Mi-e dor de tine... Ma gandesc cu teama ca 2008 o sa fie singurul an in care ai fost in viata mea... Si totusi privesc ca o visatoare la 2009... si tu ai ramas visul meu cel mai de pret. M-ai invatat sa privesc viata ca un joc... Dar cand ai plecat, mi-ai luat si toate jucariile! Acum nu plang, caci stiu cum e sa te joci... si amintirea imi ajunge cat sa ma aline.
Oare m-ai iubit vreodata? Oare ai vazut vreodata in mine tot ce ti-ai dori? Oare te mai gandesti la mine? Intrebari nascute din liniste... din tacere! Si totusi... te voi astepta mereu intr-un colt de Rai, la umbra unui copac... zi de zi... an de an... o viata intreaga daca e nevoie.
Stau in pat, cu fruntea spre tavan, si cu mana dreapta pe inima si cealalta sub cap. Parca te vad cum iti lasi trupul moale langa al meu, cum capul tau se lasa usor pe pieptul meu, cum se face liniste in camera si insusi timpul sta in loc. Ridici incet mana mea de pe inima mea, si-ti asezi urechea in locul mainii. Eu incet, imi trec mana prin parul tau... E liniste, si totusi inteleg tot ce vrei sa-mi spui... Incerc sa-ti ating chipul cu mana. Mi-era atat de dor de senzatia asta... Iti ridic capul, sa-ti vad ochii... Atunci te zaresc plangand, si totusi zambind... Incerc sa te sarut, si dispari... Zambesc... si ma asez inapoi in pat, intinsa pe spate, cu capul spre tavan, si cu mana pe inima... Acesta e modul meu de a-mi aminti de tine...
Eu m-am iertat pe mine... Sper ca si tu sa gasesti puterea sa ma ierti, dar fara sa ma uiti...Ce-i drept, a ierta e usor, a uita e mai greu..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu