dori ca el să fie mai mult decât o umbră, că ar vrea să-i dea consistență unui om îndrăgostit? Că ea a iubit și acum vrea să iubească din nou? Cine are dreptul să măsoare vina de a nu iubi sau de a iubi? Cine are dreptul să arunce primul piatra şi să spargă fereastra în care dragostea stă să se nască?

Nimeni.

Moartea semneaza indescifrabil.[part II]

2009-03-13T12:49:00.000-07:00

Uneori din cauza liniștii iți țiuie urechile. Asa i se întâmpla ei. Din 10 în 10 secunde se mai auzea un suspin dinlăuntrul ei. Il aștepta. Patul era rece și gol. Gândul ca ar putea sa nu se mai întoarcă ii sfâșia sufletul. Gândul ca ar putea sa fi găsit o 'alta' mai buna decât ea ii inunda mintea.
Ii era teama ce se va alege de relația lor. Nu-i pasa de ea. Nu se gândea la ea. Stătea întinsă pe podea și lăsa suferința sa o calce în picioare. Nu se mai gândea la nimic. Ii era frig doar.. și se simțea mai singura ca niciodată. Nici urma de el. Avea telefonul închis. 'Daca a pățit ceva?' se întreabă la un moment dat. Toate aceste gânduri o răscoleau. Se simțea goala pe dinauntru pentru ca o mare parte din ea era încă la el.
5:03. Se ridica din pat și scrie un bilet printre lacrimi.
'Te iubesc. Ești singuru' lucru mai important decât însăși viata mea. Daca ajungi cauta-ma. Te-am așteptat prea mult.'Pleacă în căutarea lui. Își ia telefonul, trage adânc aer în piept și închide ușa.
Dupa ceva timp, ajunge și el. Confuz. Nu știa ce se întâmpla. Nu o găsește. In schimb, găsește biletul. Brusc, în ochii lui se instalează puritatea lacrimilor.Pleacă disperat sa o caute, însă nu o mai găsește. Se întreabă de ce a greșit, însă întrebările și învinuirile nu îl mai ajutau cu nimic acum.

Din nou, moartea semnează indescifrabil. Totuși, cred ca semnează în numele iubirii.

Moartea semneaza indescifrabil.[part I]

2009-03-13T10:13:00.000-07:00

El-Ti-am mai spus.
Ea-Ce?
El-Pleacă!
Ea-Cum adică sa plec?
El-Fa cum iți spun. E mai bine pentru amândoi.
Ea-Bine îmi e doar lângă tine.
El-Intre noi totul s-a terminat!
Ea-Uita-te în ochii mei și spune-mi ca nu mai însemn nimic pentru tine. Sau poate nu am însemnat niciodată. Spune-mi ca nu ma mai iubești.
El lasă capul în jos. Amuțise.
Ea-Si tăcerea e un răspuns. Daca asta te face pe tine fericit, o sa plec. Nu contează cum o sa fiu eu. Atâta timp cât tu o sa fi fericit, asta e tot ce contează pentru mine.
O sa plec și nu o sa ma mai întorc. Sper sa nu ne mai vedem niciodată. Dar nu uita ca o sa te iubesc și dincolo de moarte. Oricum.. nu e foarte departe.
In următorul moment se întoarce și pleacă confuza.

Abia se putea tine pe picioare în rafalele furtunii care aproape ca-i smulgeau hainele de pe ea, iar picăturile reci o răscoleau pana în strafundurile gândurilor. Nu-i pasa ca era uda sau desculță și continua sa alerge spre nicăieri. Nu privea în urma, lăsase în urma tot:familie și prieteni. De fapt renunțase la tot pentru el. Iar el a dezamăgit-o. Își punea o singura întrebare:'Oare m-a iubit vreodată?'. Picăturile ploii ii ascundeau lacrimile, iar ea sa chinuia sa deslușească care este acum rostul vieții ei care se contura doar în preajma lui. Din loc în loc se oprea. Ii era frig și nu știa unde sa se adăpostească. Furtuna se întețea. Se oprește pe un pod unde odată X ii jurase iubire veșnica. Privea adânc în apa răscolită de furtuna. Se gândi o clipa și își lasă lanticul de la el agățat de bara podului. Apoi privește în jos, oftează și cu un salt puternic sare de pe pod.

Moartea semnează indescifrabil.

prietenie fumata.

2009-03-13T01:45:00.001-07:00

Suntem cu totii obisnuiti sa traim intr`o lume care depinde intotdeauna de altceva sau de altcineva. O lume care asteapta. Ce asteapta? Presupun ca binele si fericirea. Iubirea? Nu.. Nu conteaza pentru toti. Pentru mine conteaza. E minunat sa iubesti o persoana asa cum este ea, inzestrata cu calitati si defecte, atuuri si slabiciuni. Dar suntem superficiali si vrem ca totul sa fie cum vrem noi. Stiu ca si eu o data voiam sa schimb pe cineva. Mi-am dat seama ca nu poti schimba o persoana doar pentru ca asa vrei tu. Si nici ea nu se poate schimba pentru tine. Probabil ca pentru putin timp se va purta altfel, dar asa nu o sa se simta in largul ei. Nu o sa mai fie acceasi persoana. Cu totii avem prieteni, unii carora nu le vedem adevarata fata o viata intreaga sau poate ca nu vrem sa o vedem, altii care chiar ne vor binele si noi nu ne dam seama. Tu? Tu prin felul tau de a fi nu o sa ai decat putini prieteni buni, niste vecini cumsecade si multi cunoscuti. Am avut o prietena pentru o zi. 27 noiembrie 2008. Intr`o zi am cunoscut-o, in aceeasi zi i-am dezvaluit totul despre mine, mi-am deschis sufletu` in fata ei si tot in ziua aceea ne-am si despartit. Un singur lucru i`am ascuns, iar ea, ca o prietena buna ce`mi devenise, si`a dat seama. Am tacut si mi`am aplecat capul spre podea. Treceam printr`o perioada grea. Drumurile noastre s-au intalnit cand aveam cea mai mare nevoie de cineva. A fost singura care m`a inteles. Ce mi-a spus? Mi-a spus ceva de genu':"Lasa`l asa. Nu trebuie sa`l schimbi tu. Simpla ta prezente il va face sa se schimbe singur. O sa iti dai seama mai tarziu.". Acum realizez ca avea perfecta dreptate. Azi, totu' e bine.. doar ca.. nu mai stiu nimic de ea. Sper ca intr`un viitor apropiat sa o pot vedea din nou macar pentru o zi. O zi a noastra.

[Iti multumesc ca ai fost prietena mea. Poate viata nu o sa ne mai dea sansa de a ne intalni din nou.]

Stocarea nervilor.

2009-03-12T14:12:00.001-07:00

Stocarea nervilor.
Pai normal , numai gandu' ca respir acelasi aer cu tine imi distruge nervii.
Numai gandu' ca pe tine te fute grija de mine imi consuma energia.
Ce faci?
Incerci sa ma calmezi? Tu pa` mine?
Ha. Imi starnesti rasu`. Pai cand vreodata sa fac io ce vrei tu?
Ma mai si intrebi de ce? Mai ai si tupeu` sa ma intrebi 'de ce?'?
Pai nu sti ca mie nu imi place sa ascult de altii? Sau poate imi place sa ascult, da` tot ce vreau fac.
Ce`ai ma? Ai amutit? Nu ma mai cunosti?
Nu m`ai mai vazut asa, nu?
Nu sti ce sa mai faci, nu?
Pai daca chiar vrei sa`ti fiu de folos cu ceva, ai grija ca nu`mi place ceaiu' cu miere. Te obosesti degeaba. Fa`mi mai bine o cafea. Tare si fara zahar, daca se poate.
Eram pe`aproape sa fac o saptamana fara nervi. Asta daca nu interveneai tu. Pai da... normal ca stiu ca nervii fac parte din mine, da nu tre` sa mi`i stimulezi tu. Nervii se autoinstaleaza.
Tu..Tu trebuie sa fi un nimeni pentru mine. Un nimeni e neinsemnat. Un nimeni e invizibil. Un nimeni e ceva inexistent de fapt: un nimic.
Si tine minte, cu un ton putin mai calm nu se face liniste. Monotonia nu e pentru mine.

gandire bolnava.

2009-03-12T13:10:00.001-07:00

Adesea stai si te gandesti. Nu? De fapt.. ce tot intreb eu aici.. bineinteles ca gandesti, doar esti om, nu? Gandirea nu are limite. La fel ca iubirea. Cred.
Cand te gandesti la viata, gandeste-te ca altii ar da orice pentru inca o clipa.
Cand te gandesti la moarte, gandeste-te intai la faptul ca altii mai au doar o clipa pana acolo.
Cand te gandesti ca fericire, gandeste-te ca multi aspira catre ea si abia cand o capata descopera ca de fapt e trecatoare. Fericirea trece prin viata doar asa, in fuga.
Cand te gandesti la drumul pe cape trebuie sa-l urmezi, gandeste-te ca orice lucru se face pas cu pas. Ai rabdare cu tine insuti.

Cand te gandesti ca dupa plecarea lui ai gasit niste urme, ar trebui sa le pretuiesti pe alea. Bucura-te ca le ai. Urmele, clipele si EL, pe care nu ti l-ar putea sterge nici un taifun din minte.

Cand te gandesti la trecut, gandeste-te si la faptul ca timpul nu e rabdator cu oamenii, el trece printre noi. E un nimic care uneori nu-ti foloseste decat ca sa realizezi ca…Nici nu stiu ce realizezi. Tot ce stiu e ca uneori te aduce in culmea disperarii doar asa…pentru simplul fapt ca ti se pare ca trece si ca nu faci nimic. Si asta te framanta, te sfasie, te omoara treptat, dar sigur.
Si mai stai cateodata si te gandesti de ce s`a instalat neputinta in personalitatea ta si de ce nu poti face nimic in fata binelui si a raului care se joaca in fata ta. De`a ce? Probabil de`a v`ati ascunselea.

adieu tristesse...

2009-03-09T11:31:00.000-07:00

l-am vazut prin fum si prin dementa luminilor
miscandu-se convulsiv
fumand, usor teatral...
m-am gandit sa merg sa-i spun "Buna!"
incercand sa-mi dau seama daca imi e dor de el...
injectat de lumini electrice,
in vibratiile splendide ale bassului,
statea in fata mea
razand...razand ...razand
acelasi chip isteric, grotesc, in mintea mea
stiam atunci, ca nu m-am dus sa spun "Buna!"
ci mai degraba "Adio!"
nerostit, dar cugetat.
într-un non-gest, absurd, dar atât de autentic...
nimic nu se compara cu un sfârșit trist.
uneori ceea ce e real e ceva ce nu poți sa vezi.
adieu tristesse...

friendship.

2009-03-09T11:19:00.001-07:00

mai ramai.
nu vreau sa pleci.
nu vreau sa ma lasi asa.
de cand ai aparut in viata mea(nici acum nu realizez cat de repede s-a intamplat asta), totul e schimbat.
vreau sa fi mereu langa mine cand am nevoie de tine.
am nevoie de sfaturile tale, de crizele si de chicoteala ta.
stiu ca tu imi vrei binele.
stiu ca tu mereu o sa ma aperi.
stiu ca tu nu o sa ma lasi niciodata balta.
si mai stiu si ca te iubesc.
[te iubi iubii !]

together.

