asa e cand iubesti?

respira tot mai greu din cauza suspinelor..nici nu mai avea lacrimi sa planga..de ce sa planga? din cauza nepasarii lui, a indiferentei lui.
isi dadea seama pe zi ce trece ca ea nu e pentru el, ca lui nu ii pasa de ea.
degeaba. astepta un raspuns.. tot degeaba..
incerca sa adoarma dar nu putea. dintr-un minut in altu' intindea mana sub perna sa vada daca nu cumva a primit un raspuns. dar nu.. nu primise.
timp irosit?cred.. poate ca isi pierde timpu' cu ea.
ce.i de facut?
alta.


n-am mai avut starea asta niciodata.
ce stare? pai..una caracterizata pot spune prin lacrimi, tipete, o durere inlauntrul meu..
ce primesc la schimb? reprosuri, invinuiri, respingere si nepasare.
si totusi il iubesc.
oare asa e cand iubesti?

vesnic.

intrebari?
da.

de ce mi`e frica cel mai rau?
mi`e teama ca tot ce ne leaga e dorinta mea de a fi langa tine.

ce este viata?
un fir despletit care se termina.
cel mai greu moment din viata mea?
cand a trebuit sa-mi dau seama ca nu poti pierde ceva ce nici macar nu ai avut.

ce urasc cel mai mult pe lume?
despartirea de tine.

ce iubesc?
un anume EL.

potrivita pentru tine?
nu. oricine altcineva ar fi mai potrivita pentru tine decat sunt eu. practic sunt o 'intrusa'.

cel mai natural lucru pentru mine?
iubirea.

dar cel mai abstract?
definitia ei.

dorinta mea?
sa ma iubesti si dincolo de moarte.

realitatea pentru mine?
da. exista. nu'mi traiesc viata visand. realitatea face parte din decor.

titlu fara mine

timpule, cum poti intr-o zi sa schimbi in oameni mari niste copii?

Eliberare.

Respira greu. Nările parcă-i deveniseră o sită iar pieptul îi părea încleştat, istovindu-i plămânii cu fiecare respiraţie. Ochii îi erau pironiţi în gol, iar faţa trăda o puternică încordare. Fără să realizeze, ţinea pumnii strânşi. Căuta ceva înăuntru de care să se agaţe – orice motiv. Dar, spre disperarea ei, totul era gol! Nu găsea nimic. Aştepta ceva care sa lumineze întunericul din ea.

Nu înţelegea ce era în neregulă. Evenimente recente i se derulau în minte în timp ce căuta, cu prudenţa şi meticulozitatea unui detectiv, MOTIVUL, orice situaţie supărătoare care să o fi adus în stare aceasta. Dar nu găsea decât voie bună, culori vesele, oameni dragi alături, experienţe pe care de mult le dorise realizate. Atunci ce? De ce nu se putea bucura acum? De ce nu putea sa zâmbească? De ce simţea prezenţa unui zid între ea şi restul? De ce entuziasmul din jur i se părea gălăgios, supărător, râsetele groteşti şi orice remarcă un atac asupra ei? De ce o iritau atâtea? De ce simţea presiuni din toate părţile şi scârbă chiar faţă de propria sa persoană? Îşi ura fiecare mişcare, fiecare cuvânt rostit. Şi nu era vorba doar de seara aceea. Nu se mai recunoştea în deciziile pe care le luase în ultima vreme, în motivele date prietenilor, părinţilor. Părea să dorească cu ardoare să ajungă undeva, dar nu-i era clar unde, iar calea înspre 'acolo' era ţesută din compromisuri şi lucruri atât de urâte încât îi era groază şi să se gândească, dară-mi-te să le spună pe nume...

Atmosfera o apăsa mai tare, mai tare ... Simţea că ameţeşte. Trebuia să scape. Să fugă. Departe de toţi. Invizibilă.
Istovită, se cuibăreşte în patul rece. Negrul de afară îi reaminteşte de bezna dinăuntrul ei unde se simte tot mai străină. Îi vine când să se autocompătimească, când să se mustre cu severitate de starea în care se află. În final, lăsând garda jos îngână: „Doamne...!” Printre suspine eliberate cere lumină. Şi Dumnezeul ei nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Sale! Dintr-o dată îi apare în faţă: o forţă nevăzută o apăra, o împingea să facă, să fie, să devină. Dădea naştere unor reacţii ciudate, răspunsuri iraţionale în situaţii ce n-ar fi cerut aşa ceva: o îmbufnase simpla remarcă a lui X, o duruse surprinzător fapta lui Y, o scoase din sărite o glumă nevinovată, fugea de compania lui Z, era scepetică cu privire la comportamentul atâtor persoane. Toate acestea erau, totuşi aproape insesizabile ca să le considere a fi MOTIVUL.

Fără să realizeze, trecuse peste propriile greşeli şi ale celor din jur, dar nu iertase. Păstra în inima acele rădăcini otrăvitoare, ‘liniştindu-se’ la gândul că tăiase tulpina. Dar vai, erau acolo, erau multe, păreau să se extindă asupra întregii ei vieţi, să o controleze!
Dar, în fond şi la urma urmei, îşi spune, cum să scoată din calcul faptul că X e aşa şi aşa? Nu-şi poate permite să trăiască în naivitate, trebuie să fie prudentă, taxatoare, să înveţe să vadă prin oameni, să nu-i lase să-i facă rău, nu? În timp ce se zbate să se argumenteze, o voce blândă care în aceelaşi timp o cutremură şi o face să cadă pe genunchi, îi răsună în minte: “Şi Eu am trecut pe acolo!”
Şi totuşi, în integritatea şi libertatea în care trăia, nu a lăsat ca acestea să degenereze în resentimente, ură sau răzbunare.

[Iertarea înseamnă să urăşti păcatul, dar să iubeşti omul. Nu te simţi vinovat pentru ceea ce nu eşti.]

nedefinit.

Cand mi-am facut blogu'.. mi-am propus cu Alina ca prima postare sa fie despre prietenie. Tipa a avut inspiratie, asa ca a scris. Eu abia acum ma gandesc ce inseamna prietenie. Nu cred ca as putea defini prietenia. Mie mi se pare a fi un lucru abstract care se regasesete in alte lucruri.Prietenie? Incredere si respect. Sinceritate si sprijin. Toate astea reciproc. Prietenia este atunci cand ierti, atunci cand poti dezvalui orice secret celui de langa tine fara sa te indoiesti de el. Cineva spunea ca 'Prietenia este inchisoarea sufletului de bunavoie in trup strain'.. atunci iubirea ce e? Nu era oare iubirea sentimentul suprem? Nu iubirea este cea mai importanta? Ba da. Dar iubirea este cuvantul care denumeste sentimentul fata de cineva, de un prieten sau de partener, iar prietenia este denumirea relatiei dintre 2 sau mai multe persoane care se iubesc'ca intre prieteni'. Prietenia pentru mine este tot iubire, da nu este egala cu iubirea pe care o porti partenerului. Poate ca mai am de invatat multe lucruri despre prietenie si prieteni... dar asta candva in viitorul apropiat.

P.S.: Iar tu iubii, sa sti ca te iubesc si o sa fiu mereu alaturi de tine. Te iubi iubii.
["Prietenie. Incredere si respect. Prietenia este iubire fara aripi. Te iubesc."(Alina)]

litera C.

Ma gandeam azi sa mai scriu ceva despre Cata.. cine e Cata? toti stiti cine e Cata. Ei bine, pentru mine C(pentru ca imi place sa vorbesc'codat') este lucrul vital, indispensabil vietii mele...trairea interioara. Este singurul lucru mai important decat viata mea... este ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista. Este drumul spre regasire. Pana acum ceva timp in urma. Banuiala ca nu pot trai fara el a devenit acum o certitudine.
C este singuru baiat pe care l-am iubit, il iubesc si cred ca o sa-l iubesc foarte mult timp de acum incolo.
Ce imi place la el? E simplu. TOT. Fizic si psihic. El este aer, hrana, viata. Fara el nu exist.
Stateam noaptea trecuta si ma gandeam cat de proasta pot sa fiu cand pun botu la orice.
Nu facem decat sa ne certam ca doi prosti.. pana se plictiseste unu .. care zice 'te iubesc' si apoi gata.
Da' oare certurile astea ce rol au? Te rascolesc? Te face sa te racesti? Te leaga de cel iubit? Pe mine una.. ma face sa ma simt mult mai atasata de el, sa-l iubesc mai mult. Pentru tine ce inseamna o cearta? Pentru tine ce reprezinta persoana iubita? Nimic? Totu'?

pentru el.

Ti-ai da viata pentru el? E o intrebare grea zic eu...la prima vedere raspunsul poate pare simplu...cand iubesti nici un sacrificiu nu e prea mare...si deci da, ti-ai da si viata...Ce simti tu acum nu e decat un remix..Dar oare cat de fericit va mai fi celalalt fara tine? si oare cine sufera de fapt mai mult?...ideea cu datu' vietii pentru persoana iubita, era referitoare la situatii limita in care numai unul dintre voi mai poate trai..aici intervenea intrebarea..ce alegi? sa mori tu si el sa traisca, dar fara tine, in suferinta, mai ales stiind ca tu nu mai traiesti pentru ca ti-ai dat viata pentru el? Cert e ca cel ce va ramane,nu va mai putea spune ca TRAIESTE!
____________________________________________________________________
Unele persoane iubesc fara limite, indiferent de ce se va intampla, acele persoane si-ar da si viata pentru persoana iubita. Eu cred ca pentru a-i demontra unei persoane ca o iubesti, nu ar trebui sa-ti dai viata, sunt mii de sanse sa-i arati ca o/il iubesti, sunt sacrificii pe care le faci numai atunci cand iubesti. Daca persoana iubita te iubesti asa cum o iubesti si tu, nu cred ca ar vrea sa ii demonstrezi ca o iubesti dandu-ti viata pentru ea. Cred ca e de ajuns sa fiti una si aceeasi inima si atunci cand persoana iubita vrea sa-si dea viata pentru tine, atunci si tu iti vei da viata pentru ea. Trebuie sa fie reciproc, daca nu, nu este iubire adevarata intre voi doi.

pe EL.

Pe cine iubeşti cel mai mult?

Aceasta era una din întrebările chinuitoare ale copilăriei mele, alături de multe altele. Iar stânjeneala venea tocmai din certitudinea răspunsurilor, nu întotdeauna atât de evidente. Dacă toate clasele 5-8 garderoba mea putea fi confundată cu a lu’ taică-miu, pe principiul cât mai larg şi cât mai sub acoperire, răspunsul la întrebarea cu iubirea n-am avut niciodată intenţia de a-l ascunde. Decât de sentimentele eventual rănite ale unuia din cei doi părinţi pe care, cu mândrie, îi deţin. Şi încă de pe atunci am apucat a mă-ntreba de ce oamenii simt nevoia să (se) mintă când vine vorba de firesc? Ştiu, o să-mi spuneţi că există mai multe feluri de iubire, că una e cum îţi iubeşti mama şi alta e cum îţi iubeşti copilul. Total diferit e cum iti iubeşti iubitul. Că sunt legături diferite, în contexte diferite.

Omul e subiectiv prin însăşi natura sa. Că se dă el mai cu moţ e altă mâncare de peşte. Aducătoare de greţuri cronicizate şi vărsături sentimentale. Pentru că teatru poţi juca într-o relaţie până ţi se umple paharul. Nimic nu tratează cauza, ci doar efectul.

Tocmai din cauză de context, de amintiri “sharuite” şi atingeri efectuate, oamenii nu se iubesc la fel. Afirmaţia antitetică a precedentei propoziţii nu este -după cum aţi crede- că oamenii se iubesc altfel. Ei se iubesc mai mult, mai puţin, în funcţie de obişnuinţă, nevoi, interese şi feromoni. Evident că ne iubim ambii părinţi foarte mult. Evident că ei ne iubesc pe noi mult mai mult. Dar nu îi iubim la fel de mult, precum nici ei pe noi, la fel de mult mai mult. Şi dacă tot nu mă credeţi încă, faceţi următorul exerciţiu (macabru, de altfel) de imaginaţie: într-o situaţie de urgenţă maximă, criză non-economică, ne ia Osama ostatici pe toţi, vine tsunami peste noi grămadă, etc TU trebuie să alegi pe cine salvezi. O singură persoană. Dintre toate cele pe care susţii cu atâta ardoare a le iubi la fel de foarte mult, doar că în fel de fel de feluri. Doar una. Pe cine aleg eu? Ai ghicit. Nici pe mama, nici pe tata, nici pe frate'miu. Pe EL. viata mea.

am plecat deja?[asta-i intrebarea]

Esti cel mai prost.
Cum ai putut ma?
M`ai facut sa te iubesc...Pentru ce?
Pentru un capriciu de'al tau? Pentru o lista de foste? Pentru ca stiai ca eu sunt aici si tu acolo?
Si cu mine ce ai ma de gand sa faci?
Nu vezi cum plang? Nu vezi ca lacrimile astea sunt pentru tine? Sau nici macar nu'ti pasa? Ei bine, atunci afla ca daca nu`ti pasa si daca nu-ti asumi responsabilitatea pentru ce ai facut.. esti un las.
Si pentru ce sufar? Pentru tine! Da'ti seama cat de.. penibil esti!
Ai avut totu' ma..Totu'! Chiar sub nasu' tau si tu m`ai lasat sa plec. Acum, esti cu alta, sau nu esti, de fapt, nici nu mai conteaza, tu doar spune'mi un lucru..
Crezi ca o alta EA te iubeste asa cum te iubesc eu? Crede'ma ca NU.. Ti'a placut ca am venit la tine? Ti'a placut ca si acum sarutul tau e pe buzele mele? Ti'a placut ca ai ceva al meu?ceva din mine e la tine. De fapt, doua lucruri, al doilea, e inima ba.. Da' tu esti prost si nu stii ce sa faci cu ea..
Revino'ti ...Sau macar da'mi zambetul inapoi, tu oricum nu stii sa'l apreciezi.. Iti amintesti cum ma iubeai cand ma vedeai zambind? Nu.. pentru ca nu vrei.
Si acum sa nu'mi spui ca ai avut motivele tale , ca n`are rost..Ai minti. Ai fi ironic din nou. Stii bine ca nu'i asa. Cand totul a fost frumos pana ieri, trebuie sa fie si azi. Nu se poate altfel. Dar tu esti doar un imatur ce s'a vazut stapan pe ceva si s'a hotarat sa lase si acel lucru balta.. te crezi important si te simti si tu pentru prima data in viata aia a ta patetica, iubit..Iubit in adevaratul sens al cuvantului..Nu toate iubirile de 3 zile de care ai avut parte pana acu'..
Nu m`am schimbat, nu te-am uitat.
Si crede'ma ca vreau ce e al meu, inapoi.. zambetul, visele si restu..

Pentru ca.

Pentru ca regulile sunt date ca sa fie incalcate.
Pentru ca mereu dupa ploaie vine soare.
Pentru ca iubirea e doar o notiune abstracta.
Pentru ca nu pot arata ce simt.
Pentru ca doar langa el ma face fericita.
Pentru ca il iubesc si vreau mereu sa-i arat asta.
Pentru ce? Pentru ca asa mi se pare mie normal!
Pentru ca stiu ce`i place.
Pentru ca il aduc spre mine si il sarut apasator dupa ureche.

