Sunt linişti care dor, atât de tare că te înfiorează aşteptarea celui mai mic foşnet. Sunt linişti care-ţi lasă timp - de regăsire, de căutare, de instrainare sau de uitare, astfel încât, la un moment dat, te poţi pierde în acel timp relativ şi ireal. Sunt linişti pe care le cauţi, pe care le aştepţi, la care visezi în taină - şi când le găseşti, vin, se adeveresc - cauţi să fugi de ele, sau cauţi să le înţelegi. Sunt linişti binemeritate şi linişti false - autosugestia fiecăruia poate fi sugestivă şi nu-ţi trebuie mult să ieşi din ele.
Sunt atât de multe linişti.... Chiar simpla repetare a acestui cuvânt te poate capta în el.
Dragă linişte, oriunde ai fi, oricum te-ai numi, vino, şi în forma braţelor tale mângâie pe cel care are cea mai mare nevoie de tine.
Cumplita liniște dinaintea furtunii,singura pe care nu o îmbrățișez. Singura de care ma tem, singura de care fug, încercând sa ma ascund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu