Iubirea s-a tranformat în bucăți de hârtie puse cap la cap care formează un puzzle...Ura? Nu știu...căci te-am iertat. Si când urăști nu ai puterea sa ierți. Poate doar sa uiți. Dar am senzația aia.. când simți nevoia de a avea dreptate sau de a ajunge la Adevăr. Iar atunci când adevărul nu e adevăr, când iubirea nu mai e iubire, când tu nu mai ești tu...când nu mai poţi pierde decât totul căutând ceea ce deja ai, acolo unde ţi se cere de fapt, altceva decât eşti...Oare, cu trecerea timpului, oamenii care se iubesc ajung sa nu se mai iubească pentru că deja s-au iubit o data? sau ajung să nu mai comunice unul cu celălalt pentru că deja şi-au spus toate şi se cunosc destul de bine?
Si atunci când iubirea e nemuritoare şi nu se poate cunoaşte cu nici o măsură cum se întâmplă lucrurile? soluţiile le găsim în istoria lumii sau în cea personală(ca doar prezentul e trecut presărat cu amintiri, brăzdat de lacrimi și zâmbete), trăind şi descoperind sau, poate mai concret, descoperindu-ni-se, înainte de ... apocalipsă?
te iubesc!
RăspundețiȘtergereEsti foarte profunda de la un timp. si eu sunt foarte geloasa pe posturile tale de la un timp.:-<
RăspundețiȘtergereSi eu te iubesc..