Pentru ce? Pentru ca merita!
.. si maine voi face la fel.
DE CE? Pentru ca asa trebuie, pentru inca un 'te iubesc' de primit. sau de dat?
Dar ..[pentru ca exista si un 'dar'].. daca astepti sa ti se ofere totu` si tu nu oferi nimic, fi sigur/a ca nu vei auzi niciodata niciun 'te iubesc'.
DE CE? Pentru ca nu`l meriti.

timpul.

adesea te intrebi ce e timpul.
care ar fi primul meu raspuns?
pai.. timpul este o iluzie care ne face sa gafaim, sa obosim si sa ne simtim 'greoi'.
timpul este focul in care ne ardem existenta.
timpul este o a2a lume.
timpul se vinde intr-un pachet frumos ambalat.
nu privi inapoi. nu trai in trecut.
timpul ne pacaleste pe toti.
niciodata nu poti opri timpul. vedem cum se scurge, dar nu-l poti opri. nu-l poti tine de mana sa ramana.
timpul este vazut si prin alti ochi. te intrebi cum? altfel.
timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simtim fuga asta.
timpul este o veche balanta de aur care judeca si plateste.
timpul este o gazda mondena care da mana musafirului ce pleaca, in treacat doar, grabita sa ia in brate, ca si cum s-ar teme sa nu-i scape, pe cei ce vin. spune un 'bun venit' plin cu surasuri si in schimb, un 'drum bun' rasufland usurata.
timpul este ceva nedefinit pe care omul incearca mereu sa-l omoare, dar care sfarseste prin a-l omori pe om.
nu pierde timpul! nu uita ca 'mai tarziu' poate fi 'prea tarziu'.
fa`ti timp si pentru tine.
din ceas in ceas ne maturizam si tot din ceas in ceas putrezim.
toti o sa fim victimele timpului. da chiar.. tie ti-a sunat ceasu`?

____________________________________________________________________
Si cad baloane de speranta din lumina oarba a soarelui care-mi ridica privirea sufletului spre Cer.

Si ploua cu picaturi de zambete peste umbrela vietii mele care ma fac sa-mi colorez drumul.

Si bate vantul din nordul pasilor sensibili sa mi te aduca pe tine.

Si daca nu vii mai repede, va ninge cu ingeri tristi, iar baloanele, zambetele, vor disparea toate in clepsidra timpului.

oglinda ma minte.

Aceeasi EU... si o oglinda ce ma minte. careia mereu ii zambesc. imi zambeste, desi imi e greu,privesc usor in jos si sunt suparata ca ma imita si nu imi da sfaturi. defapt niciodata nu incearca sa ma inveseleasca ma copiaza si la greseli si la lucrurile bune ce ma apasa.Esti o fraiera! te-am mintit mereu. Ma mint pe mine ca sunt fericita,de fapt oglinda ma minte pe mine ca intr-o zi voi fi murit.Atunci ce mai caut eu in fata ta? privesc cum se duc clipele in zbor. OGLINDA CE IMI FURI TIMPUL....pot sa te omor?

tu poti explica iubirea?

ma gandeam sa renunt la blog. prea multe sentimente si lucruri personale. prea multa implicare. prea mult timp pierdut.

ca si cu jurnalele pe care le scriam cand eram in generala: scriam tot ce simteam , tot ce vedeam ..iar cand le reciteam radeam si simteam nevoia sa le arunc.
dar acum nu vreau decat sa ma descarc. si am nevoie de jurnal.

ma gandeam azi ce inseama sa iubesti. de fapt, am avut o discutie cu o prietena, ce inseama "a iubi". si a trebuit sa raspund sincer.
o singura data in viata mea am simtit ca iubesc. si inca simt. un singur baiat. era ceea ce eu nu credeam ca exista. atractia fizica? da, exista si ea. am trecut prin multe datorita lui. nu a fost usor, pentru ca nu stiam ce inseamna sa iubesc o persoana astfel incat sa pot sa-mi dau si viata pentru ea. nu stiam ce simt, nu stiam ce fac. mi-am dat seama numai dupa ce l-am pierdut ca l-am iubit. nu mai puteam fara el. simteam cum ma sting de dorul lui.. oare avea sa fie propriul meu apus? si nu stiam daca si el m-a iubit.a doua oara cand ne`am impacat a fost mai greu. sa pleci de la incredere 0,1%.. sa crezi ca tot ce ne leaga este doar dorinta mea de a`l avea.. de a fi numai al meu.
dar acum mi-am dat seama ce inseamna sa iubesti. nu sa te gandesti tot timpul la el. nu sa il visezi in fiecare noapte. nu sa ti-l doresti aproape. inseamna sa il faci sa fie mandru de tine. sa ii vrei binele. sa ai o stare de liniste cand te gandesti ca el e bine. sa ii porti de grija.
asta inseamna pentru mine sa iubesc. sa il fac fericit. chiar daca asta inseamna sa fiu la sute de kilometri departare.['nu conteaza distanta cat conteaza ce simtim, eu te iubesc, tu ma iubesti, avem ce ne dorim.']
imi cer scuze daca nu m-am exprimat prea coerent. e prea tarziu si e prea mult vin in sange.

tu ce intelegi prin iubire?

repeat.

aceeasi cearta.
aceleasi reprosuri.
aceleasi cuvinte rostite.
aceleasi motive neintemeiate.
aceeasi atitudine rece a lui.
aceleasi lacrimi ale ei.
suna telefonul.
ea raspunde, plangand.
el isi cere scuze si o roaga sa nu mai planga.
ea incearca sa ii explice cu ce a gresit.
el isi asuma vina.iar.
liniste deplina.
ea suspina.
el vrea sa o impace. se simte vinovat.
un sincer 'te iubesc' din partea lui face ca totul sa se schimbe. totul revine la normal.
[Iubirea adevarata invinge totul.]

frica de tine.

Ti-e frica.. ti-e frica de oameni, de tine, de tot ce te inconjoara.
Ti-e frica de intuneric, de singuratate, de esec, de succes, de dragoste. Ti-e frica sa traiesti. Ti-e frica sa iubesti. De ce atatea temeri? Merita oare? Risca! Incearca! incearca orice! inca mai e timp pentru a incerca. Du-te la el si ofera-i un zambet. Suna-l fara niciun motiv..spune-i doar ca-l iubesti. Tipa in gura mare, urla, destainuie-te, confeseaza-te! Nu-ti fie teama sa-ti oferi sufletul pe tava! Spune tot ce gandesti, caci mai tarziu vei regreta. Si viata e prea scurta pentru regrete! Viata trece p langa noi si e atat de trist cand ne consumam energia cu lucruri inutile. Da..totul se obtine prin lupta, dar trebuie sa ai vointa, credinta ca orice lucru pe care ti-l doresti ti se va indeplini. "Viata, viata frumoasa si imputita, tandra si cinica". Iarta-l pe cel ce ti-a gresit, pana nu e prea tarziu. Nu mai trai din vise, nu te mai chinui zi si noapte cu fantezii, cu ganduri ce te omoara. Lasa sperantele deoparte si actioneaza. Numai trai in trecut. Fi sigur ca nu te mai intalnesti cu el. Nu mai astepta in zadar ca ceva bun sa se intample, ca lucrurile sa se aseze de la sine. Spune cu voce tare ce altadata te temeai sa rostesti! Nu mai visa aiurea..nu traim in basme cu final fericit. Ne traim propria poveste! Nu sunt frustrari tranformate in sfaturi, e doar realitate si viata! Si acum cu siguranta te intrebi ce e viata. Pai... sa-ti explic... viata este focul in care ne ardem existenta. Si cu asta cred ca am spus tot.

caracterul in serile de sambata

sambata seara, fara el...

in ritm de jazz.

totul va fi la fel.
aceeasi aglomeratie, aceiasi oamenii, aceeasi muzica, poate chiar in aceeasi ordine...
el?
el va fi in acelasi loc, la acceasi ora, la fel, cu numai trei ore de somn noaptea trecuta...

iar eu?

eu o sa vad pe fiecare strada acelasi el, in oameni diferiti... in leaganele care se vor misca singure...

