luni, 9 martie 2009

adieu tristesse...


l-am vazut prin fum si prin dementa luminilor
miscandu-se convulsiv
fumand, usor teatral...
m-am gandit sa merg sa-i spun "Buna!"
incercand sa-mi dau seama daca imi e dor de el...
injectat de lumini electrice,
in vibratiile splendide ale bassului,
statea in fata mea
razand...razand ...razand
acelasi chip isteric, grotesc, in mintea mea
stiam atunci, ca nu m-am dus sa spun "Buna!"
ci mai degraba "Adio!"
nerostit, dar cugetat.
într-un non-gest, absurd, dar atât de autentic...
nimic nu se compara cu un sfârșit trist.
uneori ceea ce e real e ceva ce nu poți sa vezi.
adieu tristesse...

Un comentariu: