greu.

E aşa de greu să-ţi fie uşor...aşa de uşor să-ţi fie greu!

Mă încăpăţânez să fiu şi astăzi parte din viaţa ta, încercând să te trag de mânecă, oprindu-te măcar pentru câteva clipe să citeşti niscaiva gânduri. M-am tot gândit în ultima vreme la alte câteva din obiceiurile noastre. Când dăm de greu, nu facem altceva decât să dăm înapoi. Şi o facem destul de des, pentru că aproape orice lucru ni se pare greu. Nu-i aşa? Ne este greu să ne ajutăm aproapele, ne este greu să ne dăm din timpul nostru celor din jur. Ne este greu să ne ţinem promisiunile, ne este greu să ne trezim măcar cu o jumătate de ceas mai devreme, ne este greu să ne rugăm pentru alţii, ne este greu să iertăm, să iubim. Ne este greu să nu criticăm, să nu bârfim, ne este greu să nu ne dorim atâtea lucruri aproape imposibil de realizat, ne este greu să fim cei pe umerii cărora atârnă responsabilităţile, ne este greu sa nu visam cu ochii intre-deschisi. Ne este greu să îmbrăţişăm, ne este greu să ridicăm pe cineva căzut, ne este greu să încurajăm, să fim sinceri, ne este greu să rezistăm ispitelor. Ne este greu să ne schimbăm atitudinile, să ne reevaluăm valorile. Ne este greu să îi acceptăm şi, mai mult, să îi iubim pe oameni exact aşa cum sunt. Ne este greu să renunţăm la a fi egoişti, ne este greu să fim puternici, ne este greu să ne preţuim timpul, ne este greu să fim corecţi, ne este greu să ne plătim taxele şi chiar să stăm la rând fără să bolborosim. Ne este greu să fim atenţi la nevoile celor din jurul nostru. Ne este greu să combatem rutina, monotonia şi tot greu ne este să căutăm să fim creativi. Ne este greu să mergem cu drag la serviciu sau la facultate, ne este greu să punem pasiune în ceea ce facem, ne este greu să facem ceva fără să primim nimic în schimb. Ne este greu să primim o observaţie fără să ne simţim dojeniţi, ne este greu să vorbim când trebuie şi să tăcem când ni se cere acest lucru, ne este greu să oferim o floare sau o felicitare, ne este greu să răspundem la scrisori, ne este greu să nu ne mâniem ori să avem răbdare, ne este greu să zâmbim, să fim veseli, ne este greu să renunţăm la a fi plângăcioşi sau inutili, ne este greu să privim suferinţa cu alţi ochi, ne este greu să nu avem aşteptări. Ne este greu să nu oftăm, ne este greu să acceptăm că am greşit şi să ne recunoaştem greşeala, ne este greu să luăm decizii, ne este greu să fim optimişti, ne este greu să alegem să nu ne îngrijorăm şi câte altele. Ne este greu, ne este greu, ne este greu…

Totul ni se pare greu şi nimic uşor! Totuşi ne este aşa de uşor să găsim fel de fel de scuze pentru a-i face pe alţii să creadă că tot ce ţine de viaţa noastră este greu. Ne place să fim compătimiţi, să se creadă despre problemele noastre că sunt dintre cele mai mari, cele mai grele. Da, este aşa de greu să-ţi fie uşor şi aşa de uşor să-ţi fie greu! Cu toate acestea, atâtea lucruri le luăm aşa de uşor. Viaţa ni se pare o joacă, privim multe din lucruri ca fiind prea puţin importante şi parcă nu ne pasă îndeajuns de fiecare amănunt al vieţii. Nimicurile sunt lucruri importante pentru noi, iar lucrurile importante le consideram a fi nimicuri. Poate veţi spune: oare chiar aşa de multe aspecte ale vieţii noastre fac parte din categoria: „greu, ne este greu”, „prea greu pentru mine”? Da, dureros, dar adevărat!

Ţie cât îţi este de greu? Ce faci când simţi că ţi-e greu şi ce numeşti uşor?

["..e atat de simplu, da lucrurile cele mai simple sunt cele mai grele.."]