2009-03-08T09:11:00.000-07:00

suntem diferiți, dar făcuți astfel încât sa ne potrivim.

suntem împreună.. și totuși separați.
suntem unu' pentru celalalt.
suntem 2 în 1.
suntem noi.
doar noi.
te iubesc!

ana:x

2009-03-08T08:08:00.000-07:00

..pentru ca ai fost langa mine la rau si la bine.

["Ne intelegeam bine,dar soarta a vrut sa te cunosc pe tine!Erai o fire speciala,dar in acelasi timp calma.M-ai atras prin felul tau de a fi si de a vorbi,asa ca am incercat sa ma aproprii de tine.Stiam ca nu avea sa-mi para rau.Din cat de mult vorbeam,mi-am dat seama ca urma sa fie inceputul unei prietenii frumoase.Incredere una in cealalta am capatat repede,curand aveam sa iti dezvalui temerile mele si sa iti cer sfaturi.Iata ca au trecut deja 6 luni de cand ne cunostem si inca ne intelegem.Iti multumesc ca esti prietena mea."]-Ana.

Patrocle.

2009-03-08T07:59:00.000-07:00

El e Patrocle. Cine e Patrocle? Pai.. prietenul Lizucăi din povestea 'Dumbrava minunata' și însoțitorul ei la drumul spre bunici. Care-i faza cu Patrocle? Pai.. îl am la inima. E personaju` meu favorit. De ce? Pentru ca e curajos. Si mai cum? E parteneru` loial:))
P.S.:post pentru Pati.. sa-i amintească de zilele bune de odinioară=))

Jay-R+aida=love

I hate this part.

2009-03-08T00:05:00.000-08:00

Zilele astea am fost pusa la incercare de un prieten. Spun eu.
Viata e importanta pentru toti, mai importanta decat orgoliul, ura sau alte d-astea. Stiu ca odata mi-a spus cineva sa nu iau viata in serios, ca oricum nu o sa ies din ea vie. Ei bine, atunci de ce ne este data sansa de a trai? De ce unii vor sa-si ia viata? De ce nu il mai recunosc pe X? De ce s-a schimbat atat de mult? Pentru ce? Pentru persoana iubita? Pentru a arata altora ca e ambitios? Pentru a lasa in urma doar lacrimi si pareri de rau?
Incercand sa-l trezesc la realitate, sa-i deschid ochii, el o tinea una si buna.."ma omor!".. mi-am zis.. ce rost are sa-l bat la cap cand el tot ce vrea face.. "X..asa nu se mai poate.. nu o poti astepta la infinit fara sa faci nimic.. si oricum sti prea bine ca nu se merita!"..cand am vazut ca nu se poate..i-am zis.."o mica decizie luata la miezul noptii sper sa te ajute in vreun fel..".. dupa 2 minute.. primesc mesaj.. "m-am gandit mai bine. nu o sa fac asta."
Am rasuflat linistita, m-am asezat pe perna si ma gandeam.. Nu are rost sa-ti iei viata.. e cel mai de pret lucru .. Traieste-ti viata asa cum iti este data.. caci toate se repeta.. dar viata NICIODATA!

greu.

2009-03-07T00:54:00.000-08:00

E aşa de greu să-ţi fie uşor...aşa de uşor să-ţi fie greu!

Mă încăpăţânez să fiu şi astăzi parte din viaţa ta, încercând să te trag de mânecă, oprindu-te măcar pentru câteva clipe să citeşti niscaiva gânduri. M-am tot gândit în ultima vreme la alte câteva din obiceiurile noastre. Când dăm de greu, nu facem altceva decât să dăm înapoi. Şi o facem destul de des, pentru că aproape orice lucru ni se pare greu. Nu-i aşa? Ne este greu să ne ajutăm aproapele, ne este greu să ne dăm din timpul nostru celor din jur. Ne este greu să ne ţinem promisiunile, ne este greu să ne trezim măcar cu o jumătate de ceas mai devreme, ne este greu să ne rugăm pentru alţii, ne este greu să iertăm, să iubim. Ne este greu să nu criticăm, să nu bârfim, ne este greu să nu ne dorim atâtea lucruri aproape imposibil de realizat, ne este greu să fim cei pe umerii cărora atârnă responsabilităţile, ne este greu sa nu visam cu ochii intre-deschisi. Ne este greu să îmbrăţişăm, ne este greu să ridicăm pe cineva căzut, ne este greu să încurajăm, să fim sinceri, ne este greu să rezistăm ispitelor. Ne este greu să ne schimbăm atitudinile, să ne reevaluăm valorile. Ne este greu să îi acceptăm şi, mai mult, să îi iubim pe oameni exact aşa cum sunt. Ne este greu să renunţăm la a fi egoişti, ne este greu să fim puternici, ne este greu să ne preţuim timpul, ne este greu să fim corecţi, ne este greu să ne plătim taxele şi chiar să stăm la rând fără să bolborosim. Ne este greu să fim atenţi la nevoile celor din jurul nostru. Ne este greu să combatem rutina, monotonia şi tot greu ne este să căutăm să fim creativi. Ne este greu să mergem cu drag la serviciu sau la facultate, ne este greu să punem pasiune în ceea ce facem, ne este greu să facem ceva fără să primim nimic în schimb. Ne este greu să primim o observaţie fără să ne simţim dojeniţi, ne este greu să vorbim când trebuie şi să tăcem când ni se cere acest lucru, ne este greu să oferim o floare sau o felicitare, ne este greu să răspundem la scrisori, ne este greu să nu ne mâniem ori să avem răbdare, ne este greu să zâmbim, să fim veseli, ne este greu să renunţăm la a fi plângăcioşi sau inutili, ne este greu să privim suferinţa cu alţi ochi, ne este greu să nu avem aşteptări. Ne este greu să nu oftăm, ne este greu să acceptăm că am greşit şi să ne recunoaştem greşeala, ne este greu să luăm decizii, ne este greu să fim optimişti, ne este greu să alegem să nu ne îngrijorăm şi câte altele. Ne este greu, ne este greu, ne este greu…

Totul ni se pare greu şi nimic uşor! Totuşi ne este aşa de uşor să găsim fel de fel de scuze pentru a-i face pe alţii să creadă că tot ce ţine de viaţa noastră este greu. Ne place să fim compătimiţi, să se creadă despre problemele noastre că sunt dintre cele mai mari, cele mai grele. Da, este aşa de greu să-ţi fie uşor şi aşa de uşor să-ţi fie greu! Cu toate acestea, atâtea lucruri le luăm aşa de uşor. Viaţa ni se pare o joacă, privim multe din lucruri ca fiind prea puţin importante şi parcă nu ne pasă îndeajuns de fiecare amănunt al vieţii. Nimicurile sunt lucruri importante pentru noi, iar lucrurile importante le consideram a fi nimicuri. Poate veţi spune: oare chiar aşa de multe aspecte ale vieţii noastre fac parte din categoria: „greu, ne este greu”, „prea greu pentru mine”? Da, dureros, dar adevărat!

Ţie cât îţi este de greu? Ce faci când simţi că ţi-e greu şi ce numeşti uşor?

["..e atat de simplu, da lucrurile cele mai simple sunt cele mai grele.."]

fericirea.

2009-03-07T00:13:00.000-08:00

fericirea..nu e decât un vis..din care toți ne trezim odată și'odată..da' știu sigur ca aceste clipe frumoase..se vor transforma într-o zi în amintiri dureroase..și iubirea se va depărta de noi..lăsând în urma doar niște dare de cenușă..iubirea e tot ce ne dorim..iar în final e tot ce'am avut și n-am prețuit..

["fericirea o cauti pana'ncetezi sa respiri."]

(august 2008)

Multumesc.

2009-03-06T23:57:00.000-08:00

Nimeni nu mi-a acordat atata sprijin neconditionat si plin de iubire. Multumesc ca esti ceea ce esti pentru mine.

Exista.[part I]

2009-03-05T23:34:00.000-08:00

Exista intotdeauna:
-o zi mai buna ca cea de azi
-o persoana pe care sa o iubesti
-cineva care iti poarta mereu de grija
-cineva care de acolo de sus are grija ca lectiile pe care le primesti sa devina pasi inainte
-o lacrima varsata din cauza celui pe care il iubesti
-un refuz
-o clipa de visare in fiecare minut

-un singur EL care ma face sa realizez care este rostul vietii mele.

viata normala.

2009-03-04T11:23:00.000-08:00

Sa iubești face parte din dorința de a trai normal, o viata fără defecțiune e o viata în care iubești și ești iubit.

o duzina de sentimente.

2009-03-03T11:12:00.001-08:00

cand uram pe cineva, uram in el ceva ce face parte din noi insine.
cand iartam avem dreptate, mania greseste.
cand vrei sa uiti pe cineva inseamna ca te gandesti la el.
rabdarea este pasiune imblanzita.
intinderea sperantei este ceva nemasurabil.
cand iubim..?!..cand iubim, IUBIM.
["te iubesc pentru ca... te iubesc!"]

incercare.

2009-03-03T11:08:00.001-08:00

Uneori îti dai seama ca poti face chiar si lucrul pe care nu credeai ca o sa-l poti face vreodata ... Esueaza, ce conteaza... incearca iar... a doua oara va fi mai bine... singurii oameni care niciodata nu cad sunt aceia care nu au curaj sa urce pe cablul de la inaltime... si nu incearca.. rostul incercarilor e sa te impiedice, sa te prabuseasca.. iar tu sa o iei de la capat. Acesta este momentul tau... Pune mana pe el,stapaneste-l si nu-i mai da drumul!

Lacrimogen.

2009-03-02T12:25:00.000-08:00

Secretie lichida, incolora, sarata, alcalina, produsa de glandele lacrimale, care umezeste suprafata globilor oculari si care se poate scurge in afara, in urma unor tulburari in starea psihofizica a omului. ( DEX ).
E ca roua diminetii . E calda ca sudoarea. E sarata ca apa de la mare. E lacrima. Ce e lacrima ? Lacrimile ? De ce plangem ? De ce ne curg lacrimi ? Uneori atunci cand lacrimile iti curg, atunci cand plangi... e bine... te simti bine... te descarci. Pur si simplu fara sa iti dai seama, izbuncesti in plans. Daca nici sa mai plangi nu esti in stare, nu mai poti... nimic. Lacrimile par ca vin din inima, din suflet. Te simti bine atunci cand te descari, atunci cand ajungi sa ai o mica usturime in jurul ochilor. Cand simti lacrima calda pe obraz. Cand ii simti gustul sarat in gura, pe limba. E ceva normal sa plangi. Poate ceva mai presus de orice. E o aptitudine. Oamenii isi varsa amarul, amaraciunea. Suntem expresivi. Poti sa izbucnesti in plans de fericire, de emotie, sa nu poti controla. Te simti bine cand simti cum iti ies lacrimile din ochi. Plangi, iti curg lacrimi, le simti - sunt fierbinti, iti spala obrazul, plangi cu suspine, respiri greu. Cum se aude ? Eu aud ca si cum ar veni sunetul din departare, dar foarte aproape, sau tu esti departe cu tot cu mintea nu cu trupul, cu sufletul. Dar nici nu conteaza, poate esti la tine in pat, cu perna pe fata, ca sa ti se scurga in ea. Cum se aude ? Eu aud ca un pian stricat, un pian din lemn masiv, alb.
Sunetul e afon, dar iti atrage atentia in mod placut, cu cata finete sunt atinse clapele. E frumos sa plangi, sa versi lacrimi, dar nu e deloc frumos ceea ce te face sa plangi. Nimic nu ar fi frumos daca nu ar fi urat. Urat este si ceea ce este inlauntrul nostru. Astept mirosul de dimineata sa vina, cu amestec de mireasma de scrum, si lacrima intrata in piele, piele uscata... Nu iti sterge lacrima, las-o sa curga, sa se nasca, sa traiasca si sa moara...

