punct.

...un simplu punct de final...pe care eu nu reusesc, nu am puterea sa-l pun iar tu il transformi mereu in ...puncte de suspensie...si punctul nu indrazneste sa se puna singur...astept posomorata si lipsita de speranta sa-mi recapat zambetul si stralucirea in priviri...astept....oare cum as putea descrie cat de mult te iubesc?! inca nu am aflat cum...dar te iubesc enorm si toata iubirea mea e in zadar...am asteptat atatia ani o clipa care nu o sa vina niciodata, niste cuvinte care nu vor fi niciodata soptite...am asteptat si am sperat prea mult ca drumurile noastre se vor uni intr-un final...ani in care ne-am indepartat parca din ce in ce mai mult...ne despart cativa pasi, dar in acesti pasi zace o vesnicie lacoma si decisa sa ma tina atat de departe si totusi atat de aproape de tine...de ce nu a fost sa fie?!...de ce D-zeu nu a creat si un raspuns pentru o iubire atat de mare cum a sadit in inima mea numai pentru tine?! mi se pare absurd, mi se pare o pedeapsa, mi se pare un chin prea mare...mi se pare o risipa...sa creezi o dragoste atat de puternica si sa o arunci in vid!dar incep si eu sa inteleg ca poate cine a spus ca viata e un lung sir de suferinte si nedreptati avea dreptate...asa ca eu astept in continuare sa se scurga dragostea din mine, astept ca tu sa-ti faci mila si sa-mi dai lovitura finala...taie-mi aripile si poate asa voi inceta sa mai incerc, sa mai cred, sa mai sper ca intr-o buna zi voi zbura...vreau sa fiu libera de tine, de ochii tai, de privirea si buzele tale...vreau sa nu mi se mai zbata aripile in gol...te iubesc, nu ma iubesti...dar indura-te si lasa-mi un punct, nimic mai mult, doar atat. PUNCT.