pic.

O picatura de ploaie... Mereu mi-a placut ploaia, dar de-abia de curând mi-a dat de gândit o singura picatura. În ciudatenia mea, cam de fiecare data simt înainte cu câteva minute bune ca va urma o ploaie. Ei bine, de data asta nu am simtit si doar de-abia a doua zi de dimineata, când totul era senin si frumos, cu soarele stralucitor si urme vagi de pamânt ud mi-am dat seama. Si mi-am dat seama din cauza unei picaturi ce-a refuzat sa se scurga de la geamul meu. O picatura incapatanata.
Si în mintea mea de om proaspat trezit mi-am zis: "a plouat azi noapte". Inteligent, nu? Si probabil din cauza lenei, ca alt motiv de stat în pat si amânat momentul în care sa ma trezesc de-a binelea nu gasesc acum si nici nu cred ca e, am închis ochii si am început sa ma gândesc la picatura aia de ploaie. La cum a ajuns ea la geamul meu, la motivul pentru care e singura care a rezistat acolo, la întregul ei drum pâna la geamul meu, pâna am ajuns la urmatorul gând: ce ar face ploaia fara picaturi? S-ar transforma in seceta?
Trebuie sa recunosc faptul ca sunt destul de ciudata în unele momente ale vietii mele. În fine, am reusit sa atipesc la loc, dar doar pentru juma' de ora, pâna a început sa-mi latre câinele.
Asa ca, amintindu-mi de acest episod care mi-a dat un gând, uite-ma ca încerc sa-l scriu aici, în speranta ca nu au adormit si cei ce au avut curajul sa-si arunce un ochi pe aici.
Cred ca de la caldura din ultimul timp mi s-au mai clocit si gândurile, pentru ca, în copilaria mea, îmi doream sa fiu ba o raza de soare, ba o adiere de vânt si în cele din urma am ramas la stropul de ploaie. La care am renuntat mai târziu, pentru ploaie. Un singur strop mi se parea atunci atât de mic si de neimportant, lipsit de putere si de frumusete... Pe când ploaia era toate astea la un loc. Vroiam prea multe când eram mai mica.
Stiu doar ca acum toti vor sa fie picaturi. Si din cauza multora nici nu mai ploua asa de des. Dar pentru niste oameni obisnuiti, o picatura de ploaie e neinsemnata.

P.S.:Umezeala. Campania Anti-seceta![=))]