Te urasc.

2009-03-01T12:52:00.001-08:00

Te urasc pentru ca destinul a lucrat pentru a se ne intalni intr-un moment de neliniste din viata mea ….. te urasc pentru ca m-ai cucerit cu blandetea, cu calmitatea si linistea care o transmiteai in jur, te urasc pentru ca ai stiut sa ma faci sa-mi orientez gandurile catre ce e interzis si m-ai facut sa-mi doresc mai mult de atat.

Te urasc pentru ca nu te-ai dat inapoi cand am visat sa te cunosc in profunzime, te urasc pentru ca m-ai facut sa vibrez in prezenta ta si ai stiut sa ma farmeci cu muzica naturii ce ne invaluia, cu privirea si zambetul carcotas, te urasc ca ai intrat in jocul meu si ai jucat mai bine ca mine, te urasc ca mi-ai adus la viata trairi pe care le credeam de mult uitate si m-ai facut sa-mi pierd mintile in preajma ta, te urasc pentru toate gandurile si asteptarile in neliste, te urasc pentru fiecare tresarire la auzul telefonului si pentru fiecare mesaj nou, te urasc pentru fluturasii din stomac cand iti auzeam vocea.

Te urasc pentru clipele eterne daruite in noptile reci si pline de necunoscut, te urasc pentru ca nu mi-am dorit nimic altceva decat sa te simt, sa-ti simt respiratia tremurand si sufletul aproape, te urasc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul si apoi mi l-au distrus, te urasc ca ai stiut sa fii un domn si sa ma tratezi ca o femeie adevarata, te urasc pentru tandretea si sarmul care m-au cucerit, te urasc pentru zambetul de dimineata si dansul din seara, te urasc pentru imbratisarile tandre si sarutarile pasionale …

Te urasc pentru clipa de despartire si durerea ce a urmat, te urasc pentru fiecare lacrima cazuta in noptile tarzii si pentru fiecare neliniste continua, te urasc ca mi-ai furat gandurile si m-ai facut sa uit de scopul in viata, te urasc pentru ca nu-mi doresc nimic altceva decat sa stiu ca esti acolo si te gandesti la mine, te urasc pentru ca nu stii daca destinul ne va mai aduce vreodata impreuna, te urasc pentru ca nu stiu ce simti, pentru ca nu stiu daca m-ai uitat sau daca am contat…… te urasc pentru sperantele desarte si pentru tacerea ta.

Te urasc pentru ca soarele nu mai lumineaza ca altadata si luna pare chiar mai trista ca mine, iar stelele nu-ti mai indeplinesc dorintele, te urasc pentru toate lucrurile si locurile care aduc aminte de tine si pentru aceasta stare de goliciune care imi intuneca inima….

Te urasc pentru ca nu pot spune ce simt pentru tine, te urasc pentru ca nu vreau sa-ti cer mai mult decat o clipa de nebunie, te urasc pentru ca nu pot spune ca …. te iubesc.

te iubesc.[part II]

2009-03-01T12:31:00.000-08:00

pentru ca ma iubeste
pentru ca e alaturi de mine orice as face
pentru ca are rabdare cu mine
pentru ca ma intelege
pentru ca doar el stie sa ma faca fericita
pentru sarutul lui
pentru parfumu' lui
pentru zambetu' lui
pentru pielea lui
pentru tot ceea ce face
pentru ceea ce este
il iubesc!

iubim.

2009-03-01T06:06:00.000-08:00

Uneori avem sentimentul ca nimic nu mai e normal, ca traim intr-o lume rasturnata, ca totul se intampla pe dos.

Atunci inseamna ca iubim. Cred.

asa e cand iubesti?

2009-02-28T07:08:00.000-08:00

respira tot mai greu din cauza suspinelor..nici nu mai avea lacrimi sa planga..de ce sa planga? din cauza nepasarii lui, a indiferentei lui.
isi dadea seama pe zi ce trece ca ea nu e pentru el, ca lui nu ii pasa de ea.
degeaba. astepta un raspuns.. tot degeaba..
incerca sa adoarma dar nu putea. dintr-un minut in altu' intindea mana sub perna sa vada daca nu cumva a primit un raspuns. dar nu.. nu primise.
timp irosit?cred.. poate ca isi pierde timpu' cu ea.
ce.i de facut?
alta.

n-am mai avut starea asta niciodata.
ce stare? pai..una caracterizata pot spune prin lacrimi, tipete, o durere inlauntrul meu..
ce primesc la schimb? reprosuri, invinuiri, respingere si nepasare.
si totusi il iubesc.
oare asa e cand iubesti?

vesnic.

2009-02-27T13:02:00.000-08:00

intrebari?
da.

de ce mi`e frica cel mai rau?
mi`e teama ca tot ce ne leaga e dorinta mea de a fi langa tine.

ce este viata?
un fir despletit care se termina.
cel mai greu moment din viata mea?
cand a trebuit sa-mi dau seama ca nu poti pierde ceva ce nici macar nu ai avut.

ce urasc cel mai mult pe lume?
despartirea de tine.

ce iubesc?
un anume EL.

potrivita pentru tine?
nu. oricine altcineva ar fi mai potrivita pentru tine decat sunt eu. practic sunt o 'intrusa'.

cel mai natural lucru pentru mine?
iubirea.

dar cel mai abstract?
definitia ei.

dorinta mea?
sa ma iubesti si dincolo de moarte.

realitatea pentru mine?
da. exista. nu'mi traiesc viata visand. realitatea face parte din decor.

titlu fara mine

2009-02-27T00:25:00.001-08:00

timpule, cum poti intr-o zi sa schimbi in oameni mari niste copii?

Eliberare.

2009-02-26T00:51:00.000-08:00

Respira greu. Nările parcă-i deveniseră o sită iar pieptul îi părea încleştat, istovindu-i plămânii cu fiecare respiraţie. Ochii îi erau pironiţi în gol, iar faţa trăda o puternică încordare. Fără să realizeze, ţinea pumnii strânşi. Căuta ceva înăuntru de care să se agaţe – orice motiv. Dar, spre disperarea ei, totul era gol! Nu găsea nimic. Aştepta ceva care sa lumineze întunericul din ea.

Nu înţelegea ce era în neregulă. Evenimente recente i se derulau în minte în timp ce căuta, cu prudenţa şi meticulozitatea unui detectiv, MOTIVUL, orice situaţie supărătoare care să o fi adus în stare aceasta. Dar nu găsea decât voie bună, culori vesele, oameni dragi alături, experienţe pe care de mult le dorise realizate. Atunci ce? De ce nu se putea bucura acum? De ce nu putea sa zâmbească? De ce simţea prezenţa unui zid între ea şi restul? De ce entuziasmul din jur i se părea gălăgios, supărător, râsetele groteşti şi orice remarcă un atac asupra ei? De ce o iritau atâtea? De ce simţea presiuni din toate părţile şi scârbă chiar faţă de propria sa persoană? Îşi ura fiecare mişcare, fiecare cuvânt rostit. Şi nu era vorba doar de seara aceea. Nu se mai recunoştea în deciziile pe care le luase în ultima vreme, în motivele date prietenilor, părinţilor. Părea să dorească cu ardoare să ajungă undeva, dar nu-i era clar unde, iar calea înspre 'acolo' era ţesută din compromisuri şi lucruri atât de urâte încât îi era groază şi să se gândească, dară-mi-te să le spună pe nume...

Atmosfera o apăsa mai tare, mai tare ... Simţea că ameţeşte. Trebuia să scape. Să fugă. Departe de toţi. Invizibilă.
Istovită, se cuibăreşte în patul rece. Negrul de afară îi reaminteşte de bezna dinăuntrul ei unde se simte tot mai străină. Îi vine când să se autocompătimească, când să se mustre cu severitate de starea în care se află. În final, lăsând garda jos îngână: „Doamne...!” Printre suspine eliberate cere lumină. Şi Dumnezeul ei nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Sale! Dintr-o dată îi apare în faţă: o forţă nevăzută o apăra, o împingea să facă, să fie, să devină. Dădea naştere unor reacţii ciudate, răspunsuri iraţionale în situaţii ce n-ar fi cerut aşa ceva: o îmbufnase simpla remarcă a lui X, o duruse surprinzător fapta lui Y, o scoase din sărite o glumă nevinovată, fugea de compania lui Z, era scepetică cu privire la comportamentul atâtor persoane. Toate acestea erau, totuşi aproape insesizabile ca să le considere a fi MOTIVUL.

Fără să realizeze, trecuse peste propriile greşeli şi ale celor din jur, dar nu iertase. Păstra în inima acele rădăcini otrăvitoare, ‘liniştindu-se’ la gândul că tăiase tulpina. Dar vai, erau acolo, erau multe, păreau să se extindă asupra întregii ei vieţi, să o controleze!
Dar, în fond şi la urma urmei, îşi spune, cum să scoată din calcul faptul că X e aşa şi aşa? Nu-şi poate permite să trăiască în naivitate, trebuie să fie prudentă, taxatoare, să înveţe să vadă prin oameni, să nu-i lase să-i facă rău, nu? În timp ce se zbate să se argumenteze, o voce blândă care în aceelaşi timp o cutremură şi o face să cadă pe genunchi, îi răsună în minte: “Şi Eu am trecut pe acolo!”
Şi totuşi, în integritatea şi libertatea în care trăia, nu a lăsat ca acestea să degenereze în resentimente, ură sau răzbunare.

[Iertarea înseamnă să urăşti păcatul, dar să iubeşti omul. Nu te simţi vinovat pentru ceea ce nu eşti.]

nedefinit.

2009-02-23T23:13:00.000-08:00

Cand mi-am facut blogu'.. mi-am propus cu Alina ca prima postare sa fie despre prietenie. Tipa a avut inspiratie, asa ca a scris. Eu abia acum ma gandesc ce inseamna prietenie. Nu cred ca as putea defini prietenia. Mie mi se pare a fi un lucru abstract care se regasesete in alte lucruri.Prietenie? Incredere si respect. Sinceritate si sprijin. Toate astea reciproc. Prietenia este atunci cand ierti, atunci cand poti dezvalui orice secret celui de langa tine fara sa te indoiesti de el. Cineva spunea ca 'Prietenia este inchisoarea sufletului de bunavoie in trup strain'.. atunci iubirea ce e? Nu era oare iubirea sentimentul suprem? Nu iubirea este cea mai importanta? Ba da. Dar iubirea este cuvantul care denumeste sentimentul fata de cineva, de un prieten sau de partener, iar prietenia este denumirea relatiei dintre 2 sau mai multe persoane care se iubesc'ca intre prieteni'. Prietenia pentru mine este tot iubire, da nu este egala cu iubirea pe care o porti partenerului. Poate ca mai am de invatat multe lucruri despre prietenie si prieteni... dar asta candva in viitorul apropiat.

P.S.: Iar tu iubii, sa sti ca te iubesc si o sa fiu mereu alaturi de tine. Te iubi iubii.
["Prietenie. Incredere si respect. Prietenia este iubire fara aripi. Te iubesc."(Alina)]

litera C.

