pe EL.

Pe cine iubeşti cel mai mult?

Aceasta era una din întrebările chinuitoare ale copilăriei mele, alături de multe altele. Iar stânjeneala venea tocmai din certitudinea răspunsurilor, nu întotdeauna atât de evidente. Dacă toate clasele 5-8 garderoba mea putea fi confundată cu a lu’ taică-miu, pe principiul cât mai larg şi cât mai sub acoperire, răspunsul la întrebarea cu iubirea n-am avut niciodată intenţia de a-l ascunde. Decât de sentimentele eventual rănite ale unuia din cei doi părinţi pe care, cu mândrie, îi deţin. Şi încă de pe atunci am apucat a mă-ntreba de ce oamenii simt nevoia să (se) mintă când vine vorba de firesc? Ştiu, o să-mi spuneţi că există mai multe feluri de iubire, că una e cum îţi iubeşti mama şi alta e cum îţi iubeşti copilul. Total diferit e cum iti iubeşti iubitul. Că sunt legături diferite, în contexte diferite.

Omul e subiectiv prin însăşi natura sa. Că se dă el mai cu moţ e altă mâncare de peşte. Aducătoare de greţuri cronicizate şi vărsături sentimentale. Pentru că teatru poţi juca într-o relaţie până ţi se umple paharul. Nimic nu tratează cauza, ci doar efectul.

Tocmai din cauză de context, de amintiri “sharuite” şi atingeri efectuate, oamenii nu se iubesc la fel. Afirmaţia antitetică a precedentei propoziţii nu este -după cum aţi crede- că oamenii se iubesc altfel. Ei se iubesc mai mult, mai puţin, în funcţie de obişnuinţă, nevoi, interese şi feromoni. Evident că ne iubim ambii părinţi foarte mult. Evident că ei ne iubesc pe noi mult mai mult. Dar nu îi iubim la fel de mult, precum nici ei pe noi, la fel de mult mai mult. Şi dacă tot nu mă credeţi încă, faceţi următorul exerciţiu (macabru, de altfel) de imaginaţie: într-o situaţie de urgenţă maximă, criză non-economică, ne ia Osama ostatici pe toţi, vine tsunami peste noi grămadă, etc TU trebuie să alegi pe cine salvezi. O singură persoană. Dintre toate cele pe care susţii cu atâta ardoare a le iubi la fel de foarte mult, doar că în fel de fel de feluri. Doar una. Pe cine aleg eu? Ai ghicit. Nici pe mama, nici pe tata, nici pe frate'miu. Pe EL. viata mea.