o inima cicatrizata.

Absorbea dragostea din sufletul ei cicatrizat, si totusi cu acea samanta buna inauntru, crezand ca are dreptul sa o faca sa sufere. Nadejdea ei trebuia sa devina realitate, iar speranta sa devina iubire. Caci masura iubirii este a iubi fara masura, limita iubirii este a iubi fara limita, iar durata iubii este a iubi fara durata.
Si pentru ca ea era doar o copila inocenta la inceput, din cauza lui acum a schimbat acea copilarie cu o maturitate de nedescris. De la chipul si atitudinea ei de copil a ajuns sa poarte masca inestetica a maturitatii. Nu poti trece niciodata singur peste ce e greu. Iar suferinta ei e destul de mare. Il striga, dar el nicaieri. Si totusi credea ca el va veni. Dar nu. El a ales sa stea acolo, departe de ea si sa nu faca nimic. Se simtea singura in mijlocul unui ocean. Statea in patul ei si isi inneca amarul intr-o cafea la fel de amara ca si suferinta ei. Doar cu ajutorul lui poate trece peste. Doar cu protectia lui se poate feri de cuvintele greoaie. Doar iubirea lui o mai poate salva. Doar iubirea lui ii mai da aer sa respire. Daca il are pe el nu mai are nevoie de aer. El e insasi viata ei.