2009-02-23T10:18:00.000-08:00

Ma gandeam azi sa mai scriu ceva despre Cata.. cine e Cata? toti stiti cine e Cata. Ei bine, pentru mine C(pentru ca imi place sa vorbesc'codat') este lucrul vital, indispensabil vietii mele...trairea interioara. Este singurul lucru mai important decat viata mea... este ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista. Este drumul spre regasire. Pana acum ceva timp in urma. Banuiala ca nu pot trai fara el a devenit acum o certitudine.
C este singuru baiat pe care l-am iubit, il iubesc si cred ca o sa-l iubesc foarte mult timp de acum incolo.
Ce imi place la el? E simplu. TOT. Fizic si psihic. El este aer, hrana, viata. Fara el nu exist.
Stateam noaptea trecuta si ma gandeam cat de proasta pot sa fiu cand pun botu la orice.
Nu facem decat sa ne certam ca doi prosti.. pana se plictiseste unu .. care zice 'te iubesc' si apoi gata.
Da' oare certurile astea ce rol au? Te rascolesc? Te face sa te racesti? Te leaga de cel iubit? Pe mine una.. ma face sa ma simt mult mai atasata de el, sa-l iubesc mai mult. Pentru tine ce inseamna o cearta? Pentru tine ce reprezinta persoana iubita? Nimic? Totu'?

pentru el.

2009-02-22T06:55:00.000-08:00

Ti-ai da viata pentru el? E o intrebare grea zic eu...la prima vedere raspunsul poate pare simplu...cand iubesti nici un sacrificiu nu e prea mare...si deci da, ti-ai da si viata...Ce simti tu acum nu e decat un remix..Dar oare cat de fericit va mai fi celalalt fara tine? si oare cine sufera de fapt mai mult?...ideea cu datu' vietii pentru persoana iubita, era referitoare la situatii limita in care numai unul dintre voi mai poate trai..aici intervenea intrebarea..ce alegi? sa mori tu si el sa traisca, dar fara tine, in suferinta, mai ales stiind ca tu nu mai traiesti pentru ca ti-ai dat viata pentru el? Cert e ca cel ce va ramane,nu va mai putea spune ca TRAIESTE!
____________________________________________________________________
Unele persoane iubesc fara limite, indiferent de ce se va intampla, acele persoane si-ar da si viata pentru persoana iubita. Eu cred ca pentru a-i demontra unei persoane ca o iubesti, nu ar trebui sa-ti dai viata, sunt mii de sanse sa-i arati ca o/il iubesti, sunt sacrificii pe care le faci numai atunci cand iubesti. Daca persoana iubita te iubesti asa cum o iubesti si tu, nu cred ca ar vrea sa ii demonstrezi ca o iubesti dandu-ti viata pentru ea. Cred ca e de ajuns sa fiti una si aceeasi inima si atunci cand persoana iubita vrea sa-si dea viata pentru tine, atunci si tu iti vei da viata pentru ea. Trebuie sa fie reciproc, daca nu, nu este iubire adevarata intre voi doi.

pe EL.

2009-02-22T02:06:00.000-08:00

Pe cine iubeşti cel mai mult?

Aceasta era una din întrebările chinuitoare ale copilăriei mele, alături de multe altele. Iar stânjeneala venea tocmai din certitudinea răspunsurilor, nu întotdeauna atât de evidente. Dacă toate clasele 5-8 garderoba mea putea fi confundată cu a lu’ taică-miu, pe principiul cât mai larg şi cât mai sub acoperire, răspunsul la întrebarea cu iubirea n-am avut niciodată intenţia de a-l ascunde. Decât de sentimentele eventual rănite ale unuia din cei doi părinţi pe care, cu mândrie, îi deţin. Şi încă de pe atunci am apucat a mă-ntreba de ce oamenii simt nevoia să (se) mintă când vine vorba de firesc? Ştiu, o să-mi spuneţi că există mai multe feluri de iubire, că una e cum îţi iubeşti mama şi alta e cum îţi iubeşti copilul. Total diferit e cum iti iubeşti iubitul. Că sunt legături diferite, în contexte diferite.

Omul e subiectiv prin însăşi natura sa. Că se dă el mai cu moţ e altă mâncare de peşte. Aducătoare de greţuri cronicizate şi vărsături sentimentale. Pentru că teatru poţi juca într-o relaţie până ţi se umple paharul. Nimic nu tratează cauza, ci doar efectul.

Tocmai din cauză de context, de amintiri “sharuite” şi atingeri efectuate, oamenii nu se iubesc la fel. Afirmaţia antitetică a precedentei propoziţii nu este -după cum aţi crede- că oamenii se iubesc altfel. Ei se iubesc mai mult, mai puţin, în funcţie de obişnuinţă, nevoi, interese şi feromoni. Evident că ne iubim ambii părinţi foarte mult. Evident că ei ne iubesc pe noi mult mai mult. Dar nu îi iubim la fel de mult, precum nici ei pe noi, la fel de mult mai mult. Şi dacă tot nu mă credeţi încă, faceţi următorul exerciţiu (macabru, de altfel) de imaginaţie: într-o situaţie de urgenţă maximă, criză non-economică, ne ia Osama ostatici pe toţi, vine tsunami peste noi grămadă, etc TU trebuie să alegi pe cine salvezi. O singură persoană. Dintre toate cele pe care susţii cu atâta ardoare a le iubi la fel de foarte mult, doar că în fel de fel de feluri. Doar una. Pe cine aleg eu? Ai ghicit. Nici pe mama, nici pe tata, nici pe frate'miu. Pe EL. viata mea.

am plecat deja?[asta-i intrebarea]

2009-02-22T01:28:00.001-08:00

Esti cel mai prost.
Cum ai putut ma?
M`ai facut sa te iubesc...Pentru ce?
Pentru un capriciu de'al tau? Pentru o lista de foste? Pentru ca stiai ca eu sunt aici si tu acolo?
Si cu mine ce ai ma de gand sa faci?
Nu vezi cum plang? Nu vezi ca lacrimile astea sunt pentru tine? Sau nici macar nu'ti pasa? Ei bine, atunci afla ca daca nu`ti pasa si daca nu-ti asumi responsabilitatea pentru ce ai facut.. esti un las.
Si pentru ce sufar? Pentru tine! Da'ti seama cat de.. penibil esti!
Ai avut totu' ma..Totu'! Chiar sub nasu' tau si tu m`ai lasat sa plec. Acum, esti cu alta, sau nu esti, de fapt, nici nu mai conteaza, tu doar spune'mi un lucru..
Crezi ca o alta EA te iubeste asa cum te iubesc eu? Crede'ma ca NU.. Ti'a placut ca am venit la tine? Ti'a placut ca si acum sarutul tau e pe buzele mele? Ti'a placut ca ai ceva al meu?ceva din mine e la tine. De fapt, doua lucruri, al doilea, e inima ba.. Da' tu esti prost si nu stii ce sa faci cu ea..
Revino'ti ...Sau macar da'mi zambetul inapoi, tu oricum nu stii sa'l apreciezi.. Iti amintesti cum ma iubeai cand ma vedeai zambind? Nu.. pentru ca nu vrei.
Si acum sa nu'mi spui ca ai avut motivele tale , ca n`are rost..Ai minti. Ai fi ironic din nou. Stii bine ca nu'i asa. Cand totul a fost frumos pana ieri, trebuie sa fie si azi. Nu se poate altfel. Dar tu esti doar un imatur ce s'a vazut stapan pe ceva si s'a hotarat sa lase si acel lucru balta.. te crezi important si te simti si tu pentru prima data in viata aia a ta patetica, iubit..Iubit in adevaratul sens al cuvantului..Nu toate iubirile de 3 zile de care ai avut parte pana acu'..
Nu m`am schimbat, nu te-am uitat.
Si crede'ma ca vreau ce e al meu, inapoi.. zambetul, visele si restu..

Pentru ca.

2009-02-22T01:04:00.000-08:00

Pentru ca regulile sunt date ca sa fie incalcate.
Pentru ca mereu dupa ploaie vine soare.
Pentru ca iubirea e doar o notiune abstracta.
Pentru ca nu pot arata ce simt.
Pentru ca doar langa el ma face fericita.
Pentru ca il iubesc si vreau mereu sa-i arat asta.
Pentru ce? Pentru ca asa mi se pare mie normal!
Pentru ca stiu ce`i place.
Pentru ca il aduc spre mine si il sarut apasator dupa ureche.

Pentru ce? Pentru ca merita!
.. si maine voi face la fel.
DE CE? Pentru ca asa trebuie, pentru inca un 'te iubesc' de primit. sau de dat?
Dar ..[pentru ca exista si un 'dar'].. daca astepti sa ti se ofere totu` si tu nu oferi nimic, fi sigur/a ca nu vei auzi niciodata niciun 'te iubesc'.
DE CE? Pentru ca nu`l meriti.

timpul.

2009-02-22T00:14:00.001-08:00

adesea te intrebi ce e timpul.
care ar fi primul meu raspuns?
pai.. timpul este o iluzie care ne face sa gafaim, sa obosim si sa ne simtim 'greoi'.
timpul este focul in care ne ardem existenta.
timpul este o a2a lume.
timpul se vinde intr-un pachet frumos ambalat.
nu privi inapoi. nu trai in trecut.
timpul ne pacaleste pe toti.
niciodata nu poti opri timpul. vedem cum se scurge, dar nu-l poti opri. nu-l poti tine de mana sa ramana.
timpul este vazut si prin alti ochi. te intrebi cum? altfel.
timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simtim fuga asta.
timpul este o veche balanta de aur care judeca si plateste.
timpul este o gazda mondena care da mana musafirului ce pleaca, in treacat doar, grabita sa ia in brate, ca si cum s-ar teme sa nu-i scape, pe cei ce vin. spune un 'bun venit' plin cu surasuri si in schimb, un 'drum bun' rasufland usurata.
timpul este ceva nedefinit pe care omul incearca mereu sa-l omoare, dar care sfarseste prin a-l omori pe om.
nu pierde timpul! nu uita ca 'mai tarziu' poate fi 'prea tarziu'.
fa`ti timp si pentru tine.
din ceas in ceas ne maturizam si tot din ceas in ceas putrezim.
toti o sa fim victimele timpului. da chiar.. tie ti-a sunat ceasu`?

____________________________________________________________________
Si cad baloane de speranta din lumina oarba a soarelui care-mi ridica privirea sufletului spre Cer.

Si ploua cu picaturi de zambete peste umbrela vietii mele care ma fac sa-mi colorez drumul.

Si bate vantul din nordul pasilor sensibili sa mi te aduca pe tine.

Si daca nu vii mai repede, va ninge cu ingeri tristi, iar baloanele, zambetele, vor disparea toate in clepsidra timpului.

oglinda ma minte.

2009-02-21T13:16:00.001-08:00

Aceeasi EU... si o oglinda ce ma minte. careia mereu ii zambesc. imi zambeste, desi imi e greu,privesc usor in jos si sunt suparata ca ma imita si nu imi da sfaturi. defapt niciodata nu incearca sa ma inveseleasca ma copiaza si la greseli si la lucrurile bune ce ma apasa.Esti o fraiera! te-am mintit mereu. Ma mint pe mine ca sunt fericita,de fapt oglinda ma minte pe mine ca intr-o zi voi fi murit.Atunci ce mai caut eu in fata ta? privesc cum se duc clipele in zbor. OGLINDA CE IMI FURI TIMPUL....pot sa te omor?

tu poti explica iubirea?

2009-02-21T09:28:00.000-08:00

ma gandeam sa renunt la blog. prea multe sentimente si lucruri personale. prea multa implicare. prea mult timp pierdut.

ca si cu jurnalele pe care le scriam cand eram in generala: scriam tot ce simteam , tot ce vedeam ..iar cand le reciteam radeam si simteam nevoia sa le arunc.
dar acum nu vreau decat sa ma descarc. si am nevoie de jurnal.

ma gandeam azi ce inseama sa iubesti. de fapt, am avut o discutie cu o prietena, ce inseama "a iubi". si a trebuit sa raspund sincer.
o singura data in viata mea am simtit ca iubesc. si inca simt. un singur baiat. era ceea ce eu nu credeam ca exista. atractia fizica? da, exista si ea. am trecut prin multe datorita lui. nu a fost usor, pentru ca nu stiam ce inseamna sa iubesc o persoana astfel incat sa pot sa-mi dau si viata pentru ea. nu stiam ce simt, nu stiam ce fac. mi-am dat seama numai dupa ce l-am pierdut ca l-am iubit. nu mai puteam fara el. simteam cum ma sting de dorul lui.. oare avea sa fie propriul meu apus? si nu stiam daca si el m-a iubit.a doua oara cand ne`am impacat a fost mai greu. sa pleci de la incredere 0,1%.. sa crezi ca tot ce ne leaga este doar dorinta mea de a`l avea.. de a fi numai al meu.
dar acum mi-am dat seama ce inseamna sa iubesti. nu sa te gandesti tot timpul la el. nu sa il visezi in fiecare noapte. nu sa ti-l doresti aproape. inseamna sa il faci sa fie mandru de tine. sa ii vrei binele. sa ai o stare de liniste cand te gandesti ca el e bine. sa ii porti de grija.
asta inseamna pentru mine sa iubesc. sa il fac fericit. chiar daca asta inseamna sa fiu la sute de kilometri departare.['nu conteaza distanta cat conteaza ce simtim, eu te iubesc, tu ma iubesti, avem ce ne dorim.']
imi cer scuze daca nu m-am exprimat prea coerent. e prea tarziu si e prea mult vin in sange.

tu ce intelegi prin iubire?

repeat.

2009-02-21T07:20:00.000-08:00

aceeasi cearta.
aceleasi reprosuri.
aceleasi cuvinte rostite.
aceleasi motive neintemeiate.
aceeasi atitudine rece a lui.
aceleasi lacrimi ale ei.
suna telefonul.
ea raspunde, plangand.
el isi cere scuze si o roaga sa nu mai planga.
ea incearca sa ii explice cu ce a gresit.
el isi asuma vina.iar.
liniste deplina.
ea suspina.
el vrea sa o impace. se simte vinovat.
un sincer 'te iubesc' din partea lui face ca totul sa se schimbe. totul revine la normal.
[Iubirea adevarata invinge totul.]

frica de tine.

2009-02-21T06:45:00.001-08:00

Ti-e frica.. ti-e frica de oameni, de tine, de tot ce te inconjoara.
Ti-e frica de intuneric, de singuratate, de esec, de succes, de dragoste. Ti-e frica sa traiesti. Ti-e frica sa iubesti. De ce atatea temeri? Merita oare? Risca! Incearca! incearca orice! inca mai e timp pentru a incerca. Du-te la el si ofera-i un zambet. Suna-l fara niciun motiv..spune-i doar ca-l iubesti. Tipa in gura mare, urla, destainuie-te, confeseaza-te! Nu-ti fie teama sa-ti oferi sufletul pe tava! Spune tot ce gandesti, caci mai tarziu vei regreta. Si viata e prea scurta pentru regrete! Viata trece p langa noi si e atat de trist cand ne consumam energia cu lucruri inutile. Da..totul se obtine prin lupta, dar trebuie sa ai vointa, credinta ca orice lucru pe care ti-l doresti ti se va indeplini. "Viata, viata frumoasa si imputita, tandra si cinica". Iarta-l pe cel ce ti-a gresit, pana nu e prea tarziu. Nu mai trai din vise, nu te mai chinui zi si noapte cu fantezii, cu ganduri ce te omoara. Lasa sperantele deoparte si actioneaza. Numai trai in trecut. Fi sigur ca nu te mai intalnesti cu el. Nu mai astepta in zadar ca ceva bun sa se intample, ca lucrurile sa se aseze de la sine. Spune cu voce tare ce altadata te temeai sa rostesti! Nu mai visa aiurea..nu traim in basme cu final fericit. Ne traim propria poveste! Nu sunt frustrari tranformate in sfaturi, e doar realitate si viata! Si acum cu siguranta te intrebi ce e viata. Pai... sa-ti explic... viata este focul in care ne ardem existenta. Si cu asta cred ca am spus tot.

caracterul in serile de sambata

2009-02-21T06:29:00.000-08:00

sambata seara, fara el...

in ritm de jazz.

totul va fi la fel.
aceeasi aglomeratie, aceiasi oamenii, aceeasi muzica, poate chiar in aceeasi ordine...
el?
el va fi in acelasi loc, la acceasi ora, la fel, cu numai trei ore de somn noaptea trecuta...

iar eu?

eu o sa vad pe fiecare strada acelasi el, in oameni diferiti... in leaganele care se vor misca singure...

sfarsit.

2009-02-20T13:32:00.001-08:00

dezastru.
dezamagire.
duet pacatos.
desfranare.
viata dezordonata.
haos.
sperante desarte.
vicii.
cluburi.
viata nocturna.
sex.
placere.
obsesie.
obligatie.
bani.
ura si invidie.
lumea se darama.
viata se spulbera.
incet dar sigur.
orice lucru are un inceput.
sfarsitul tau incepe cu mine.
[Rezisti la orice, in afara de tentatii.]

forma infinitului.[+∞]

2009-02-20T12:36:00.000-08:00

doar ei doi.2 in 1.
ea a lui.
el al ei.
iubire.
ceva mai puternic decat atractia fizica.
delir.
muzica.
lume rasturnata.
o tigare lasata pe jumatate fumata intr'o scrumiera cenusie.
fum ridicandu'se usor.
intrebarile fara raspuns[oare ma iubeste?].
lacrimi de iubire.
ochii lui intre-deschisi care dezvaluie incetul cu incetul un trecut mult prea intunecat pentru sufletul lui neinitiat.
el o atinge usor.
raman fara haine.
mainile lui plimbandu-se pe corpul ei.
parfumul lui.
vocea lui.
soapte.
nesiguranta ei.
el o strange in brate si o saruta pe frunte.
ea isi lasa capul pe umarul lui si inchide ochii.

maini impreunate.
buzele lui coborand pe corpul ei.
buzele ei.
pielea lui fina.
pielea ei.
atingeri necontenite.
parul ei in mainile lui.
el isi infige mana in perna.
ea tremura.
el o ia in brate, incalzind-o.

ea ii sopteste: 'mi-e frica.'
el, mai hotarat ca niciodata: 'nu ai de ce. esti cu mine nu cu altu'.'
ea indura si tace.
ea inchide ochii. vade marea ce inunda fiecare centimetru al trupului lui, o vade razand in ochii lui.
privirile atintite.
clipe de tacere.
cuvintele nerostite.
joaca de copii.
respiratia apasatoare.
traire.
speranta.
pasiune.
vis real.
viata si moarte. amaraciune si compasiune. neputinta si puterea iubirii. toate la un loc.
in fiinta lui, ea, care plecase, avea acum forma acelui pafum care ramasese.
ce forma?
forma infinitului.[+∞]

marginile necuvintelor.

2009-02-20T12:09:00.000-08:00

azi-noapte a plouat mai mult ca niciodata. iubesc ploaia, chiar daca de cele mai multe ori ma deprima. fulgerele luminau cana de cafea, neagra. aceeasi manie pentru cafea. calmul si totodata tulburarea.
pe geamuri ploaia se spanzura cu funii groase.

n-am avut asternuturi, doar noroi pe papuci.
zori de zi in paturi straine. dureri de cap spre dimineata.
venele deveneau albastre, genunchii imi erau ca in copilarie, zgariati si plini de vanatai. nepasarea sangera.
orasul era mai frumos ca oricand, plin de balti si faruri pe asfaltul spalat de oricare urme de pasi.

ma simt rau si tigarile mi se intorc inapoi, in gat.

2009-02-19T23:29:00.001-08:00

Bucati de suflet in vicii.

2009-02-19T23:12:00.000-08:00

Am devenit experta in a-mi ascunde bucati de suflet in vicii. Crezi ca daca mi-ai fumat sambata cateva ore scrise pe hartia ultimei tigari ma cunosti? Nici eu nu ma mai stiu. Nici eu nu ma mai inteleg. Nu mai vreau sa ma stiu… Sunt atat de afundata in vicii incat nu mai pot simti decat prin ele. Asa imi place sa cred. Asa imi place sa ma mint si sa ma oblig sa fiu.
Dar printre melodii tot pierd cuvintele pe care mi le-ai zis candva si cele pe care tacerea si frica mi le-au cenzurat. Pe tigari tot sunt imprimate privirile aruncate pe furis, dar mai ales cele insistente, directe, atat de directe incat sunt insesizabile pentru restul lumii. In paharul de cola vad mana ta infipta in parul meu, strangandu-ma de ceafa si apropiindu-ma violent, in ciuda falsei mele impotriviri. Vodka nu mai are gust de portocale, tot aroma tutunului intiparit in buzele tale o trag prin pai…
Ipodul meu poarta amprentele tale, bluza mea preferata are inca forma mainii tale imprimata pe ea, pe gat am inca urmele dintilor tai, iar corpul meu poarta mereu povara povestii necunoscute, nerecunoscute, nescrise decat pentru doi ochi.
Dar ochii tai sunt inchisi mereu, fumezi prea mult ca sa ii poti deschide, fumul te raneste cand o faci, lumina te doare, iar fiecare dunga rosie care iti violeaza purul alb din jurul cercului intentionat orb te zgarie, te ataca, te obliga sa fugi de lume si de mine.
Te-am ascuns in viciile mele, alaturi de sufletul meu, cu care de multe ori te-am confundat, pe care de si mai multe ori l-am neglijat pentru ca era infinit inferior tie. Pana la urma tot prin si pentru tine simt.
Dar cui ii mai pasa? Tie nu si mie clar nu. Mi-e frica, nu am speranta, nu mai am nici macar superioritatea sacrificiului din dragoste, pentru ca nu mai sunt dispusa sa ma las sa te iubesc. Mai am doar indiferenta si scurtele, rarele, absolutele momente in care ma pierd in visare, in amintiri, in situatii imaginate si deloc realistice, in tine si niciodata in mine. Eu am ars, dar tu ai potentialul oceanului…
Mai am cenusa si marea… si unde sunt ele doua e si vantul care sa le uneasca… si sa ma piarda in infinitul tau haotic…

viciile-sarea si piperul vietii

2009-02-19T12:45:00.000-08:00

Ma gandeam azi la vicii ... nu stiu de ce asa aiurea dar ma gandeam ... si mai ales la ce vicii am eu. Cineva la un moment dat zicea ca viciile se schimba dar intotdeauna numarul lor ramane constant - in cazul meu nu prea e adevarat - acumulez din ce in ce mai multe vicii.

Sincer nu ma deranjeaza asta catusi de putin ... dar e asa interesant ca idee. De ce am zis ca nu ma intereseaza ? pentru ca in opinia mea viciile sunt cele care condimenteaza cate putin viata - fie ca iti place sa fumezi, sa bei sau sa faci sex ... sau mai stiu eu ce se poate considera viciu.

De fapt ideea la care doresc eu sa ajung e ceva de genu : pentru a simti ca traiesti nu trebuie sa faci totul bine ... perfect. O viata fara deceptii .. vicii .. rasturnari spectaculoase de situatie sau relatii complicate ( a nu se intelege complexe ) nu este o viata pe care o simti ca o traiesti ... Evident ca si excesul de astfel de experiente te aduce in pragul in care omori pe cineva.

In ultimul timp am avut din ce in ce mai multe discutii despre viata cu diferite persoane ... si fiecare are o viziune propie ... eu personal daca nu ma arunc cu capul in fata si ma lovesc de un pom oarecare ... si apoi ma ridic si ma lovesc iar de acelasi pom ... nu as simti ca traiesc ..

Cineva azi imi zicea ca nu poate sa creada ce am scris eu mai devreme despre fericire .... e asa de greu pe inteles? chiar am avut senzatia ca am scris despre fericire la modul cel mai general ... Asa percep eu fericirea ... asa vreau sa o percep si peste 20 ani - probabil nu asa se va intampla dar in naivitatea mea cred ca nimic nu o sa ma schimbe.

Poate e vorba de orgoliu ... poate e vorba de orice altceva ...

vicii.iar.

2009-02-19T12:32:00.000-08:00

Am dat un titlu si am trecut la altceva. La ceva care ma doare, viciile. Nu vreau sa o fac pe interesanta aici pe blog, da` am gasit mediul in care pot macar scrie. Am plecat de la vicii pentru ca poate am alunecat inspre ele fara sa-mi dau seama. Nu era o asa mare dilema pentru mine cum sa ma las in a mai gusta ci in a controla si cantitatea. da ce legatura am vazut eu intre vicii si vise frumoase, poate desarte? ideea de atunci, a fost ca trebuie sa renunt si la amandoua. Poate a fost un moment mai ciudat pentru mine si ulterior am revenit asupra gandului. Cert este ca traiesc zi de zi, ora de ora, iar daca vreau sa schimb ceva in viata cel putin cu privire la cele 2 aspecte trebuie sa constientizez in fiecare moment ca trebuie sa fiu mai rezervata. daca m-ar acuza cineva ca despic firul in patru, nu-i bai .atata timp cat din raspunsurile altora eu trag foloase si poate nu numai eu, e bine. poate nu mi-am facut o impresie gresita despre latura discutiilor vehiculate aici dar cred ca este o dezbatere continua poate pe orice tema.ca mai publicam povestioare ,poezii chestii care nu dau loc la comentarii asta e altceva, dar orice text cred ca are dramul sau de frumusete si poate ceva educativ pentru noi toti. cica atunci cand se naste omul vede orizontul ca pe o linie dreapta .Odata cu dezvoltarea sa linia asta se micsoreaza si devine segment de dreapta. cand ajunge batran in pragul mortii vede doar un punct.Cica ala e punctul lui de vedere. Asa ca toti avem de invatat, toti avem vise, toti poate la un moment dat divagam de la subiect si cu totii poate scriem cu inima deschisa chestii care ne dor . am vazut un film mai demult despre viata unor oameni in inchisoare. fiecare savarsise cateo fapta condamnabila.Unul dintre ei a fost insa condamnat pentru o crima pe care nu a facut-o . In inchisoare viata grea dar la un moment dat cineva spune ca dincolo de barele de fier, dincolo de brutalitatile gardienilor dincolo de zidurile groase de beton e SPERANTA, un vis care te poate inebunii acolo unde esti inchis dar in orice conditii te-ai afla iti da putere sa continui sa lupti. Pentru mine cerul albastru e speranta si razele soarelui intr-o dimineata de vara si florile campului mangaiate de raze si chipurile senine... Viciul e ceva odios si o frana in a fi noi insine. Nu de otravuri avem noi nevoie, ci de vise frumoase... Iubim sa fim iubiti.

viciile-lucrurile negative.

2009-02-19T12:16:00.000-08:00

Fumatul ,alcoolul, drogurile... viciile noastre de zi cu zi.. Suntem 'tari'? sunt lucruri de care mai greu sau mai usor scapam. Ce ne facem cu latura nostra mai iubareata care ne face sa ne pierdem la un moment dat contactul cu realitatea pragmatica si sa ne lansam in vise exceptional de frumoase dar a caror nerealizare doare ingrozitor? merita sa ne lasam in visare si in timpul zilei nu numai in somn? A fost odata ca niciodata o conferinta cu subiectul "ce poti face cel mai bine". N-am scris nimic, dar am cazut pe ganduri...Imi place sa cred ca eu visez asa de frumos cu ochii deschisi incat voi continua...cu efectul ruperii de realitate...pai tot din realitate iau o gura de aer si ma cufund in visare... Cine poate visa va visa...Cine nu poate va face altceva asemanator...corespunzator personalitatii sale...Poate isi aleg teluri realiste pe care le urmaresc pana le ating...Mie mi-au ramas visele, dar am grija sa nu ratez vreo ocazie de a-mi alege un tel... o data ajunsi la aceasta perioada fragila.. ma gandesc la viitor, la scopul meu in viata.incep sa simt gustul vietii tensionate. merita sa fim mai putin pragmatici uneori ..?

Da, merita sa fim autentici macar din cand in cand, sa ne eliberam de pecetea pragmatismului sec, lipsit de emotie si satisfactie sufleteasca. Bucuria, fericirea nu exista decat acolo unde este si tristete, durere.
Viciul este ceva de care, desi ne face rau si suntem constienti de asta, nu reusim sa ne desprindem. Daca a visa este un viciu (desi nu cred!), atunci adopt cu placere postra de viciata si aleg o viata imbibata de sentimnet, de speranta.
Si totusi nu cred ca e vorba de o forma de evadare fortata, de vreun fel de unica altenativa disperata...Visam pentru ca avem capacitatea s-o facem. Nimic nu este intamplator! De vreme de exista in noi aceasta magnifica putere de a ne proiecta dorintele si de a accede la dimensiunile noastre mai inalte (intr-un anume fel, cu totii stim ca putem fi mai buni, ca e loc pentru mai bine), atunci de ce ne-am refuza acest privilegiu?
Probabil ca multora le e frica de nebunie...Ce mod ciudat de a interpreta lucrurile! Oare de ce intr-o lume in care nimeni nu stie ce este aceea nebunie, toti se feresc de ea?!

te iubesc.[part I]

2009-02-19T12:10:00.001-08:00

Iubirea? Da, exista! Pretutindeni! Tu iubesti? Eu iubesc... eu TE iubesc. Toti iubim macar o data in viata. Iubirea este ceva care ne face fericiti... Datorita ei ne trezim cu zambetul pe buze, trecem visatori printr`o zi care urma sa fie greoaie de fapt si adormim fericiti si nerabdatori ca maine va fi o noua zi...plina de iubire. Tot ea ne face optimisti si plini de viata... Hmm..Te iubesc.. aceste cuvinte sunt atat de uzate, atat de simple incat pot fi spuse foarte usor de oricine oricui. Cuvinte cu forma, dar fara esenta.
Iubirea ta imi da viata. Te iubesc si asta ma face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea ta pentru mine ma face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. "Te iubesc" e putin spus. "Te ador" parca se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decat te iubesc, te ador mai mult decat te ador, te ador mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Privirea ta imi da aer, existenta ta ma face sa fiu constienta de existenta mea.

induri adolescenta.

2009-02-19T11:36:00.000-08:00

Suntem cu totii obisnuiti sa traim intr-o lume care depinde intotdeauna de altceva sau de altcineva.. o lume superficiala si meschina in care fiecare este pentru el, fiecare isi vede de dumul lui, neuitandu-se macar la ce se ascunde in spatele sau. Si toata lumea are idei, toata lumea stie ca vrea ceva de la viata, ca viata trebuie sa le ofere ceva, dar nimeni nu face nimic! E ciudat.. Vedem cum totul in jurul nostru se destrama si nu facem nimic... pur si simplu stam cu mainile`n san. DE CE? Pentru ca suntem comozi si intotdeauna asteptam sa ni se dea, fara sa oferim nimic in schimb sau fara sa miscam niciun deget. Ne lasam in voia sortii spunand 'ce-o fi o fi' si totusi cat de mult gresim! Totul este posibil, nu exista 'nu pot', exista 'nu vreau'! Totul pare asa de simplu, si totusi e atat de complicat!

Stateam odata si ma gandeam... ce-ar fi sa vedem lucrurile cum sunt, nu cum vrem si sa decidem sa facem in sfarsit ceva pentru noi. Eu cred ca, aparent fiind neinsemnat, acest lucru este esential pentru starea de spirit a adolescentilor, pentru modul nostru de a gandi. Trebuie sa fim noi insine si nimic mai mult. Haideti sa nu fim melancolici, visatori sau nebuni... pentru ca asa este 'moda' sau pentru ca asa sunt altii! Altii s-ar dori sa mai fie o data ca noi... deci... sa profitam! Aceasta 'moda' este de fapt o manie; acest haos in mintea noastra este de fapt un principiu: trebuie sa fac ce fac altii si sa fiu ca ei pentru ca asa e moda si altfel nu sunt inclus in grupul lor. NU! Trebuie sa facem ceea ce credem noi ca e mai bine. Aceasta 'moda' insa este doar in mintea noastra.

In general, parintii au o reactie nepotrivita cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fluturasi in stomac, prima reactie de atasare de o persoana, acestia sunt speriati, se impacienteaza, iar in loc sa se apropie de copii si sa vorbeasca mai deschis cu ei, se indeparteaza tot mai mult. Adesea mama imi spune ca i-am mancat zilele si ca pe vremea ei nu era la fel. Dar cand vreodata sa intelegem adultii? Cu gandirea lor seaca.. Cu acel 'ceva' inapoit.. Acele replici 'la ora .. sa fi in casa!'..sau.. 'nu iesi din casa pana nu-ti faci curat in camera!'. Mereu cand o dau in bara, aud aceeasi replica 'mergi din greseala-n greseala!'. Macar daca ai stii ca replica asta nu inseamna nimic pentru mine.. Ai inceta sa nu mai folosesti replica asta peste tot? Dar oare nu din greseli invatam?
Taci din gura! Nu indrazni!

Traieste clipa!

2009-02-18T23:36:00.001-08:00

Sunt lucruri pe care le faci o singura data in viata, sunt oameni pe care nu-i mai vezi niciodata, sunt momente cu care nu te mai intalnesti si emotii pe care le simti o singura data in viata. A doua oara fie te feresti de ele, fie alergi dupa ele insa nu le mai gasesti!
Traieste fiecare clipa! Pretuieste fiecare moment!
[P.S.: tot ce e frumos repede trece]

Vreau sa raman 'salbatica'.

2009-02-18T22:54:00.001-08:00

Stiu,va uitati la televizor.Ne uitam toti prea mult la televizor,uitand de noi.Unele programe ne merg la inima,altele ne rascolesc profund,unele nu ne spun nimic,insotindu-ne intr-o fireasca nevoie de companie,oricare ar fi ea,numai miscare sa fie,sunet sa fie,oameni care sa se manifeste in felul lor sa fie si somnul sa vina peste sufletele noastre precum o dulce moarte de care ne este teama si pe care o dorim ca pe o scapare din cusca plina de gratii a vietii,pe care, naivi si septici, o consideram noroc sau blestem.
Stiu,va uitati la televizor.Si eu ma uit.Poate nu reactionam la fel,ceea ce este absolut firesc.Eu am insa posibilitatea sa ma manifest aici.Voi aveti posibilitatea sa va manifestati in fata familiei,a celor apropiati,dar mai inainte de toate,avand telecomanda in mana,puteti sa puneti punct placerii(ceea ce nu cred ca veti face)sau sa rupeti gatul calvarului,mizeriei si prostitutiei.

Postul de televiziune PROTV este,fara dubii,pentru mine cel putin,unul prestigios,unul profesionist,unul modern,etc.Duminica seara,PROTV ne-a adus in case un film,care,ar fi avut drept scop sa ne zguduie,sa ne scarbeasca apropo de virusul HIV si de nemernica boala la moda,SIDA.Acest film s-a numit „Misterele epocii moderne" sau ceva de acest gen.
Este,sa fim intelesi,o unitate in diversitate,insa nu stiu cum inteleg unii,dar eu am avut un soc.Recunosc,a fost un film la care nu ar fi trebuit sa ma uit,deoarece era interzis minorilor,dar nu credeam ca se poate ajunge atat de departe,ca omul se poate injosi atat de mult.Scarba m-a lovit in plin si mi-am blestemat neputinta de a-mi sparge propriul televizor.
Nenorocitul,degeneratul care a facut acest film a vrut,vezi Doamne,sa atraga atentia asupra lucrurilor care se intampla in secolul XX,mai precis asupra infernului numit SIDA.La inceput,am crezut ca este un film interesant,despre cum am evoluat noi,oamenii,insa,sub masca ideii nobile declarate,ne-a purtat fara scrupule,fara remuscari,intr-o lume scarboasa.
Doamne,unde am ajuns?Unde este rusinea?Unde este bunul simt?Mocirla slinoasa a sufletelor bolnave,care injunghie somnul chiar si celui mai echilibrat om,ne-a invadat ochii,gura,sufletele mereu in cautarea unui punct de sprijin.
Stiu,va uitati la televizor.Ma uit la televizor.Insa,dupa duminica aceasta,o sa am nevoie de un punct de sprijin.
Nu pot sa cred ce se intampla!Nu vi se pare ca omul a ajuns sa-si bata joc de el?Daca da,inchideti ochii scarbiti la vederea unor astfel de infernale nascociri.Nu ne reprezinta!Oamenii mai au inca sperante,mai vor sa fie oameni!
Daca aceasta este o mostra a civilizatiei la care ar trebui sa ajungem,mi-e scarba de aceasta civilizatie si vreau cu toata fiinta sa raman „salbatica".

de ce?

2009-02-18T13:19:00.001-08:00

Unde esti?de ce nu te mai vad? Unde ai plecat? Vreau sa vi.Nu..nu pot trai fara tine..de ce? De ce trebuie sa fi altfel? Ce vrei sa-mi arati? De ce de cand ai plecat(nici acum nu realizez unde)toate s-au schimbat..vreau sa pot schimba ceva..orice! As face orice sa vi inapoi..te priveam ore in sir..intelegeam tot ce voiai sami zici si stiam de fiekre data k esti aici..langa mn..iti zambeam..imi zambeai..te iubeam..ma iubeai..azi..nu mai esti..nu mai esti..Razi! Plang! Vorbesti! Ascult!si totusi..de ce te mai iubesc? ce iubesc? esti dekt o amintire si nimic mai mult! de ce?tot ce a fost alb acum a devenit negru..tot ce era clar a devenit neinteles..eu am devenit..ce?nu te inteleg.nu vreau s te inteleg..puteai sa ramai..cu mine..si totusi nu ai vrut.te caut..si nu te gasesc..nu esti..ieri mam uitat dupa tine..degeaba..si maine o s ma uit..degeaba..azi imi e frica..imi e frik de tine si de absenta ta..de lipsa ta..nu pot sa te las sami faci rau si azi..azi nu..nu..vreau sa te uit!..oare si tu vrei acelasi lucru?oare tu ce vrei?

ce insemn eu pentru tine.

2009-02-18T13:13:00.000-08:00

Merg pe o strada... Totul in jurul meu e mut,ma inconjoara o ceata neagra,iar eu incerc sa trec prin ea... Merg prin intuneric,intru intr-o lume in care totul e sadic, nu ma pot trezi si tip... Milioane de voci imi bantuie mintea,ma cheama la ele,incerc sa fug dar ma opreste ceva. Pe loc imi vin in minte toate amintirile si cad...Ma prabusesc fara putere,cazand intr-un gol al inimii mele... Privind in gol... Vocile ma cheama mereu...Ridic privirea... Din ochii mei curg lacrimi de sange... Gandul ca nu voi mai fi cu el ma innebuneste si fug...Fug prin intuneric cautand lumina... Gandurile ma omoara, mii de umbre negre vin spre mine si eu ma sperii... Fug incontinuu tipand si strigand dupa ajutor;nimeni nu ma aude, nimeni nu ma vede... Stiu ca doar el ma poate salva,ma poate scoate din infern,dar el nu va veni... Si mor din nou... Din nou vocile ma indeamna sa ma duc spre ele iar eu tip din nou... Ma ridic,ma uit in jur; Totul e negru... Fug din nou si cad... Ma ridic, fug si cad din nou... Lipsita de orice putere, ma prabusesc la pamant si plang... Aud o voce blanda care ma intreaba:Te va salva vreodata?

punct.

2009-02-18T13:07:00.000-08:00

...un simplu punct de final...pe care eu nu reusesc, nu am puterea sa-l pun iar tu il transformi mereu in ...puncte de suspensie...si punctul nu indrazneste sa se puna singur...astept posomorata si lipsita de speranta sa-mi recapat zambetul si stralucirea in priviri...astept....oare cum as putea descrie cat de mult te iubesc?! inca nu am aflat cum...dar te iubesc enorm si toata iubirea mea e in zadar...am asteptat atatia ani o clipa care nu o sa vina niciodata, niste cuvinte care nu vor fi niciodata soptite...am asteptat si am sperat prea mult ca drumurile noastre se vor uni intr-un final...ani in care ne-am indepartat parca din ce in ce mai mult...ne despart cativa pasi, dar in acesti pasi zace o vesnicie lacoma si decisa sa ma tina atat de departe si totusi atat de aproape de tine...de ce nu a fost sa fie?!...de ce D-zeu nu a creat si un raspuns pentru o iubire atat de mare cum a sadit in inima mea numai pentru tine?! mi se pare absurd, mi se pare o pedeapsa, mi se pare un chin prea mare...mi se pare o risipa...sa creezi o dragoste atat de puternica si sa o arunci in vid!dar incep si eu sa inteleg ca poate cine a spus ca viata e un lung sir de suferinte si nedreptati avea dreptate...asa ca eu astept in continuare sa se scurga dragostea din mine, astept ca tu sa-ti faci mila si sa-mi dai lovitura finala...taie-mi aripile si poate asa voi inceta sa mai incerc, sa mai cred, sa mai sper ca intr-o buna zi voi zbura...vreau sa fiu libera de tine, de ochii tai, de privirea si buzele tale...vreau sa nu mi se mai zbata aripile in gol...te iubesc, nu ma iubesti...dar indura-te si lasa-mi un punct, nimic mai mult, doar atat. PUNCT.

de vorba cu mine.

2009-02-18T13:06:00.000-08:00

Astazi mi`am facut curat in inima fara sa pastrez nimic ascuns. Am aruncat clipe de fericire, momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi.Insa pentru o clipa m`am lasat purtata de glasul amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data.Am zburat cu gandul pe albastrul cerului ochilor tai, am alintat suvitele de par rebele, si cazut de acolo, de sus, din spatiul dragostei in bratele tale.O durere inexplicabila dar in acelasi timp singura placere care mi-a mai ramas de la viata este... era o simfonie a sentimentelor fara cuvinte. Doar atingerea era de ajuns.Ai fost cel care mi-a deschis inima si totusi in acelasi timp cel care a ferecat`o. Acum... Acum este un cuvant fara sens, pentru ca nu mai pot sa exista fara ce a fost insa nu pot trai fara sa uit. Ma apasa greutatea minutelor transformate in ani. Nu pot trai fara sa uit jocul luminii din ochii tai, buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam. Acum am pierdut sirul lacrimilor. Sunt intr`un labirint care cred ca este viata mea. Si stiu! Stiu ca nu vei veni sa ma salvezi. Acum as vrea sa stiu ca esti fericit si daca nu mai insemn nimic pentru tine, ma multumesc sa stiu ca a fost candva. Nu pot sa nu ma intreb daca a fost vina mea fiindca stiu ca am un mod ciudat de a iubi si de a arata asta. Stiu ca poate e prea tarziu dar te iubesc. Ce greu apasa aceste simple cuvinte...! Oare ar fi schimbat ceva daca ti le-as fi spus? Cred ca nu mai conteaza. Si acum, inca mi-ar fi greu sa iti explic ce insemni pentru mine. Lacrimile se intorc din focul ce le-a nascut. Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult. De ce taci? Urasc tot ce se leaga de tine, pana si pe mine. Si plang, si sper si te iubesc! Cand seara se lasa si toate zgomotele au adormit tacerea fermecatoare a noptii te va face sa imi acorzi putin din timpul tau pentru a da atentie micutelor mele randuri. De fiecare data adorm cu tine in gand, ma trezesc cu tine in gand, mananc cu tine in gand. Ce se intampla cu mine? Oare asta inseamna sa iubesti cu adevarat? Daca ai sti ce greu imi este fara tine, poate ca intr-o zi voi putea sa iti rostesc aceste cuvinte in fata. Acum in inima mea este un loc aparte pentru tine. Un loc pe care ai reusit sa il castigi si sa il stapanesti. Astazi, cand tu, rezemat, vei citi aceste randuri, eu ma voi gandi, imi voi imagina cum ar fi fost sa fim impreuna. Nu vreau sa spun decat ca imi este foarte greu sa trec peste zilele astea cand toti amicii nostri vor avea pe cineva dar noi nu ne vom avea unul pe altul. Tu ai simtit vreodata nevoie sa ma stii langa tine? Tu ti-ai mai aruncat din cand in cand gandul la mine? Te-ai gandit vreodata ca te poate iubi cineva cum te iubesc eu? Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici. Mi-esti drag pentru ca stiu ca e mai mult decat atata. Imi e teama sa cred ca sunt indragostita. Poate sunt, dar sunt si altceva. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. A mea nu ar fi putut sa fie altfel dar eu ma simt legata de tine mai adanc, mai definitiv. Nu esti pentru mine nici sotul ideal, nici logodnicul suav, nici curtenitorul priceput. Esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista. Esti un Dumnezeu care m-a facut si mi`a dat suflet. Te-as vrea stapan si nu sunt umilita pentru ca stiu un barbat; m`as tara la picioarele tale si asta nu pentru ca as fi femeie sau indragostita de tine ci pentru ca te simt puternic, mare si creator al luminilor mele. Tot ce e luminos in mine ti se datoreste. Tu stii, orice fata sa indragosteste in fiecare primavara. Dar dragostea trece, se uita fara sa lase urme. Eu ma simt a ta, simt ca nu pot trai decat alaturi tine pentru ca alaturi de tine traiesc si simt, asa cum vrei, si cele ce vrei tu. Acum cand stiu ca tu suferi mai mult nu ma sfiesc sa te cer, sa ma daruiesc tie. Mai tarziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine ai sa-mi multumesti. Viata ta isi va pierde sensul fara mine. Apropierea noastra de trupuri si suflete, nu va dauna operei. Atunci cand vei fi obosit, slab, deprimat, eu te voi mangaia. Voi sti uit atunci cand opera va straluci perfect. Pe mine, care am fost atat de slaba, nu ma inspaimanta slabiciunile omenescului. Stiu ca tu vei izbuti intotdeauna sa le infrangi. Tu vezi soarele in dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara? Te cheama, te sfasie?

nu'mi pasa!