sfarsit.

dezastru.
dezamagire.
duet pacatos.
desfranare.
viata dezordonata.
haos.
sperante desarte.
vicii.
cluburi.
viata nocturna.
sex.
placere.
obsesie.
obligatie.
bani.
ura si invidie.
lumea se darama.
viata se spulbera.
incet dar sigur.
orice lucru are un inceput.
sfarsitul tau incepe cu mine.
[Rezisti la orice, in afara de tentatii.]

forma infinitului.[+∞]

doar ei doi.2 in 1.
ea a lui.
el al ei.
iubire.
ceva mai puternic decat atractia fizica.
delir.
muzica.
lume rasturnata.
o tigare lasata pe jumatate fumata intr'o scrumiera cenusie.
fum ridicandu'se usor.
intrebarile fara raspuns[oare ma iubeste?].
lacrimi de iubire.
ochii lui intre-deschisi care dezvaluie incetul cu incetul un trecut mult prea intunecat pentru sufletul lui neinitiat.
el o atinge usor.
raman fara haine.
mainile lui plimbandu-se pe corpul ei.
parfumul lui.
vocea lui.
soapte.
nesiguranta ei.
el o strange in brate si o saruta pe frunte.
ea isi lasa capul pe umarul lui si inchide ochii.

maini impreunate.
buzele lui coborand pe corpul ei.
buzele ei.
pielea lui fina.
pielea ei.
atingeri necontenite.
parul ei in mainile lui.
el isi infige mana in perna.
ea tremura.
el o ia in brate, incalzind-o.

ea ii sopteste: 'mi-e frica.'
el, mai hotarat ca niciodata: 'nu ai de ce. esti cu mine nu cu altu'.'
ea indura si tace.
ea inchide ochii. vade marea ce inunda fiecare centimetru al trupului lui, o vade razand in ochii lui.
privirile atintite.
clipe de tacere.
cuvintele nerostite.
joaca de copii.
respiratia apasatoare.
traire.
speranta.
pasiune.
vis real.
viata si moarte. amaraciune si compasiune. neputinta si puterea iubirii. toate la un loc.
in fiinta lui, ea, care plecase, avea acum forma acelui pafum care ramasese.
ce forma?
forma infinitului.[+∞]

marginile necuvintelor.

azi-noapte a plouat mai mult ca niciodata. iubesc ploaia, chiar daca de cele mai multe ori ma deprima. fulgerele luminau cana de cafea, neagra. aceeasi manie pentru cafea. calmul si totodata tulburarea.
pe geamuri ploaia se spanzura cu funii groase.

n-am avut asternuturi, doar noroi pe papuci.
zori de zi in paturi straine. dureri de cap spre dimineata.
venele deveneau albastre, genunchii imi erau ca in copilarie, zgariati si plini de vanatai. nepasarea sangera.
orasul era mai frumos ca oricand, plin de balti si faruri pe asfaltul spalat de oricare urme de pasi.

ma simt rau si tigarile mi se intorc inapoi, in gat.

Bucati de suflet in vicii.

Am devenit experta in a-mi ascunde bucati de suflet in vicii. Crezi ca daca mi-ai fumat sambata cateva ore scrise pe hartia ultimei tigari ma cunosti? Nici eu nu ma mai stiu. Nici eu nu ma mai inteleg. Nu mai vreau sa ma stiu… Sunt atat de afundata in vicii incat nu mai pot simti decat prin ele. Asa imi place sa cred. Asa imi place sa ma mint si sa ma oblig sa fiu.
Dar printre melodii tot pierd cuvintele pe care mi le-ai zis candva si cele pe care tacerea si frica mi le-au cenzurat. Pe tigari tot sunt imprimate privirile aruncate pe furis, dar mai ales cele insistente, directe, atat de directe incat sunt insesizabile pentru restul lumii. In paharul de cola vad mana ta infipta in parul meu, strangandu-ma de ceafa si apropiindu-ma violent, in ciuda falsei mele impotriviri. Vodka nu mai are gust de portocale, tot aroma tutunului intiparit in buzele tale o trag prin pai…
Ipodul meu poarta amprentele tale, bluza mea preferata are inca forma mainii tale imprimata pe ea, pe gat am inca urmele dintilor tai, iar corpul meu poarta mereu povara povestii necunoscute, nerecunoscute, nescrise decat pentru doi ochi.
Dar ochii tai sunt inchisi mereu, fumezi prea mult ca sa ii poti deschide, fumul te raneste cand o faci, lumina te doare, iar fiecare dunga rosie care iti violeaza purul alb din jurul cercului intentionat orb te zgarie, te ataca, te obliga sa fugi de lume si de mine.
Te-am ascuns in viciile mele, alaturi de sufletul meu, cu care de multe ori te-am confundat, pe care de si mai multe ori l-am neglijat pentru ca era infinit inferior tie. Pana la urma tot prin si pentru tine simt.
Dar cui ii mai pasa? Tie nu si mie clar nu. Mi-e frica, nu am speranta, nu mai am nici macar superioritatea sacrificiului din dragoste, pentru ca nu mai sunt dispusa sa ma las sa te iubesc. Mai am doar indiferenta si scurtele, rarele, absolutele momente in care ma pierd in visare, in amintiri, in situatii imaginate si deloc realistice, in tine si niciodata in mine. Eu am ars, dar tu ai potentialul oceanului…
Mai am cenusa si marea… si unde sunt ele doua e si vantul care sa le uneasca… si sa ma piarda in infinitul tau haotic…

viciile-sarea si piperul vietii

Ma gandeam azi la vicii ... nu stiu de ce asa aiurea dar ma gandeam ... si mai ales la ce vicii am eu. Cineva la un moment dat zicea ca viciile se schimba dar intotdeauna numarul lor ramane constant - in cazul meu nu prea e adevarat - acumulez din ce in ce mai multe vicii.

Sincer nu ma deranjeaza asta catusi de putin ... dar e asa interesant ca idee. De ce am zis ca nu ma intereseaza ? pentru ca in opinia mea viciile sunt cele care condimenteaza cate putin viata - fie ca iti place sa fumezi, sa bei sau sa faci sex ... sau mai stiu eu ce se poate considera viciu.

De fapt ideea la care doresc eu sa ajung e ceva de genu : pentru a simti ca traiesti nu trebuie sa faci totul bine ... perfect. O viata fara deceptii .. vicii .. rasturnari spectaculoase de situatie sau relatii complicate ( a nu se intelege complexe ) nu este o viata pe care o simti ca o traiesti ... Evident ca si excesul de astfel de experiente te aduce in pragul in care omori pe cineva.

In ultimul timp am avut din ce in ce mai multe discutii despre viata cu diferite persoane ... si fiecare are o viziune propie ... eu personal daca nu ma arunc cu capul in fata si ma lovesc de un pom oarecare ... si apoi ma ridic si ma lovesc iar de acelasi pom ... nu as simti ca traiesc ..

Cineva azi imi zicea ca nu poate sa creada ce am scris eu mai devreme despre fericire .... e asa de greu pe inteles? chiar am avut senzatia ca am scris despre fericire la modul cel mai general ... Asa percep eu fericirea ... asa vreau sa o percep si peste 20 ani - probabil nu asa se va intampla dar in naivitatea mea cred ca nimic nu o sa ma schimbe.

Poate e vorba de orgoliu ... poate e vorba de orice altceva ...

vicii.iar.

Am dat un titlu si am trecut la altceva. La ceva care ma doare, viciile. Nu vreau sa o fac pe interesanta aici pe blog, da` am gasit mediul in care pot macar scrie. Am plecat de la vicii pentru ca poate am alunecat inspre ele fara sa-mi dau seama. Nu era o asa mare dilema pentru mine cum sa ma las in a mai gusta ci in a controla si cantitatea. da ce legatura am vazut eu intre vicii si vise frumoase, poate desarte? ideea de atunci, a fost ca trebuie sa renunt si la amandoua. Poate a fost un moment mai ciudat pentru mine si ulterior am revenit asupra gandului. Cert este ca traiesc zi de zi, ora de ora, iar daca vreau sa schimb ceva in viata cel putin cu privire la cele 2 aspecte trebuie sa constientizez in fiecare moment ca trebuie sa fiu mai rezervata. daca m-ar acuza cineva ca despic firul in patru, nu-i bai .atata timp cat din raspunsurile altora eu trag foloase si poate nu numai eu, e bine. poate nu mi-am facut o impresie gresita despre latura discutiilor vehiculate aici dar cred ca este o dezbatere continua poate pe orice tema.ca mai publicam povestioare ,poezii chestii care nu dau loc la comentarii asta e altceva, dar orice text cred ca are dramul sau de frumusete si poate ceva educativ pentru noi toti. cica atunci cand se naste omul vede orizontul ca pe o linie dreapta .Odata cu dezvoltarea sa linia asta se micsoreaza si devine segment de dreapta. cand ajunge batran in pragul mortii vede doar un punct.Cica ala e punctul lui de vedere. Asa ca toti avem de invatat, toti avem vise, toti poate la un moment dat divagam de la subiect si cu totii poate scriem cu inima deschisa chestii care ne dor . am vazut un film mai demult despre viata unor oameni in inchisoare. fiecare savarsise cateo fapta condamnabila.Unul dintre ei a fost insa condamnat pentru o crima pe care nu a facut-o . In inchisoare viata grea dar la un moment dat cineva spune ca dincolo de barele de fier, dincolo de brutalitatile gardienilor dincolo de zidurile groase de beton e SPERANTA, un vis care te poate inebunii acolo unde esti inchis dar in orice conditii te-ai afla iti da putere sa continui sa lupti. Pentru mine cerul albastru e speranta si razele soarelui intr-o dimineata de vara si florile campului mangaiate de raze si chipurile senine... Viciul e ceva odios si o frana in a fi noi insine. Nu de otravuri avem noi nevoie, ci de vise frumoase... Iubim sa fim iubiti.

viciile-lucrurile negative.

Fumatul ,alcoolul, drogurile... viciile noastre de zi cu zi.. Suntem 'tari'? sunt lucruri de care mai greu sau mai usor scapam. Ce ne facem cu latura nostra mai iubareata care ne face sa ne pierdem la un moment dat contactul cu realitatea pragmatica si sa ne lansam in vise exceptional de frumoase dar a caror nerealizare doare ingrozitor? merita sa ne lasam in visare si in timpul zilei nu numai in somn? A fost odata ca niciodata o conferinta cu subiectul "ce poti face cel mai bine". N-am scris nimic, dar am cazut pe ganduri...Imi place sa cred ca eu visez asa de frumos cu ochii deschisi incat voi continua...cu efectul ruperii de realitate...pai tot din realitate iau o gura de aer si ma cufund in visare... Cine poate visa va visa...Cine nu poate va face altceva asemanator...corespunzator personalitatii sale...Poate isi aleg teluri realiste pe care le urmaresc pana le ating...Mie mi-au ramas visele, dar am grija sa nu ratez vreo ocazie de a-mi alege un tel... o data ajunsi la aceasta perioada fragila.. ma gandesc la viitor, la scopul meu in viata.incep sa simt gustul vietii tensionate. merita sa fim mai putin pragmatici uneori ..?

Da, merita sa fim autentici macar din cand in cand, sa ne eliberam de pecetea pragmatismului sec, lipsit de emotie si satisfactie sufleteasca. Bucuria, fericirea nu exista decat acolo unde este si tristete, durere.
Viciul este ceva de care, desi ne face rau si suntem constienti de asta, nu reusim sa ne desprindem. Daca a visa este un viciu (desi nu cred!), atunci adopt cu placere postra de viciata si aleg o viata imbibata de sentimnet, de speranta.
Si totusi nu cred ca e vorba de o forma de evadare fortata, de vreun fel de unica altenativa disperata...Visam pentru ca avem capacitatea s-o facem. Nimic nu este intamplator! De vreme de exista in noi aceasta magnifica putere de a ne proiecta dorintele si de a accede la dimensiunile noastre mai inalte (intr-un anume fel, cu totii stim ca putem fi mai buni, ca e loc pentru mai bine), atunci de ce ne-am refuza acest privilegiu?
Probabil ca multora le e frica de nebunie...Ce mod ciudat de a interpreta lucrurile! Oare de ce intr-o lume in care nimeni nu stie ce este aceea nebunie, toti se feresc de ea?!

te iubesc.[part I]

Iubirea? Da, exista! Pretutindeni! Tu iubesti? Eu iubesc... eu TE iubesc. Toti iubim macar o data in viata. Iubirea este ceva care ne face fericiti... Datorita ei ne trezim cu zambetul pe buze, trecem visatori printr`o zi care urma sa fie greoaie de fapt si adormim fericiti si nerabdatori ca maine va fi o noua zi...plina de iubire. Tot ea ne face optimisti si plini de viata... Hmm..Te iubesc.. aceste cuvinte sunt atat de uzate, atat de simple incat pot fi spuse foarte usor de oricine oricui. Cuvinte cu forma, dar fara esenta.
Iubirea ta imi da viata. Te iubesc si asta ma face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea ta pentru mine ma face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. "Te iubesc" e putin spus. "Te ador" parca se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decat te iubesc, te ador mai mult decat te ador, te ador mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Privirea ta imi da aer, existenta ta ma face sa fiu constienta de existenta mea.

induri adolescenta.

Suntem cu totii obisnuiti sa traim intr-o lume care depinde intotdeauna de altceva sau de altcineva.. o lume superficiala si meschina in care fiecare este pentru el, fiecare isi vede de dumul lui, neuitandu-se macar la ce se ascunde in spatele sau. Si toata lumea are idei, toata lumea stie ca vrea ceva de la viata, ca viata trebuie sa le ofere ceva, dar nimeni nu face nimic! E ciudat.. Vedem cum totul in jurul nostru se destrama si nu facem nimic... pur si simplu stam cu mainile`n san. DE CE? Pentru ca suntem comozi si intotdeauna asteptam sa ni se dea, fara sa oferim nimic in schimb sau fara sa miscam niciun deget. Ne lasam in voia sortii spunand 'ce-o fi o fi' si totusi cat de mult gresim! Totul este posibil, nu exista 'nu pot', exista 'nu vreau'! Totul pare asa de simplu, si totusi e atat de complicat!

Stateam odata si ma gandeam... ce-ar fi sa vedem lucrurile cum sunt, nu cum vrem si sa decidem sa facem in sfarsit ceva pentru noi. Eu cred ca, aparent fiind neinsemnat, acest lucru este esential pentru starea de spirit a adolescentilor, pentru modul nostru de a gandi. Trebuie sa fim noi insine si nimic mai mult. Haideti sa nu fim melancolici, visatori sau nebuni... pentru ca asa este 'moda' sau pentru ca asa sunt altii! Altii s-ar dori sa mai fie o data ca noi... deci... sa profitam! Aceasta 'moda' este de fapt o manie; acest haos in mintea noastra este de fapt un principiu: trebuie sa fac ce fac altii si sa fiu ca ei pentru ca asa e moda si altfel nu sunt inclus in grupul lor. NU! Trebuie sa facem ceea ce credem noi ca e mai bine. Aceasta 'moda' insa este doar in mintea noastra.

In general, parintii au o reactie nepotrivita cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fluturasi in stomac, prima reactie de atasare de o persoana, acestia sunt speriati, se impacienteaza, iar in loc sa se apropie de copii si sa vorbeasca mai deschis cu ei, se indeparteaza tot mai mult. Adesea mama imi spune ca i-am mancat zilele si ca pe vremea ei nu era la fel. Dar cand vreodata sa intelegem adultii? Cu gandirea lor seaca.. Cu acel 'ceva' inapoit.. Acele replici 'la ora .. sa fi in casa!'..sau.. 'nu iesi din casa pana nu-ti faci curat in camera!'. Mereu cand o dau in bara, aud aceeasi replica 'mergi din greseala-n greseala!'. Macar daca ai stii ca replica asta nu inseamna nimic pentru mine.. Ai inceta sa nu mai folosesti replica asta peste tot? Dar oare nu din greseli invatam?
Taci din gura! Nu indrazni!

Traieste clipa!

Sunt lucruri pe care le faci o singura data in viata, sunt oameni pe care nu-i mai vezi niciodata, sunt momente cu care nu te mai intalnesti si emotii pe care le simti o singura data in viata. A doua oara fie te feresti de ele, fie alergi dupa ele insa nu le mai gasesti!
Traieste fiecare clipa! Pretuieste fiecare moment!
[P.S.: tot ce e frumos repede trece]

Vreau sa raman 'salbatica'.

Stiu,va uitati la televizor.Ne uitam toti prea mult la televizor,uitand de noi.Unele programe ne merg la inima,altele ne rascolesc profund,unele nu ne spun nimic,insotindu-ne intr-o fireasca nevoie de companie,oricare ar fi ea,numai miscare sa fie,sunet sa fie,oameni care sa se manifeste in felul lor sa fie si somnul sa vina peste sufletele noastre precum o dulce moarte de care ne este teama si pe care o dorim ca pe o scapare din cusca plina de gratii a vietii,pe care, naivi si septici, o consideram noroc sau blestem.
Stiu,va uitati la televizor.Si eu ma uit.Poate nu reactionam la fel,ceea ce este absolut firesc.Eu am insa posibilitatea sa ma manifest aici.Voi aveti posibilitatea sa va manifestati in fata familiei,a celor apropiati,dar mai inainte de toate,avand telecomanda in mana,puteti sa puneti punct placerii(ceea ce nu cred ca veti face)sau sa rupeti gatul calvarului,mizeriei si prostitutiei.

Postul de televiziune PROTV este,fara dubii,pentru mine cel putin,unul prestigios,unul profesionist,unul modern,etc.Duminica seara,PROTV ne-a adus in case un film,care,ar fi avut drept scop sa ne zguduie,sa ne scarbeasca apropo de virusul HIV si de nemernica boala la moda,SIDA.Acest film s-a numit „Misterele epocii moderne" sau ceva de acest gen.
Este,sa fim intelesi,o unitate in diversitate,insa nu stiu cum inteleg unii,dar eu am avut un soc.Recunosc,a fost un film la care nu ar fi trebuit sa ma uit,deoarece era interzis minorilor,dar nu credeam ca se poate ajunge atat de departe,ca omul se poate injosi atat de mult.Scarba m-a lovit in plin si mi-am blestemat neputinta de a-mi sparge propriul televizor.
Nenorocitul,degeneratul care a facut acest film a vrut,vezi Doamne,sa atraga atentia asupra lucrurilor care se intampla in secolul XX,mai precis asupra infernului numit SIDA.La inceput,am crezut ca este un film interesant,despre cum am evoluat noi,oamenii,insa,sub masca ideii nobile declarate,ne-a purtat fara scrupule,fara remuscari,intr-o lume scarboasa.
Doamne,unde am ajuns?Unde este rusinea?Unde este bunul simt?Mocirla slinoasa a sufletelor bolnave,care injunghie somnul chiar si celui mai echilibrat om,ne-a invadat ochii,gura,sufletele mereu in cautarea unui punct de sprijin.
Stiu,va uitati la televizor.Ma uit la televizor.Insa,dupa duminica aceasta,o sa am nevoie de un punct de sprijin.
Nu pot sa cred ce se intampla!Nu vi se pare ca omul a ajuns sa-si bata joc de el?Daca da,inchideti ochii scarbiti la vederea unor astfel de infernale nascociri.Nu ne reprezinta!Oamenii mai au inca sperante,mai vor sa fie oameni!
Daca aceasta este o mostra a civilizatiei la care ar trebui sa ajungem,mi-e scarba de aceasta civilizatie si vreau cu toata fiinta sa raman „salbatica".

de ce?

Unde esti?de ce nu te mai vad? Unde ai plecat? Vreau sa vi.Nu..nu pot trai fara tine..de ce? De ce trebuie sa fi altfel? Ce vrei sa-mi arati? De ce de cand ai plecat(nici acum nu realizez unde)toate s-au schimbat..vreau sa pot schimba ceva..orice! As face orice sa vi inapoi..te priveam ore in sir..intelegeam tot ce voiai sami zici si stiam de fiekre data k esti aici..langa mn..iti zambeam..imi zambeai..te iubeam..ma iubeai..azi..nu mai esti..nu mai esti..Razi! Plang! Vorbesti! Ascult!si totusi..de ce te mai iubesc? ce iubesc? esti dekt o amintire si nimic mai mult! de ce?tot ce a fost alb acum a devenit negru..tot ce era clar a devenit neinteles..eu am devenit..ce?nu te inteleg.nu vreau s te inteleg..puteai sa ramai..cu mine..si totusi nu ai vrut.te caut..si nu te gasesc..nu esti..ieri mam uitat dupa tine..degeaba..si maine o s ma uit..degeaba..azi imi e frica..imi e frik de tine si de absenta ta..de lipsa ta..nu pot sa te las sami faci rau si azi..azi nu..nu..vreau sa te uit!..oare si tu vrei acelasi lucru?oare tu ce vrei?

ce insemn eu pentru tine.

Merg pe o strada... Totul in jurul meu e mut,ma inconjoara o ceata neagra,iar eu incerc sa trec prin ea... Merg prin intuneric,intru intr-o lume in care totul e sadic, nu ma pot trezi si tip... Milioane de voci imi bantuie mintea,ma cheama la ele,incerc sa fug dar ma opreste ceva. Pe loc imi vin in minte toate amintirile si cad...Ma prabusesc fara putere,cazand intr-un gol al inimii mele... Privind in gol... Vocile ma cheama mereu...Ridic privirea... Din ochii mei curg lacrimi de sange... Gandul ca nu voi mai fi cu el ma innebuneste si fug...Fug prin intuneric cautand lumina... Gandurile ma omoara, mii de umbre negre vin spre mine si eu ma sperii... Fug incontinuu tipand si strigand dupa ajutor;nimeni nu ma aude, nimeni nu ma vede... Stiu ca doar el ma poate salva,ma poate scoate din infern,dar el nu va veni... Si mor din nou... Din nou vocile ma indeamna sa ma duc spre ele iar eu tip din nou... Ma ridic,ma uit in jur; Totul e negru... Fug din nou si cad... Ma ridic, fug si cad din nou... Lipsita de orice putere, ma prabusesc la pamant si plang... Aud o voce blanda care ma intreaba:Te va salva vreodata?

punct.

...un simplu punct de final...pe care eu nu reusesc, nu am puterea sa-l pun iar tu il transformi mereu in ...puncte de suspensie...si punctul nu indrazneste sa se puna singur...astept posomorata si lipsita de speranta sa-mi recapat zambetul si stralucirea in priviri...astept....oare cum as putea descrie cat de mult te iubesc?! inca nu am aflat cum...dar te iubesc enorm si toata iubirea mea e in zadar...am asteptat atatia ani o clipa care nu o sa vina niciodata, niste cuvinte care nu vor fi niciodata soptite...am asteptat si am sperat prea mult ca drumurile noastre se vor uni intr-un final...ani in care ne-am indepartat parca din ce in ce mai mult...ne despart cativa pasi, dar in acesti pasi zace o vesnicie lacoma si decisa sa ma tina atat de departe si totusi atat de aproape de tine...de ce nu a fost sa fie?!...de ce D-zeu nu a creat si un raspuns pentru o iubire atat de mare cum a sadit in inima mea numai pentru tine?! mi se pare absurd, mi se pare o pedeapsa, mi se pare un chin prea mare...mi se pare o risipa...sa creezi o dragoste atat de puternica si sa o arunci in vid!dar incep si eu sa inteleg ca poate cine a spus ca viata e un lung sir de suferinte si nedreptati avea dreptate...asa ca eu astept in continuare sa se scurga dragostea din mine, astept ca tu sa-ti faci mila si sa-mi dai lovitura finala...taie-mi aripile si poate asa voi inceta sa mai incerc, sa mai cred, sa mai sper ca intr-o buna zi voi zbura...vreau sa fiu libera de tine, de ochii tai, de privirea si buzele tale...vreau sa nu mi se mai zbata aripile in gol...te iubesc, nu ma iubesti...dar indura-te si lasa-mi un punct, nimic mai mult, doar atat. PUNCT.

de vorba cu mine.

