joi, 12 martie 2009

Stocarea nervilor.

Stocarea nervilor.
Pai normal , numai gandu' ca respir acelasi aer cu tine imi distruge nervii.
Numai gandu' ca pe tine te fute grija de mine imi consuma energia.
Ce faci?
Incerci sa ma calmezi? Tu pa` mine?
Ha. Imi starnesti rasu`. Pai cand vreodata sa fac io ce vrei tu?
Ma mai si intrebi de ce? Mai ai si tupeu` sa ma intrebi 'de ce?'?
Pai nu sti ca mie nu imi place sa ascult de altii? Sau poate imi place sa ascult, da` tot ce vreau fac.
Ce`ai ma? Ai amutit? Nu ma mai cunosti?
Nu m`ai mai vazut asa, nu?
Nu sti ce sa mai faci, nu?
Pai daca chiar vrei sa`ti fiu de folos cu ceva, ai grija ca nu`mi place ceaiu' cu miere. Te obosesti degeaba. Fa`mi mai bine o cafea. Tare si fara zahar, daca se poate.
Eram pe`aproape sa fac o saptamana fara nervi. Asta daca nu interveneai tu. Pai da... normal ca stiu ca nervii fac parte din mine, da nu tre` sa mi`i stimulezi tu. Nervii se autoinstaleaza.
Tu..Tu trebuie sa fi un nimeni pentru mine. Un nimeni e neinsemnat. Un nimeni e invizibil. Un nimeni e ceva inexistent de fapt: un nimic.
Si tine minte, cu un ton putin mai calm nu se face liniste. Monotonia nu e pentru mine.

Un comentariu: