umbra pe fundal.

Intr-o dimineata suna alarma la ora 9. Se trezeste buimacita, se duce la baie si se priveste in oglinda: se vedea ca a petrecut ultimele nopti gandindu-se la el. Isi face o cafea in timp ce statea aproape adormita gandindu-se la tot ce a fost intre ei. Priveste in zatul de cafea. Il vede pe el. Nu-i vine a crede. Se incrunta putin incercand sa isi dea seama ce se intampla. Deodata decorul se schimba, nu mai este in camera ei, ci pe scara la ea acasa. Langa se afla el, desigur. Isi intinde mana spre chipul lui si incearca sa-l atinga insa nu poate. Dezamagita, isi retrage mana. Ii era de ajuns sa il priveasca. Se topea de dorul lui. Pentru o clipa inchide ochii. Deschide ochii si o lacrima fierbinte se naste din ei. El ii sterge lacrima usor, ea isi aduce aminte de alte seri in care el stia cum sa o impace cand plangea. Deodata se trezeste in camera ei, acelasi decor sinistru si pustiu. Priveste spre ceasca de cafea, dar pe perete se mai vede o umbra a unei maini. Speriata, se retrage intr-un colt si incepe sa planga. Oare el exista acolo,undeva? Dar ea de ce nu il poate vedea? De ce nu il poate atinge? De ce?