Inca se simte ideea prefatei, chiar si dupa zeci de pagini citite. Autorul dadea senzatia unei linisti mute, aproape de nerecunoscut. Incerca sa contureze prototipul unei adolescente ce suferea din dragoste. Tema esteticului si a extazului. Era spontaneitate, era mister, era traire. In fond, viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o inspiri si o expiri alternativ...ci momentele in care iti taie respiratia. Statea in mijlocul unei camere, iar peretii parca erau sufocanti. Pe fiecare se zarea cate o umbra ce se misca si, ridicandu-se, se scutura de praf si priveste in gol. Toate umbrele veneau spre ea. Pareau a fi niste valuri ce complotau cu scopul de a o inneca. Simtea ca nu mai are aer, locul lui era acolo, langa ea. Acum era singura si trebuia sa treaca singura peste obstacolele vietii. Si da, bineinteles ca exista si un el acolo undeva, nepasator sau poate fara suflet. Dar asta e un alt capitol, cu mult mai multe pagini sau poate fara cuvinte concrete si poate nici cand o sa ajung la el nu o sa scap de ideea prefatei, de inceputul inocent si platonic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu