stai.

'Ma vei ierta vreodata? Nu credeam ca îti pot gresi asa. Nu credeam nici ca ma vei putea ierta de atatea ori pana acum. Niciodata nu m-am gândit la ce simti , la ce gândesti … la ce speri, defapt. Te iubesc. Îmi esti aerul si apa din trup si mi-esti sângele amar din suflet. Mi-esti cenusa din foc. Esti zatul de pe fundul cestii de cafea. As vrea sa-ti spun asta, jucat teatral, din dreapta ta acuma. Pacat, ca ai plecat fara sa ma iei si pe mine. Impreuna treceau zilele inlantuite. Poate ca acuma îti e bine, sau nu. Poate ma iubesti de unde ai fi tu...'


Esti un prost.
Nu mai am cu cine sa-mi beau ceaiurile sau ciocalatele calde. Sa-mi învelesc lacrimile si sufletul de frig.

Esti un prost.
Poate ca acuma mi-ai urla ca si eu sunt o proasta. Da frate ! Sunt o proasta si egoista. (stii tu vorbea mea-intr-o lume egoista, doar egoistii reusesc!) Numai la mine ma gândesc. Uite … vezi? Poate ca asta ai vrut sa-mi arati. Ca sunt o proasta. M-ai facut sa cred ca sunt o proasta. Ei bine ... ai reusit!

VREI SA TE ÎNTORCI ACUM ?

Prea tarziu. Ti-ai facut-o cu mana ta. In timp, unii oameni se duc si altii le iau locul. M-ai avut îngenuchiata în fata criptei tale vesnice. Dar m-ai pierdut...

Poate ca, daca ai sti ca as avea loc … ai veni dupa mine.

Nu vreau sa-mi dai drumul la mâna vreodata. Niciodata.

Te iubesc!

Eu.