Lacrimogen.

Secretie lichida, incolora, sarata, alcalina, produsa de glandele lacrimale, care umezeste suprafata globilor oculari si care se poate scurge in afara, in urma unor tulburari in starea psihofizica a omului. ( DEX ).
E ca roua diminetii . E calda ca sudoarea. E sarata ca apa de la mare. E lacrima. Ce e lacrima ? Lacrimile ? De ce plangem ? De ce ne curg lacrimi ? Uneori atunci cand lacrimile iti curg, atunci cand plangi... e bine... te simti bine... te descarci. Pur si simplu fara sa iti dai seama, izbuncesti in plans. Daca nici sa mai plangi nu esti in stare, nu mai poti... nimic. Lacrimile par ca vin din inima, din suflet. Te simti bine atunci cand te descari, atunci cand ajungi sa ai o mica usturime in jurul ochilor. Cand simti lacrima calda pe obraz. Cand ii simti gustul sarat in gura, pe limba. E ceva normal sa plangi. Poate ceva mai presus de orice. E o aptitudine. Oamenii isi varsa amarul, amaraciunea. Suntem expresivi. Poti sa izbucnesti in plans de fericire, de emotie, sa nu poti controla. Te simti bine cand simti cum iti ies lacrimile din ochi. Plangi, iti curg lacrimi, le simti - sunt fierbinti, iti spala obrazul, plangi cu suspine, respiri greu. Cum se aude ? Eu aud ca si cum ar veni sunetul din departare, dar foarte aproape, sau tu esti departe cu tot cu mintea nu cu trupul, cu sufletul. Dar nici nu conteaza, poate esti la tine in pat, cu perna pe fata, ca sa ti se scurga in ea. Cum se aude ? Eu aud ca un pian stricat, un pian din lemn masiv, alb.
Sunetul e afon, dar iti atrage atentia in mod placut, cu cata finete sunt atinse clapele. E frumos sa plangi, sa versi lacrimi, dar nu e deloc frumos ceea ce te face sa plangi. Nimic nu ar fi frumos daca nu ar fi urat. Urat este si ceea ce este inlauntrul nostru. Astept mirosul de dimineata sa vina, cu amestec de mireasma de scrum, si lacrima intrata in piele, piele uscata... Nu iti sterge lacrima, las-o sa curga, sa se nasca, sa traiasca si sa moara...