2009-02-18T13:05:00.000-08:00

Nu'mi pasa cum arat in ochii lor, daca ochii tai ma priveau cu dragoste.Nu'mi pasa ce cred ei, daca tu ma credeai universul tau.Nu'mi pasa de ce ei ma urasc, daca tu ma iubeai.Acum spune'mi.. De ce a trebuit sa strici tu totul? De ce nu poti macar o data in viata sa te impui? De ce nu poti sa faci sa fie bine? Oricum, stii prea bine ca nu o sa mai fie la fel. De ce? Pur si simplu pentru ca sunt unele lucruri care se iarta, dar nu se uita. Iar tu, ai reusit sa pastrezi aparentele, cu cateva mari exceptii. Hai acum, spune'mi, de ce in ochii tuturor ai ramas baiatu' ala cuminte si cu bun simt, iar in ochii mei esti doar o marioneta in mainile altora. Inca mai cred ca esenta ta nu e asta, ci ca adevaratul "tu" zace ascuns undeva intr'un loc cunoscut numai de mine. E chestie de timp pana o sa te descoperi tu pe tine insuti si atunci poate o sa realizezi.. Pana acolo insa, e drum lung si drumul asta nu'i pentru neinitiati. Eu am reusit sa'l parcurg, asa ca nu inteleg ce te'ar determina pe tine sa o faci.Aseara, cineva foarte drag mie mi'a spus un lucru ciudat.. "Lasa'l asa. Nu trebuie sa'l schimbi tu. Simpla ta prezenta o sa'l faca sa se trezeasca si o sa se schimbe singur". Dar, daca nu se va intampla asta? Stii bine ca fara "tu", nu exista niciun "eu".

ultima clipa.

2009-02-18T13:04:00.000-08:00

Cearcanele adanci ma tradeaza..se vede ca am petrecut ultimele nopti albe..ca ceva m-a chinuit nu am putut dormi...hmm...ma privesc in oglinda...cearcane..par chiufulit..lacrimi in ochi...o expresie ciudata a ochilor...brusc decorul se schimba..nu mai sunt in camera mea..sunt la tara in coltisorul meu al camerei...in spatele meu se zareste pisicuta care se joaca..nu mai e mare...nu are pui..e mica..totul e ravasit aruncat..arata k dupa o cearta de-a mea cu C...in spatele meu p masa se zareste ceasul e 1:43 si eu nu am mancat nimic..hmm...ma bucur ca mi-am amintit asta...afara se aud cainii..poate a venit cineva...poate ma cauta C..brusc tresar..dar totul revine la loc...sunt in apartament..in camera asta rece..singurii caini care au latrat sunt cei din fata blocului..probabil au vzut alt caine strain..in spatele meu nu e nici o pisica..doar niste perne aruncate...nu a venit nimeni..DA...am luat-o de la capat...iar visez..si il insel pe beibi...il tradez cu gandul..park nici nu au trecut zeci de zile..ravasite..uitate..park e 13 sept.si eu cu fatza obosita, ochii tristi..amintirile ce ma doboara in pat...ultima seara...cu C..amandoi pe scara la mine in curte..privind stelele.....si era un amestec de plutire cu frica..hmm...si ce dracu sa mai cred.??cand unii imi zic ceva...cand el e asa...knd inima asta a mea nu imi da pace??vreau sa fiu eu...vechea EU...care nu plangea care orice era zambea...care avea prieteni langa ea..care nu statea toata ziua in fatza calculatorului...incercand sa faca ceva sa uite...fata care iesea prin oras cu fetele si se uita dupa baieti..care mereu afisa un zambet discret care avea un farmec aparte..acu ce sunt...cearcane...nici nu mai stiu de cand nu m-am mai pieptanat..a parca..ultima oara a fost la tara..pana sa vin la ploiesti....de ce treci mereu prin viata mea ca un uragan si iei tot??iar mi-ai luat zambetul visele speranta..si eu ce fac acu???o iau de la inceput...si tre sa ma ridic.....sa lupt iar...renuntasem sa visez la tine..sa ma gandesc la tine...acu simt ca nu pot...hmm...deci concluzia??..si nu mai rezist atat...am nevoie de C...da stiu asta am nevoie sa-i zic ca ma simt mult prea vinovata..trebuie sa-i zic ce se intampla cu mine..sa fiu sincera cu el..eu il vreau aproape o sa-i explic tot si apoi va depinde numai de el...:(...De ce inima imi zice ceva si mintea altceva??si stiu ca voi gresi daca ma iau dupa inima...si stiu ca voi regreta..si imi e frica ca nu voi mai putea face nimic apoi...dar totusi sunt atatea intrebari...in cine sa mai am incredere...iar ma indoiesc de toata lumea..iar ii indepartez pe toti de langa mine..iar ...iar si iar...si azi in mintea mea...s-a derulat ultima seara cu el...cu C.si imi e dor..vreau sa ma ia in brate,sa ma sarute..cand am privirea pironita in pamant..sa`mi ridice chpiul..sa`mi zica ca MA IUBESTE..fara sa ne gandim la nmk...o ultima privire..un ultim sarut...o ultima atingere..ce nu le voi uita...acu a vorbit inima..caci mintea vrea altceva..il vrea pe C....sa ma inteleaga sa fie mereu alaturi de mine....off...si ultima seara e asa apasatoare..eram amandoi..ne imbratisam...era frig......si am fost multumita ca tu nu ai incercat nimic...doar m-ai imbratisat si ne uitam la stele fara sa vorbim...era ca un somn..dar eram totusi constienti..si ma intreb eu acu...oare te-ai prefacut..cand imi ziceai ca nu vei uita acea seara niciodata..minteai??...:(...si totusi...mai e loc d multe intrebari:(...o iubire neimpartasita?:

sper sa.

2009-02-18T13:02:00.001-08:00

Am ochii rosi de atata plans dar degeaba, tu nu mai vi si nici macar nu imi raspunzi la intrebarile mele. Am stiut mereu ca eu nu exist pentru tine, dar nu am vrut sa accep. Insa realitatea e mult prea cruda, daca ti-ar fi fost dor de mine, ai fi venit. Dar nu…preferi sa ma sti la mii de kilometri departare de tine, nicio problema asa voi fi, numai ca tu nu poti sa fi la departare de mine, pentru ca esti in gandurile mele, in suletul meu. Oare e adevarat ca iubirile adevarate nu se uita atunci de ce nu iti mai stiu chipul, ti-am uitat vocea. Si cel mai rau este ca uneori te-as vrea acolo unde esti dar alteori te vreau aici langa mine sa stau cu capul pe pieptul tau cum stateam altadata. Sa iti aud inima cum bate din ce in ce mai repede si dupa aceea sa stau pana se calmeaza. Zambesc acum la revederea acelor amintiri si stiu ca vor mai fi cateva dar nu mai vreau asa. Vreau certitudine, vreau ceea ce nu-mi poti oferi. Iar asta ma face sa ma indepartez uneri enorm de mult de tine. De ce mereu iubesc pe cine nu trebuie si cu toate astea simt ca tu meriti ca eu sa te iubesc. Stiu majoritatea ma considera o nebuna, uneori le dau dreptate. Pentru ca acum zic ca nu te mai vreau in viata mea si dupa nici un minut esti din nou in gandurile mele. Acum zic ca nu imi e dor de tine, ca m-am obisnuit cu tine iar dupa cateva secunde plang de dorul tau. Ce trebuie sa fac pentru a nu mai suferi? Imi raspunzi si mie pentru ca eu nu stiu raspunsul nu i-l pot percepe…astept sa imi raspunzi intr-o zi daca vei dori. Cred ca voi ramane cu speranta ca imi vei raspunde candva ...

Feminin vs. Masculin

2009-02-18T12:58:00.000-08:00

Incercand sa zambesc am realizat ca nu oricand poti. Stresul si oboseala isi spun cuvantul si poate singurul motiv pentru care nu am putut sa zambesc atunci cand am vrut a fost subconstientul meu, care astazi a procesat de vreo 10x mai mult decat in mod normal. Inca ma intreb cum ar fi fost daca as fi fost baiat... mai putine griji, mai putine probleme... dar NU sunt baiat :) Si uneori chiar multumesc ca nu sunt.Momentan baietii mi se par prea infantili, cu prea putina vointa de maturizare si asta ma face sa-mi dau seama ca poate nu este, cum spun unii [sau isi doresc], egalitate intre femei si barbati. Poate este egalitate... in drepturi. Femeia intotdeauna va fi superioara barbatului. Intotdeauna va fi rationala si matura. Singurul lucru care ma revolta este ca femeia inca se mai lasa batjocorita si calcata in picioare de un barbat. Doamnelor, domnisoarelor treziti-va! Aveti o viata! Nu mai lasati barbatii sa va conduca!Poate va fi o lectie pentru voi si daca nu... chiar imi pare rau!

O voce din off: Cel mai crunt blestem e să te întâlneşti cu furia unei femei rănite. E genul de întâlnire din care n-ai cum să ieşi viu.

Nu am nevoie de tine. Poţi să te însori liniştit. Puţin îmi pasă. Pur şi simplu te urăsc pentru că m-ai adus în starea aia în care să-mi dau voie să iubesc. Acum nu. Acum gata. S-a terminat. Erai ultima speranţă, ultima încercare, ultima şansă pe care o dădeam unui tip să-mi demonstreze că NU e aşa cum cred, că nu sunteţi toţi la fel. Dar sunteţi. TOŢI. S-a dus. Nu mai cred în bărbaţi. Înainte mai aveam umbra unui dubiu, dar acum sunt convinsă că sunteţi incapabili să iubiţi altceva decât propriul eu.

Mă amuză băieţeii care se vaită că au suferit din dragoste şi că nenorocita dracului ce a îndrăznit să le facă. V-a rănit orgoliul, mă, nu sentimentele. Voi nu suferiţi din dragoste, voi suferiţi din mândrie. Nenorocita, pe care, personal, o ador, indiferent cine ar fi ea, v-a umilit, v-a pus coarne, v-a acceptat cadourile şi a rămas în continuare cu picioarele încrucişate, a profitat de buzunarul dvs., dar s-a culcat cu altul, curva.

Vă salut, domnilor. Aşteptaţi-vă la tot ce poate fi mai rău. O să vă iau oricum prin surprindere.

inceput.

2009-02-18T12:56:00.001-08:00

Primul meu blog.. mda.. aproximativ confuza.. ce sa scriu? despre ce?.. pai.. pur si simplu.. despre ce simt.. despre ce vreau.. despre ce sunt:).
De multe ori vreau sa spun ce gandesc si nu pot. Si atunci ma inchid in mine.
Simtindu-ma obosita si 'plina' de mine insumi, vreau sa dezvalui si altcuiva ce e in mintea mea murdara. Atunci, dau glas gandului. De ce? Pentru ca fiecare sa stie ce gandesc, ce traiesc, ce iubesc.. si pentru ca rar gasesti un 'cineva' care sa te inteleaga... si pentru ca eu l`am gasit.. ceea ce iubesc, ce simt, ce sunt, insa.. stim doar noi. TU si EU.