de vorba cu mine.

Astazi mi`am facut curat in inima fara sa pastrez nimic ascuns. Am aruncat clipe de fericire, momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi.Insa pentru o clipa m`am lasat purtata de glasul amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data.Am zburat cu gandul pe albastrul cerului ochilor tai, am alintat suvitele de par rebele, si cazut de acolo, de sus, din spatiul dragostei in bratele tale.O durere inexplicabila dar in acelasi timp singura placere care mi-a mai ramas de la viata este... era o simfonie a sentimentelor fara cuvinte. Doar atingerea era de ajuns.Ai fost cel care mi-a deschis inima si totusi in acelasi timp cel care a ferecat`o. Acum... Acum este un cuvant fara sens, pentru ca nu mai pot sa exista fara ce a fost insa nu pot trai fara sa uit. Ma apasa greutatea minutelor transformate in ani. Nu pot trai fara sa uit jocul luminii din ochii tai, buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam. Acum am pierdut sirul lacrimilor. Sunt intr`un labirint care cred ca este viata mea. Si stiu! Stiu ca nu vei veni sa ma salvezi. Acum as vrea sa stiu ca esti fericit si daca nu mai insemn nimic pentru tine, ma multumesc sa stiu ca a fost candva. Nu pot sa nu ma intreb daca a fost vina mea fiindca stiu ca am un mod ciudat de a iubi si de a arata asta. Stiu ca poate e prea tarziu dar te iubesc. Ce greu apasa aceste simple cuvinte...! Oare ar fi schimbat ceva daca ti le-as fi spus? Cred ca nu mai conteaza. Si acum, inca mi-ar fi greu sa iti explic ce insemni pentru mine. Lacrimile se intorc din focul ce le-a nascut. Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult. De ce taci? Urasc tot ce se leaga de tine, pana si pe mine. Si plang, si sper si te iubesc! Cand seara se lasa si toate zgomotele au adormit tacerea fermecatoare a noptii te va face sa imi acorzi putin din timpul tau pentru a da atentie micutelor mele randuri. De fiecare data adorm cu tine in gand, ma trezesc cu tine in gand, mananc cu tine in gand. Ce se intampla cu mine? Oare asta inseamna sa iubesti cu adevarat? Daca ai sti ce greu imi este fara tine, poate ca intr-o zi voi putea sa iti rostesc aceste cuvinte in fata. Acum in inima mea este un loc aparte pentru tine. Un loc pe care ai reusit sa il castigi si sa il stapanesti. Astazi, cand tu, rezemat, vei citi aceste randuri, eu ma voi gandi, imi voi imagina cum ar fi fost sa fim impreuna. Nu vreau sa spun decat ca imi este foarte greu sa trec peste zilele astea cand toti amicii nostri vor avea pe cineva dar noi nu ne vom avea unul pe altul. Tu ai simtit vreodata nevoie sa ma stii langa tine? Tu ti-ai mai aruncat din cand in cand gandul la mine? Te-ai gandit vreodata ca te poate iubi cineva cum te iubesc eu? Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici. Mi-esti drag pentru ca stiu ca e mai mult decat atata. Imi e teama sa cred ca sunt indragostita. Poate sunt, dar sunt si altceva. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. A mea nu ar fi putut sa fie altfel dar eu ma simt legata de tine mai adanc, mai definitiv. Nu esti pentru mine nici sotul ideal, nici logodnicul suav, nici curtenitorul priceput. Esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista. Esti un Dumnezeu care m-a facut si mi`a dat suflet. Te-as vrea stapan si nu sunt umilita pentru ca stiu un barbat; m`as tara la picioarele tale si asta nu pentru ca as fi femeie sau indragostita de tine ci pentru ca te simt puternic, mare si creator al luminilor mele. Tot ce e luminos in mine ti se datoreste. Tu stii, orice fata sa indragosteste in fiecare primavara. Dar dragostea trece, se uita fara sa lase urme. Eu ma simt a ta, simt ca nu pot trai decat alaturi tine pentru ca alaturi de tine traiesc si simt, asa cum vrei, si cele ce vrei tu. Acum cand stiu ca tu suferi mai mult nu ma sfiesc sa te cer, sa ma daruiesc tie. Mai tarziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine ai sa-mi multumesti. Viata ta isi va pierde sensul fara mine. Apropierea noastra de trupuri si suflete, nu va dauna operei. Atunci cand vei fi obosit, slab, deprimat, eu te voi mangaia. Voi sti uit atunci cand opera va straluci perfect. Pe mine, care am fost atat de slaba, nu ma inspaimanta slabiciunile omenescului. Stiu ca tu vei izbuti intotdeauna sa le infrangi. Tu vezi soarele in dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara? Te cheama, te sfasie?