vineri, 16 iulie 2010

stai.

'Ma vei ierta vreodata? Nu credeam ca îti pot gresi asa. Nu credeam nici ca ma vei putea ierta de atatea ori pana acum. Niciodata nu m-am gândit la ce simti , la ce gândesti … la ce speri, defapt. Te iubesc. Îmi esti aerul si apa din trup si mi-esti sângele amar din suflet. Mi-esti cenusa din foc. Esti zatul de pe fundul cestii de cafea. As vrea sa-ti spun asta, jucat teatral, din dreapta ta acuma. Pacat, ca ai plecat fara sa ma iei si pe mine. Impreuna treceau zilele inlantuite. Poate ca acuma îti e bine, sau nu. Poate ma iubesti de unde ai fi tu...'


Esti un prost.
Nu mai am cu cine sa-mi beau ceaiurile sau ciocalatele calde. Sa-mi învelesc lacrimile si sufletul de frig.

Esti un prost.
Poate ca acuma mi-ai urla ca si eu sunt o proasta. Da frate ! Sunt o proasta si egoista. (stii tu vorbea mea-intr-o lume egoista, doar egoistii reusesc!) Numai la mine ma gândesc. Uite … vezi? Poate ca asta ai vrut sa-mi arati. Ca sunt o proasta. M-ai facut sa cred ca sunt o proasta. Ei bine ... ai reusit!

VREI SA TE ÎNTORCI ACUM ?

Prea tarziu. Ti-ai facut-o cu mana ta. In timp, unii oameni se duc si altii le iau locul. M-ai avut îngenuchiata în fata criptei tale vesnice. Dar m-ai pierdut...

Poate ca, daca ai sti ca as avea loc … ai veni dupa mine.

Nu vreau sa-mi dai drumul la mâna vreodata. Niciodata.

Te iubesc!

Eu.

reload game

Soarele nu rasarise inca.asternuturile se mentineau calde.fusese aici.
si dupa atata timp,am putut sa-i simt din nou trupul tremurand peste al meu,am auzit din nou ceea ce mult nu am mai auzit,ceea ce nu credeam ca o sa mai aud vreodata:mi a soptit din nou 'te iubesc'.
amintiri,reprosuri,lacrimi,zambet sters,prezent,o alta persoana din viata ta.->scrum.
discutia noastra?nu mi-o amintesc clar,toate gesturile se deruleaza in mintea mea vag..ca zborul unui pescarus ratacit.
si i-am spus din nou.nu!nu are cum!nu ai cum sa uiti totul,sa treaca totul precum un curcubeu.
-nu ai de unde sa stii.
-se vede.esti confuz.nu stii ce sa alegi.ce te atrage mai mult.
-nu.eu cred ca tu esti in situatia asta.
-niciodata!la noi e totul de neegalat.oricat ai incerca sa faci cu ea ce faceai cu mine nu o sa iasa la fel.
-sincer mi-e mai bine asa.
-minti!
-n-ai de unde sa stii.
-ba da.
-ti-am spus mereu sa vorbesti in numele tau.
-cat timp e vorba de noi...trecut, prezent sau viitor...vorbesc in numele nostru.
-..
fata plangea.
-nu mai plange.nu suport sa te vad plangand.
-dar nu plang.
-nu minti.ce pot sa fac sa te simti mai bine?
-nimic.
dupa cateva minute de tacere, fata,tremurand, ii zice:
-apropie-te.nu-ti fac nimic.
-nu incerca..
s-au imbratisat.
-te simti mai bine?i-a spus el.
-nu stiu..a raspuns intr-un final ea,fericita ca dupa atata timp se cufunda iar in bratele lui.

NU

Ai fost toate zilele mele senine, cand imi dadeai buna dimineata. Ai fost motivul pentru care scriu. Ai fost toate starile mele de betie. Ai fost cer si nori, ploaie si furtuna, soare si caldura. Tu ai stiut mereu sa ma duci de la agonie la extaz.

Ai fost ferestrele larg deschise si lumina ce imi invada chipul, zambetul, lacrima. M-ai facut sa traiesc emotii intense, nopti cu plansete de durere. Ai fost tot ce ai vrut tu sa fi si ai facut tot ce ai vrut sa faci.

Am plecat, pentru ca ai incetat sa mai fi toate astea. Am plecat si nu ma mai intorc niciodata, pentru ca ai tradat atatea sentimente frumoase. Am plecat pentru ca nu mai am puterea, nici sa plang, nici sa rad ca alte dati. Am plecat pentru ca nu mai simt nimic…

Am plecat pentru ca in toata tacerea ta, mereu a existat un raspuns la vesnica mea intrebare.

Raspunsul de care ma temeam!
O sa am puterea sa spun si eu NU!

duminică, 7 martie 2010

SANSA LA VIATA !!!

Jurnalul unui copil nenascut

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar si totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, am stabilit deja totul, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale,doar ca, momentan, formam un intreg!

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mami si tati se gandesc acum la un nume pentru mine. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Mara. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tic-tac, tic-tac. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico! Iti pare bine?

28 decembrie: Astazi mamica mea m-a ucis.

Extras din cartea “Tineri, sexualitatea incotro?”, Asociatia PRO-VITA pentru copii nascuti si nenascuti - Filiala Gorj Editia a II-a, iulie 2003