Astazi mi`am facut curat in inima fara sa pastrez nimic ascuns. Am aruncat clipe de fericire, momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi.Insa pentru o clipa m`am lasat purtata de glasul amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data.Am zburat cu gandul pe albastrul cerului ochilor tai, am alintat suvitele de par rebele, si cazut de acolo, de sus, din spatiul dragostei in bratele tale.O durere inexplicabila dar in acelasi timp singura placere care mi-a mai ramas de la viata este... era o simfonie a sentimentelor fara cuvinte. Doar atingerea era de ajuns.Ai fost cel care mi-a deschis inima si totusi in acelasi timp cel care a ferecat`o. Acum... Acum este un cuvant fara sens, pentru ca nu mai pot sa exista fara ce a fost insa nu pot trai fara sa uit. Ma apasa greutatea minutelor transformate in ani. Nu pot trai fara sa uit jocul luminii din ochii tai, buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam. Acum am pierdut sirul lacrimilor. Sunt intr`un labirint care cred ca este viata mea. Si stiu! Stiu ca nu vei veni sa ma salvezi. Acum as vrea sa stiu ca esti fericit si daca nu mai insemn nimic pentru tine, ma multumesc sa stiu ca a fost candva. Nu pot sa nu ma intreb daca a fost vina mea fiindca stiu ca am un mod ciudat de a iubi si de a arata asta. Stiu ca poate e prea tarziu dar te iubesc. Ce greu apasa aceste simple cuvinte...! Oare ar fi schimbat ceva daca ti le-as fi spus? Cred ca nu mai conteaza. Si acum, inca mi-ar fi greu sa iti explic ce insemni pentru mine. Lacrimile se intorc din focul ce le-a nascut. Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult. De ce taci? Urasc tot ce se leaga de tine, pana si pe mine. Si plang, si sper si te iubesc! Cand seara se lasa si toate zgomotele au adormit tacerea fermecatoare a noptii te va face sa imi acorzi putin din timpul tau pentru a da atentie micutelor mele randuri. De fiecare data adorm cu tine in gand, ma trezesc cu tine in gand, mananc cu tine in gand. Ce se intampla cu mine? Oare asta inseamna sa iubesti cu adevarat? Daca ai sti ce greu imi este fara tine, poate ca intr-o zi voi putea sa iti rostesc aceste cuvinte in fata. Acum in inima mea este un loc aparte pentru tine. Un loc pe care ai reusit sa il castigi si sa il stapanesti. Astazi, cand tu, rezemat, vei citi aceste randuri, eu ma voi gandi, imi voi imagina cum ar fi fost sa fim impreuna. Nu vreau sa spun decat ca imi este foarte greu sa trec peste zilele astea cand toti amicii nostri vor avea pe cineva dar noi nu ne vom avea unul pe altul. Tu ai simtit vreodata nevoie sa ma stii langa tine? Tu ti-ai mai aruncat din cand in cand gandul la mine? Te-ai gandit vreodata ca te poate iubi cineva cum te iubesc eu? Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici. Mi-esti drag pentru ca stiu ca e mai mult decat atata. Imi e teama sa cred ca sunt indragostita. Poate sunt, dar sunt si altceva. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. A mea nu ar fi putut sa fie altfel dar eu ma simt legata de tine mai adanc, mai definitiv. Nu esti pentru mine nici sotul ideal, nici logodnicul suav, nici curtenitorul priceput. Esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista. Esti un Dumnezeu care m-a facut si mi`a dat suflet. Te-as vrea stapan si nu sunt umilita pentru ca stiu un barbat; m`as tara la picioarele tale si asta nu pentru ca as fi femeie sau indragostita de tine ci pentru ca te simt puternic, mare si creator al luminilor mele. Tot ce e luminos in mine ti se datoreste. Tu stii, orice fata sa indragosteste in fiecare primavara. Dar dragostea trece, se uita fara sa lase urme. Eu ma simt a ta, simt ca nu pot trai decat alaturi tine pentru ca alaturi de tine traiesc si simt, asa cum vrei, si cele ce vrei tu. Acum cand stiu ca tu suferi mai mult nu ma sfiesc sa te cer, sa ma daruiesc tie. Mai tarziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine ai sa-mi multumesti. Viata ta isi va pierde sensul fara mine. Apropierea noastra de trupuri si suflete, nu va dauna operei. Atunci cand vei fi obosit, slab, deprimat, eu te voi mangaia. Voi sti uit atunci cand opera va straluci perfect. Pe mine, care am fost atat de slaba, nu ma inspaimanta slabiciunile omenescului. Stiu ca tu vei izbuti intotdeauna sa le infrangi. Tu vezi soarele in dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara? Te cheama, te sfasie?

nu'mi pasa!

Nu'mi pasa cum arat in ochii lor, daca ochii tai ma priveau cu dragoste.Nu'mi pasa ce cred ei, daca tu ma credeai universul tau.Nu'mi pasa de ce ei ma urasc, daca tu ma iubeai.Acum spune'mi.. De ce a trebuit sa strici tu totul? De ce nu poti macar o data in viata sa te impui? De ce nu poti sa faci sa fie bine? Oricum, stii prea bine ca nu o sa mai fie la fel. De ce? Pur si simplu pentru ca sunt unele lucruri care se iarta, dar nu se uita. Iar tu, ai reusit sa pastrezi aparentele, cu cateva mari exceptii. Hai acum, spune'mi, de ce in ochii tuturor ai ramas baiatu' ala cuminte si cu bun simt, iar in ochii mei esti doar o marioneta in mainile altora. Inca mai cred ca esenta ta nu e asta, ci ca adevaratul "tu" zace ascuns undeva intr'un loc cunoscut numai de mine. E chestie de timp pana o sa te descoperi tu pe tine insuti si atunci poate o sa realizezi.. Pana acolo insa, e drum lung si drumul asta nu'i pentru neinitiati. Eu am reusit sa'l parcurg, asa ca nu inteleg ce te'ar determina pe tine sa o faci.Aseara, cineva foarte drag mie mi'a spus un lucru ciudat.. "Lasa'l asa. Nu trebuie sa'l schimbi tu. Simpla ta prezenta o sa'l faca sa se trezeasca si o sa se schimbe singur". Dar, daca nu se va intampla asta? Stii bine ca fara "tu", nu exista niciun "eu".

ultima clipa.

