induri adolescenta.

Suntem cu totii obisnuiti sa traim intr-o lume care depinde intotdeauna de altceva sau de altcineva.. o lume superficiala si meschina in care fiecare este pentru el, fiecare isi vede de dumul lui, neuitandu-se macar la ce se ascunde in spatele sau. Si toata lumea are idei, toata lumea stie ca vrea ceva de la viata, ca viata trebuie sa le ofere ceva, dar nimeni nu face nimic! E ciudat.. Vedem cum totul in jurul nostru se destrama si nu facem nimic... pur si simplu stam cu mainile`n san. DE CE? Pentru ca suntem comozi si intotdeauna asteptam sa ni se dea, fara sa oferim nimic in schimb sau fara sa miscam niciun deget. Ne lasam in voia sortii spunand 'ce-o fi o fi' si totusi cat de mult gresim! Totul este posibil, nu exista 'nu pot', exista 'nu vreau'! Totul pare asa de simplu, si totusi e atat de complicat!

Stateam odata si ma gandeam... ce-ar fi sa vedem lucrurile cum sunt, nu cum vrem si sa decidem sa facem in sfarsit ceva pentru noi. Eu cred ca, aparent fiind neinsemnat, acest lucru este esential pentru starea de spirit a adolescentilor, pentru modul nostru de a gandi. Trebuie sa fim noi insine si nimic mai mult. Haideti sa nu fim melancolici, visatori sau nebuni... pentru ca asa este 'moda' sau pentru ca asa sunt altii! Altii s-ar dori sa mai fie o data ca noi... deci... sa profitam! Aceasta 'moda' este de fapt o manie; acest haos in mintea noastra este de fapt un principiu: trebuie sa fac ce fac altii si sa fiu ca ei pentru ca asa e moda si altfel nu sunt inclus in grupul lor. NU! Trebuie sa facem ceea ce credem noi ca e mai bine. Aceasta 'moda' insa este doar in mintea noastra.

In general, parintii au o reactie nepotrivita cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fluturasi in stomac, prima reactie de atasare de o persoana, acestia sunt speriati, se impacienteaza, iar in loc sa se apropie de copii si sa vorbeasca mai deschis cu ei, se indeparteaza tot mai mult. Adesea mama imi spune ca i-am mancat zilele si ca pe vremea ei nu era la fel. Dar cand vreodata sa intelegem adultii? Cu gandirea lor seaca.. Cu acel 'ceva' inapoit.. Acele replici 'la ora .. sa fi in casa!'..sau.. 'nu iesi din casa pana nu-ti faci curat in camera!'. Mereu cand o dau in bara, aud aceeasi replica 'mergi din greseala-n greseala!'. Macar daca ai stii ca replica asta nu inseamna nimic pentru mine.. Ai inceta sa nu mai folosesti replica asta peste tot? Dar oare nu din greseli invatam?
Taci din gura! Nu indrazni!