O cană se răstoarnă, iar ultimele boabe se rostogolesc, negre şi neputincioase. O linguriță care pare strâmbă, chiar dacă nu este așa se aude ciocnind cana, a cărei toarta era ciobita..
Numai lucruri care să-ți amintească de bărbatul care se afla la cealaltă margine a mesei, când ați băut ultima cafea împreună. Acum vrei din nou sa bei o cafea cu el și sa te gândești doar la iubire. La iubirea trecuta și ofilita. Dependenți amândoi de cofeina. De ce pentru voi iubirea nu provoaca dependenta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mi.am adus aminte, cand am citit asta, de poezia mea: sunt nesatula iar tu te bucuri.:x
RăspundețiȘtergereasa si e.
Lasa ca stiu eu, ca voi doi sunteti dependenti unul de celalalt:x