Cearcanele adanci ma tradeaza..se vede ca am petrecut ultimele nopti albe..ca ceva m-a chinuit nu am putut dormi...hmm...ma privesc in oglinda...cearcane..par chiufulit..lacrimi in ochi...o expresie ciudata a ochilor...brusc decorul se schimba..nu mai sunt in camera mea..sunt la tara in coltisorul meu al camerei...in spatele meu se zareste pisicuta care se joaca..nu mai e mare...nu are pui..e mica..totul e ravasit aruncat..arata k dupa o cearta de-a mea cu C...in spatele meu p masa se zareste ceasul e 1:43 si eu nu am mancat nimic..hmm...ma bucur ca mi-am amintit asta...afara se aud cainii..poate a venit cineva...poate ma cauta C..brusc tresar..dar totul revine la loc...sunt in apartament..in camera asta rece..singurii caini care au latrat sunt cei din fata blocului..probabil au vzut alt caine strain..in spatele meu nu e nici o pisica..doar niste perne aruncate...nu a venit nimeni..DA...am luat-o de la capat...iar visez..si il insel pe beibi...il tradez cu gandul..park nici nu au trecut zeci de zile..ravasite..uitate..park e 13 sept.si eu cu fatza obosita, ochii tristi..amintirile ce ma doboara in pat...ultima seara...cu C..amandoi pe scara la mine in curte..privind stelele.....si era un amestec de plutire cu frica..hmm...si ce dracu sa mai cred.??cand unii imi zic ceva...cand el e asa...knd inima asta a mea nu imi da pace??vreau sa fiu eu...vechea EU...care nu plangea care orice era zambea...care avea prieteni langa ea..care nu statea toata ziua in fatza calculatorului...incercand sa faca ceva sa uite...fata care iesea prin oras cu fetele si se uita dupa baieti..care mereu afisa un zambet discret care avea un farmec aparte..acu ce sunt...cearcane...nici nu mai stiu de cand nu m-am mai pieptanat..a parca..ultima oara a fost la tara..pana sa vin la ploiesti....de ce treci mereu prin viata mea ca un uragan si iei tot??iar mi-ai luat zambetul visele speranta..si eu ce fac acu???o iau de la inceput...si tre sa ma ridic.....sa lupt iar...renuntasem sa visez la tine..sa ma gandesc la tine...acu simt ca nu pot...hmm...deci concluzia??..si nu mai rezist atat...am nevoie de C...da stiu asta am nevoie sa-i zic ca ma simt mult prea vinovata..trebuie sa-i zic ce se intampla cu mine..sa fiu sincera cu el..eu il vreau aproape o sa-i explic tot si apoi va depinde numai de el...:(...De ce inima imi zice ceva si mintea altceva??si stiu ca voi gresi daca ma iau dupa inima...si stiu ca voi regreta..si imi e frica ca nu voi mai putea face nimic apoi...dar totusi sunt atatea intrebari...in cine sa mai am incredere...iar ma indoiesc de toata lumea..iar ii indepartez pe toti de langa mine..iar ...iar si iar...si azi in mintea mea...s-a derulat ultima seara cu el...cu C.si imi e dor..vreau sa ma ia in brate,sa ma sarute..cand am privirea pironita in pamant..sa`mi ridice chpiul..sa`mi zica ca MA IUBESTE..fara sa ne gandim la nmk...o ultima privire..un ultim sarut...o ultima atingere..ce nu le voi uita...acu a vorbit inima..caci mintea vrea altceva..il vrea pe C....sa ma inteleaga sa fie mereu alaturi de mine....off...si ultima seara e asa apasatoare..eram amandoi..ne imbratisam...era frig......si am fost multumita ca tu nu ai incercat nimic...doar m-ai imbratisat si ne uitam la stele fara sa vorbim...era ca un somn..dar eram totusi constienti..si ma intreb eu acu...oare te-ai prefacut..cand imi ziceai ca nu vei uita acea seara niciodata..minteai??...:(...si totusi...mai e loc d multe intrebari:(...o iubire neimpartasita?:

sper sa.

Am ochii rosi de atata plans dar degeaba, tu nu mai vi si nici macar nu imi raspunzi la intrebarile mele. Am stiut mereu ca eu nu exist pentru tine, dar nu am vrut sa accep. Insa realitatea e mult prea cruda, daca ti-ar fi fost dor de mine, ai fi venit. Dar nu…preferi sa ma sti la mii de kilometri departare de tine, nicio problema asa voi fi, numai ca tu nu poti sa fi la departare de mine, pentru ca esti in gandurile mele, in suletul meu. Oare e adevarat ca iubirile adevarate nu se uita atunci de ce nu iti mai stiu chipul, ti-am uitat vocea. Si cel mai rau este ca uneori te-as vrea acolo unde esti dar alteori te vreau aici langa mine sa stau cu capul pe pieptul tau cum stateam altadata. Sa iti aud inima cum bate din ce in ce mai repede si dupa aceea sa stau pana se calmeaza. Zambesc acum la revederea acelor amintiri si stiu ca vor mai fi cateva dar nu mai vreau asa. Vreau certitudine, vreau ceea ce nu-mi poti oferi. Iar asta ma face sa ma indepartez uneri enorm de mult de tine. De ce mereu iubesc pe cine nu trebuie si cu toate astea simt ca tu meriti ca eu sa te iubesc. Stiu majoritatea ma considera o nebuna, uneori le dau dreptate. Pentru ca acum zic ca nu te mai vreau in viata mea si dupa nici un minut esti din nou in gandurile mele. Acum zic ca nu imi e dor de tine, ca m-am obisnuit cu tine iar dupa cateva secunde plang de dorul tau. Ce trebuie sa fac pentru a nu mai suferi? Imi raspunzi si mie pentru ca eu nu stiu raspunsul nu i-l pot percepe…astept sa imi raspunzi intr-o zi daca vei dori. Cred ca voi ramane cu speranta ca imi vei raspunde candva ...

Feminin vs. Masculin

Incercand sa zambesc am realizat ca nu oricand poti. Stresul si oboseala isi spun cuvantul si poate singurul motiv pentru care nu am putut sa zambesc atunci cand am vrut a fost subconstientul meu, care astazi a procesat de vreo 10x mai mult decat in mod normal. Inca ma intreb cum ar fi fost daca as fi fost baiat... mai putine griji, mai putine probleme... dar NU sunt baiat :) Si uneori chiar multumesc ca nu sunt.Momentan baietii mi se par prea infantili, cu prea putina vointa de maturizare si asta ma face sa-mi dau seama ca poate nu este, cum spun unii [sau isi doresc], egalitate intre femei si barbati. Poate este egalitate... in drepturi. Femeia intotdeauna va fi superioara barbatului. Intotdeauna va fi rationala si matura. Singurul lucru care ma revolta este ca femeia inca se mai lasa batjocorita si calcata in picioare de un barbat. Doamnelor, domnisoarelor treziti-va! Aveti o viata! Nu mai lasati barbatii sa va conduca!Poate va fi o lectie pentru voi si daca nu... chiar imi pare rau!

O voce din off: Cel mai crunt blestem e să te întâlneşti cu furia unei femei rănite. E genul de întâlnire din care n-ai cum să ieşi viu.

Nu am nevoie de tine. Poţi să te însori liniştit. Puţin îmi pasă. Pur şi simplu te urăsc pentru că m-ai adus în starea aia în care să-mi dau voie să iubesc. Acum nu. Acum gata. S-a terminat. Erai ultima speranţă, ultima încercare, ultima şansă pe care o dădeam unui tip să-mi demonstreze că NU e aşa cum cred, că nu sunteţi toţi la fel. Dar sunteţi. TOŢI. S-a dus. Nu mai cred în bărbaţi. Înainte mai aveam umbra unui dubiu, dar acum sunt convinsă că sunteţi incapabili să iubiţi altceva decât propriul eu.

Mă amuză băieţeii care se vaită că au suferit din dragoste şi că nenorocita dracului ce a îndrăznit să le facă. V-a rănit orgoliul, mă, nu sentimentele. Voi nu suferiţi din dragoste, voi suferiţi din mândrie. Nenorocita, pe care, personal, o ador, indiferent cine ar fi ea, v-a umilit, v-a pus coarne, v-a acceptat cadourile şi a rămas în continuare cu picioarele încrucişate, a profitat de buzunarul dvs., dar s-a culcat cu altul, curva.

Vă salut, domnilor. Aşteptaţi-vă la tot ce poate fi mai rău. O să vă iau oricum prin surprindere.